Popularitatea Sfatului Ţării în satele basarabene

Pentru contribuţia de excepţie la unificarea Basarabiei cu România, prin votarea Actului Unirii din 27 martie 1918, dar şi pentru susţinerea populaţiei din unele localităţi, numele a câţiva fruntaşi ai Sfatului Ţării a fost acordat unor sate basarabene. Printre cei care s-au învrednicit de această onoare au fost Ion Inculeţ, Ion Pelivan, Anton Crihan, Vasile Ţanţu. Numele lui Pan Halippa îl poartă o mahala din comuna Ulmu, r-nul Ialoveni.

Mai jos, vă propunem o scurtă incursiune istorică.

Ion Inculeţ s-a născut pe 5 mai 1884, în comuna Răzeni, judeţul Chişinău. A fost preşedinte al Sfatului Ţării. La 27 martie 1918 votează pentru unirea Basarabiei cu România. Ulterior a deţinut funcţii dintre cele mai înalte în Guvernul de la Bucureşti. A decedat la 19 noiembrie 1940 la Bucureşti şi este înmormântat la Biserica din comuna Bârnova, jud. Iaşi.

Nu am consemnat o dată certă a apariţiei satului cu această denumire. Aflăm despre el la prima reformă administrativă a Regatului României din 1925, când satul Inculeţ figurează în componenţa comunei Cişmea, judeţul Orhei, comună în care mai intra localitatea Ocniţa-Ţărani. Pe parcursul celor 22 de ani în care Basarabia s-a aflat în componenţa României (1918-1940) satul a mai făcut parte din comunele Ciocâlteni (1929-1931) şi Cucuruzeni (1931-1940). Şi-a păstrat denumirea de Inculeţ până în anul 1946, când autorităţile sovietice au decis că ea „nu mai corespunde realităţilor socialiste”. Astfel, la 25 septembrie 1946, Comitetul executiv al Sovietului de deputaţi al raionului Chiperceni aprobă „decizia adunării generale” a locuitorilor satului Inculeţ din 23 august acelaşi an, prin care aceştia rugau administraţia raională să schimbe denumirea satului. Solicitarea a fost aprobată de către Comitetul executiv al judeţului Orhei, la 26 noiembrie 1946, iar la 10 aprilie 1947 Prezidiul Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti a emis decretul prin care satul Inculeţ a devenit Ustia. La proiectul de decret se anexa o notă informativă în care se spunea că „denumirea satului Inculeţ a fost dată de români, în cinstea miniştrilor-trădători ai poporului moldovenesc”.

Extras din procesul-verbal privind schimbarea denumirii satului Inculeţ în Ustia, 26 septembrie 1946

Mişcarea de eliberare naţională de la sfârşitul anilor ’80 ai secolului trecut a repus în discuţie necesitatea revenirii localităţii la denumirea de până la 1940. Astfel, satul Ustia devine din nou Inculeţ, la începutul anilor ’90 ai secolului trecut. După reforma administrativă din 1998 este inclus în judeţul Orhei, comuna Cucuruzeni. Actualmente, în baza reformei administrative din anul 2001, localitatea ce poartă numele Inculeţ se află în comuna Zorile, acelaşi raion. Satul Crihan(a)

Anton Crihan s-a născut pe 10 iulie 1893, la Sângerei, judeţul Bălţi, şi a fost unul dintre fruntaşii Sfatului Ţării, raportor al Legii privind reforma agrară din anul 1918. La 27 martie 1918 a votat unirea Basarabiei cu România. A fost deputat în Parlamentul României de mai multe ori. A decedat la 9 decembrie 1993, la Saint Louis, Statele Unite ale Americii. Este înmormântat în Cimitirul Central din Chişinău.

Localitatea Crihana este trecută în registrele oficiale după 1924. Fiind o localitate mică, a făcut parte din comunele Ciocâlteni (1929-1931) şi Cucuruzeni (1931-1940). Denumirea satului a fost schimbată tot în 1946. Instigaţi de regimul comunist, membrii Consiliului raional Chiperceni, în şedinţa din 25 septembrie 1946, au examinat hotărârea „adunării generale a locuitorilor” satului Crihana din 23 august 1946 (adunarea a avut loc în aceeaşi zi cu cea din s. Inculeţ) privind schimbarea denumirii satului în Novosiolovca. Consiliul judeţean Orhei, la 21 noiembrie 1946, a aprobat schimbarea denumirii. Procedura s-a încheiat la 26 ianuarie 1948 prin semnarea de către Feodor Brovko, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, a unui decret în acest sens.

Extras din procesul-verbal privind schimbarea denumirii satului Crihana în Novosiolovca, 25 septembrie 1946

Nota explicativă este identică celei ce se referă la satul Inculeţ: „Denumirea satului a fost atribuită de români, în cinstea miniştrilor-trădători ai poporului moldovenesc”. După 1990 s-a revenit la denumirea de Crihan(a). La reforma administrativă din anul 2001, localitatea a devenit centru de comună şi actualmente are în componenţa sa satele Cucuruzenii de Sus şi Sirota.

Ion Pelivan s-a născut pe 1 aprilie 1876, în comuna Răzeni, judeţul Chişinău. A fost unul dintre cei mai de vază reprezentanţi ai mişcării de renaştere naţională din Basarabia de la începutul sec. al XX-lea. La 27 martie 1918 a votat pentru unirea Basarabiei cu România. A fost ministru al Justiţiei în Guvernul Petre Cazacu, deputat, senator şi trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar (ambasador) al României pe lângă Guvernul R. Letone. A decedat la 25 ianuarie 1954, la închisoarea Sighet.

Apariţia satului Pelivan se datorează unei calamităţi naturale. Astfel, în urma inundaţilor din 4-5 aprilie 1932, provocate de topirea bruscă a zăpezilor, vatra satului Mitoc din judeţul Orhei, aflată în valea râului Răut, a fost inundată şi acoperită cu apă. Peste 300 de familii au rămas fără case. Ion Pelivan, trimis pentru a ajuta sinistraţii, a insistat ca „Ferma-model Orhei”, ce aparţinea statului, să cedeze 60 de hectare pentru reaşezarea unei noi localităţi. Odată cu transferarea, localnicii au denumit satul în cinstea salvatorului lor - Pelivan. La început, denumirea localităţii Pelivan nu a fost consemnată oficial. Ea nu era trecută în inventarele/cadastrele guvernamentale, fiind considerată o mahala a vetrei satului Mitoc, ceea ce nu i-a împiedicat pe locuitorii satului să o numească tot timpul Pelivan. Am găsit totuşi o menţiune oficială la 1940.

În perioada sovietică, localitatea a purtat denumirea de Mitocul Nou, trecând de mai multe ori dintr-un soviet sătesc în altul. Însă urmaşii celor pe care Ion Pelivan i-a salvat de la inundaţie nu au uitat fapta lui. Pe 14 decembrie 1990, adunarea generală a satului a decis revenirea la denumirea de Pelivan. Modificarea a fost confirmată la 22 ianuarie 1992 de Parlamentul R. Moldova care a aprobat decizia sătenilor. Comuna Pelivan are peste 1.200 de gospodării şi peste 4.000 de locuitori. Gimnaziul din localitate poartă numele lui Ion Pelivan.

Vasile Ţanţu s-a născut în anul 1883, în comuna Horodişte, judeţul Chişinău. A fost preşedinte al Biroului de organizare a Sfatului Ţării. La 27 martie 1918 a votat pentru unirea Basarabiei cu România. A deţinut şi funcţia de preşedinte al Blocului Moldovenesc din Sfatul Ţării, iar ulterior pe cea de prefect al judeţului Chişinău. A decedat la 10 ianuarie 1937, la Chişinău. Este înmormântat la Cimitirul Central din Chişinău.

Din paginile revistei „Moldova de la Nistru”, din 1919, aflăm ca a existat şi un sat care a purtat numele lui Vasile Ţanţu. Astfel, aici este plasată o fotografie a unui grup de ţărani întruniţi undeva în câmp, dedesubtul căreia este scris: „Locuitorii din satele Boldureşti şi Nisporeni la botezul satului „V. Ţanţu”, 1919, judeţul Chişinău”.

Alte detalii care ar confirma informaţia lipsesc: de exemplu, locul amplasării, data botezului satului etc. Nici actele oficiale şi nici reformele administrative nu au consfinţit denumirea noii localităţi cu numele deputatului. Însă, din denumirile de sate amintite în contextul botezului deducem că satul Vasile Ţanţu s-a aflat în imediata apropiere a localităţilor Nisporeni şi Boldureşti. Mai ţine minte cineva această localitate şi cum a dispărut?

Pan Halippa s-a născut pe 1 iulie 1883, în comuna Cubolta, judeţul Soroca. A fost vicepreşedinte, apoi preşedinte al Sfatului Ţării. La 27 martie 1918 votează pentru unirea Basarabiei cu România, iar la 27 noiembrie acelaşi an, sub preşedinţia sa, Sfatul Ţării renunţă la condiţiile unirii stabilite în Declaraţia din 27 martie 1918. Ulterior a fost ministru, deputat şi senator. Regimul sovietic l-a condamnat la 25 de ani de gulag. A decedat la 30 aprilie 1937, la Bucureşti, şi este înmormântat la Cimitirul Mănăstirii Cernica de lângă Bucureşti.

Denumirea Halippa se referă la o parte - o mahala - a actualei comune Ulmu, raionul Ialoveni. În urma reformei agrare din anii 1919-1924 din Basarabia, satul Ulmu s-a dezvoltat şi, în lipsă de pământuri ale obştii, a trecut râul Botna şi s-a extins pe pământurile lui Pan Halippa, primite în anul 1928 de la Guvernul României.

Halippa a cedat aceste pământuri ale sale celor care nu aveau loc de case. Atunci şi actualmente, cei ce locuiesc în mahalaua respectivă, întrebaţi fiind unde se află casa lor răspund: „La Halippa”. Denumirea s-a înrădăcinat în toponimele satului. Ulmenii şi-au exprimat recunoştinţa şi prin numirea străzii principale a mahalalei în cinstea lui Pan Halippa.

Popularitatea de care s-a bucurat Sfatul Ţării pe tot parcursul perioadei interbelice a fost legată atât de istoricul Act al Unirii Basarabiei cu România, votat la 27 martie 1918, cât şi de numele celor care au alcătuit organul reprezentativ al Basarabiei din anii 1917-1918. Prin fapta săvârşită, deputaţii Sfatului Ţării deveniseră adevăraţi eroi naţionali. Nimeni nu putea concura, după popularitate, cu cei care au readus Basarabia la trupul Ţării, de unde a fost răpită în anul 1812, şi au pus temeliile României Mari.

Imediat după Unire, numele mai multor deputaţi au apărut în denumirile de străzi, instituţii de învăţământ, societăţi culturale, cooperative. Cu numele unor fruntaşi ai legislativului basarabean au fost botezate şi câteva sate, de acest merit bucurându-se Ion Inculeţ, Anton Crihan, Ion Pelivan şi Vasile Ţanţu. Numele lui Pan Halippa a fost acordat unei mahalale din comuna Ulmu, jud. Lăpuşna, situată nu departe de Chişinău. Satele respective şi-au menţinut denumirea pe toată perioada românească, dar regimul comunist, instaurat după reocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, a intervenit şi aici, denaturând brutal adevărul.