Mi-am zis să scriu tot mai rar și doar pe teme care îmi aduc plăcere, dar săptămâna aceasta nu pot să tac. Cum s-ar zice, m-o răzghit.

Eram la volan și ascultam la radio discursul înflăcărat din parlament al lui Diacov, apărâdu-și sponsorul. Mare magician și Diacov, și sponsorul. Cu atâta ardoare și cu atâta iscusință să întorci pe dos inițiativa comuniștilor de a-l demite pe Plahotniuc. Cică îs invidioși comuniștii pentru că pierd puterea în Găgăuzia și de aceea vor demisia lui Plahotniuc. Cică dau în Plahotniuc ca să dea în Alianță. Asta e drept, pentru că Alianța înseamnă Plahotniuc.

Se vede că a fost jurnalist dl. Diacov și se pricepe la a lipi vrăjeli verbale. Dar lumea știa despre acest talent și înainte. Ce nu știam noi înainte e că nu mai există niciun fel de alianță. Săptămâna aceasta mitul s-a spulberat definitiv. Există o gașcă de deputați pe care un singur om îi are la degetul mic. Degeaba mai poartă pantaloni toți cei din această gașcă. Oricum nu au ce ascunde în ei. Nu toți. Unul singur își merită pantalonii. Cel care nu a participat la vot, ba chiar a și motivat de ce. „Liberal-democratul Ion Butmalai a ieșit din sală, declarând că îi este scârbă de Plahotniuc”. O fi având și Butmalai niște schelete în dulap, dar în situația asta el a fost mujîc.

Adesea mass media sau bloggerii în Moldova se agață fără motiv de niște țânțari ca să-i transforme în armăsari. Și îi transformă până la urmă, că totuși sunt a patra 4 putere în stat. Iar bloggerii liber ar putea pretinde la a 5-a putere, când le convine. Și e cel puțin ciudat cum săptămâna asta a trecut neșifonat de bloggeri evenimentul care, după mine, ar fi trebuit să-i facă măcar pe unii să radă niște postări.

Un eveniment banal, la prima vedere, dacă nu ar fi fost câteva conjucții grase de „Dar”. În fiecare săptămână, în parlamentul nostru ceva mai de râs și mai puțin de râs se întâmplă. În fiecare săptămână se votează sau nu se votează niște inițiative sau legi. Nimic suprinzător. Dar propunerea de a-l demite din funcție pe cel mai de temut om din țară a fost pentru prima dată supusă votului. Păcat că această propunere a venit din partea comuniștilor, care dacă nu-și scot pumnii în față, nu-i mai ia nimeni în seamă. Poate a fost prima propunere rațională și justificată pe care au făcut-o vreodată comuniștii. Cunosc rădăcina cuvântului „justificată” și știu cât de amuzant e să-l folosești în contextul unui om care controlează justiția.

„Sunt convins că veți vota cu conștiința” (în traducere: Cine-i prea deștept să se pună cu mine?), a spus democratul Plahotniuc la finalul speech-ului său, înainte de vot. Taman așa, cu conștiința au și votat. Tare aș vrea ca tot pe aceeași conștiință să le rămână senzația amară de nimicnicie pe care au demonstrat-o în acea zi.

Pe mine, alegătorul care a contribuit la aducerea lor în aceste fotolii, m-a dezgustat să văd în parlament niște deputați cu coada între vine, care au refuzat inițiativa de a vota în secret, ca nu cumva Plahoniuc să nu observe cum ei pe rând au votat impotriva demiterii sale. Sau nu cumva cineva, protejat de anonimat, să îndrăzneasacă totuși să-și exprime adevăratul crez. Unul Dodon ar fi vrut să voteze în secret. Poate așa se mai adăugau câteva voturi la cele 34 ale comuniștilor. Dar așa, cu vot deschis, cine o să aibă coaie să voteze împotriva balaurului care scoate fum pe nări chiar în fața ta. Numai Butmalai nu se teme. Apropos, tot el a fost gata să renunțe și la imunitatea de deputat cu ceva timp în urmă.

Noi știm deja că nu se țin de promisiuni, că spun minciuni, că sunt niște oportuniști, că se îmbogățesc pe spatele nostru, că-și vând și sufletul pentru putere. Dar e de-a dreptul scârbos să-i vezi în „castiume” frumoase, cu pantofi lustruiți, cu mașini bombate si bodyguarzi, pe coperte de reviste, pe cei pe care i-ai ales și care, dincolo de aparențe, sunt niște LAȘI. Măcar de nu i-ar transmite la tv în aceste clipe de rușine.

Ca să fie clar pentru toată lumea: Acum câteva zile, în parlamentul Moldovei a fost cerută demisia unui deputat care se face vinovat de foarte multe porcării. Ca să poată fi demonstrată vina lui, procuratura și justiția ar trebui să se ocupe de asta. Dar acest lucru este deocamdată imposibil pentru că și procuratura și justiția sunt controlate totalmente de acest deputat. Toți ceilalți deputați, care știu chiar mai multe decât noi despre aceste porcării, s-au făcut că plouă și l-au salvat de demisie, deci aprobând aceste porcării și devenind compici la ele.

Intrați pe acest link și vedeți un exemplu de politician-mujîc (apropos de numele eroului)

http://www.huffingtonpost.com/2012/11/16/jose-mujica-charity_n_2145089.html