mai baieti mai , hai sa nu visam cu ochii deshisi.

Deja devine proverb la romani:

"Cine se increde in politicieni mananca la masa prostiei"

) Art. 13.
Cererea de acordare a cetateniei romane se adreseaza comisiei pentru constatarea conditiilor de acordare a cetateniei, care functioneaza pe langa Ministerul Justitiei.
Comisia, formata din 5 magistrati de la Tribunalul Bucuresti, este desemnata, pe o perioada de 4 ani, de presedintele acestei instante.
Presedintele comisiei este magistratul cu functia cea mai mare sau, la functii egale, magistratul cu cea mai mare vechime in functie.
Comisia are un secretariat condus de un consilier din Ministerul Justitiei, desemnat de ministru.(
)Art. 31.
Orice autoritate sau persoana care are cunostinta de existenta unui motiv pentru retragerea
cetateniei romane poate sesiza, in scris, comisia de pe langa Ministerul Justitiei, avand obligatia sa produca dovezile de care dispune.
Comisia sesizata poate cere date sau informatii de la orice autoritate sau persoana care are cunostinta despre existenta situatiei prevazute la art. 24.(
Art. 13.
Cererea de acordare a cetateniei romane se adreseaza comisiei pentru constatarea conditiilor de acordare a cetateniei, care functioneaza pe langa Ministerul Justitiei.
Comisia, formata din 5 magistrati de la Tribunalul Bucuresti, este desemnata, pe o perioada de 4 ani, de presedintele acestei instante.
Presedintele comisiei este magistratul cu functia cea mai mare sau, la functii egale, magistratul cu cea mai mare vechime in functie.
Comisia are un secretariat condus de un consilier din Ministerul Justitiei, desemnat de ministru.

Art. 22.
In caz de nevoie misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei elibereaza, la cerere, dovezi de cetatenie pentru cetatenii romani aflati in strainatate.
Art. 25.
Retragerea cetateniei romane nu produce efecte asupra cetateniei sotului sau copiilor persoanei careia i s-a retras cetatenia.

SOLUÞII. Fotografierea ºi amprentarea PIN-urilor care ajung în spitale ar putea rezolva problema acestor oameni
Românii fãrã CNP îngroapã spitalele
2007 06 16| de Alex Nedea
Pacienþii fãrã CNP fac gãuri în bugetul spitalelor. Directorul Spitalului Caritas din Bucureºti, Bogdan Jansen, a organizat o dezbatere publicã pentru rezolvarea situaþiei. 1.000 de oameni fãrã identitate vin la Caritas anual, producând pagube de miliarde de lei.
† Jurnalul Naþional: Aþi fãcut o dezbatere publicã cu reprezentanþi ai Ministerului Administraþiei ºi Internelor ºi ai Casei Naþionale de Asigurãri de Sãnãtate privind persoanele fãrã identitate (PIN) în spital. Ce v-a determinat sã organizaþi o atfel de întrunire?

Bogdan Jansen: Avem anual 1.000 de persoane care nu îºi declarã Codul Numeric Personal (CNP) în momentul în care vin la noi ºi primesc îngrijiri medicale. Cifra reprezintã 5% din totalul pacienþilor noºtri. Nu ºtim câþi dintre aceºtia nu au avut niciodatã un certificat de naºtere ºi câþi au un CNP, dar îºi dau date false. Aceºti oameni, adulþi ºi copii, îmi provoacã anual o pagubã în buget de 2 miliarde de lei vechi. Cu aceºti bani aº putea sã investesc în reparaþii pentru îmbunãtãþirea gradului de confort din spitale. Am încercat la acea dezbatere sã gãsesc soluþii pentru acordarea unui CNP imediat ce pacientul se prezintã la mine ºi spune cã nu are acte. CNP-ul pe care îl iau din cartea de identitate e singura modalitate de a te repera pe tine, ca ºi asigurat la Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate. Pe ei nu îi intereseazã cã te cheamã Jansen, Popescu ºi stai pe strada Traian 29. Ei se deconteazã cu furnizorii de servicii medicale prin CNP.
Posibilã soluþie
† Aþi gãsit rezolvarea problemei în urma dezbaterii?

Am gãsit atunci o serie de soluþii care, din punctul de vedere al presei ºi al nostru, au fost considerate benefice. În momentul în care copilul s-a nãscut ºi e declarat viu, adicã primeºte din partea spitalului un act constatator, trebuie sã primeascã automat un CNP. Este viabilã aceastã soluþie, dar instituþia care trebuie sã regleze aceastã scãpare a legii este Ministerul Internelor ºi Reformei Administrative (MIRA). ªi, practic, cei care au fost un pic pe frânã vizavi de subiectul ãsta au fost cele trei persoane care reprezentau Inspectoratul Naþional pentru Evidenþa Persoanelor, aflat în cadrul MIRA. Legea spune

cã numai pãrintele poate sã declare la primãrie cã acel copil este al lui ºi sã cearã eliberearea unui certificat de naºtere. Eu zic: "Nu, domnule, în momentul în care s-a nãscut copilul, sã primeascã automat un CNP!". CNP-ul nu cuprinde în combinaþia de cifre nici numele tatãlui, nici al mamei. Din momentul dezbaterii, lucrurile au rãmas într-o situaþie incertã. Nu s-a fãcut absolut nimic pentru rezolvarea situaþiei. Consider cã nu e voinþã din partea Poliþiei pentru rezolvarea PIN-urilor.
† Cum ajung oamenii aceºtia sã fie trataþi pe gratis?

Dacã tu vii la spital ºi susþii cã ai o urgenþã, începând de la durere de mãsea ºi terminând cu situaþia în care eºti pe cale sã naºti, atunci eu, ca unitate medicalã, sunt obligat sã îþi ofer servicii fãrã sã-þi cer act de identitate. O serie întreagã de categorii sociale profitã de aceastã ingerinþã în lege. Femeile care vin sã nascã reprezintã o problemã specificã pentru Spitalul "Caritas". Aici intrã ºi populaþia romã, din care o mare parte, de regulã, nu are acte de identitate pentru cã nu a avut niciodatã asemenea documente. ªi atunci vin sã nascã când sunt cu copilul aproape între genunchi. Fiind o urgenþã, suntem obligaþi sã le internãm. Le oferim servicii medicale, apoi se întâmplã douã fenomene: ori pleacã din spitale ºi abandoneazã copilul, ori pleacã din spitale cu copil cu tot, fãrã sã se mai preocupe de înregistrarea lui. De regulã, cei care îºi abandoneazã copilul îºi dau nume ºi adrese false. Acest lucru are o repercusiune asupra copilului care va sta în unitatea noastrã fãrã nici un act. Existã douã modalitãþi ca acest copil sã fie înregistrat: plasarea la un asistent maternal sau adopþia. Chiar în acest moment (interviul a fost luat la sfârºitul lunii mai – n.r.) am doi copii abandonaþi în spital fãrã CNP. Problemele nu sunt cantonate doar în zona copilului nãscut, ci ºi al celor fãrã adãpost care vin ºi se interneazã în spital, iar noi nu putem sã-i mai scoatem de aici. Nu te lasã conºtiinþa sã îi scoþi în stradã, ei neavând case. Acum nu mai avem astfel de cazuri, dar, din ce mi s-a spus, am avut oameni care stãteau ºi doi-trei ani în spital. Din ce se vede în foile de observaþie existã o serie de "clienþi ai casei" care din decembrie când începe iarna se mutã în spital.


11 iunie
Jurnalul National

Românii care nu existã
2007 06 11| de Alex Nedea
Pentru România suntem cu toþii o sumã de coduri numerice personale. Dacã nu ai avut niciodatã un certificat de naºtere, pentru statul român nu exiºti. În þarã sunt oameni care trãiesc ca ºi cum nu ar fi. Fãrã dreptul la educaþie, fãrã dreptul la sãnãtate, fãrã sã poatã obþine vreo slujbã, fãrã dreptul la judecatã.
Dacã un pãrinte nu îºi declarã copilul la naºtere, riscã o amendã de maximum 6 lei. Cu 1.500 de lei sunt amendaþi proprietarii de vite care nu declarã viþelul la fãtare. În þara unde ºi animalele trebuie sã ajungã în evidenþa autoritãþilor, existã oameni care pentru statul român nu figureazã pe faþa pãmântului.

CETÃÞEANUL NIMÃNUI. Îl ºtie lumea în sat drept “Gorila”. Flãcãu bine clãdit e Gigi ãsta, a lu’ Marcu, burtos, pieptos, musculos. De 26 de ani, de când umbreºte pãmântul, Gorila a trãit ca ºi cum nu ar fi. Neavând un cod numeric personal, Gigi nici nu a cerut vreodatã ceva de la stat, dar nici el nu i-a dat statului niciodatã nimic. Locuieºte în satul gãlãþean Ghidigeni, dar s-a nãscut hãt, peste munþi, la Haþeg, iar maicã-sa nu l-a declarat la naºtere. Nu i-a fãcut certificat, cãci, zice omul, “e vai steaua ei!”. S-ar fi ocupat el, Gigi, dacã nu ar fi fost aºa de departe locul de unde a venit. Pânã la 26 de ani nu a fost la ºcoalã ºi nu a cãlcat niciodatã pe la dispensar, tribunal, poliþie, la secþia de votare sau la Starea Civilã. Cum el nu existã, nici carte de muncã nu existã. ªi-a încercat norocul la Bucureºti, unde a lucrat la negru doar cinci zile. L-a dat afarã patronul pe motiv cã nu are cod numeric personal (CNP).
Aºa cã Marcel se mulþumeºte momentan sã munceascã cu ziua. Acolo, la prãºit printre “pãp’ºoi” nu e nevoie nici de carte de muncã, ºi nici nu trebuie sã dea impozit la stat. Zice cã e cãsãtorit. Bineînþeles, doar cu vorba. Are ºi un copil. Bineînþeles, fiul nu are tatã pentru statul român. O singurã datã s-a apropiat þara asta, pe nume România, de el. Cum trãia el aºa ca neica Nimeni, deodatã s-a trezit cã cineva de la armatã îl cautã. Sã-l ia cu arcanul, nu alta! Nu ºtie cum de a fost gãsit. Trebuia sã se prezinte la recrutare în ziua x. Dar chiar de ºi-ar fi dorit, fãrã CNP nici “dreptul” la armatã nu avea. Un prieten l-a ajutat sã înceapã demersurile de înregistrare tardivã a naºterii la tribunal. Neîncrezãtor, Gigi ne priveºte mai mult cu un ochi: “Dar dacã îmi vine certificatul, mã luaþi în armatã?”. Istoria curge pe lângã Gorila ºi pentru românii aflaþi în situaþia lui. România a intrat fãrã el în UE. Gigi nu e cetãþean european. De fapt, e cetãþeanul nimãnui.

PERSOANE ÎN AFARA EVIDENÞEI PERSOANELOR. România nu are o bazã de date cu persoanele care nu au o identitate, pentru cã nici o instituþie centralã nu ºi-a asumat rolul de a identifica aceste cazuri. În evidenþa Inspectoratului General al Poliþiei Române (IGPR) existã 551 de persoane cu identitate necunoscutã. 20% dintre acestea sunt minori. Dar numãrul acesta nu reflectã numãrul persoanelor fãrã CNP din þarã , ci doar al celor ajunºi în atenþia poliþiei ºi care nu îºi pot declina identitatea, în general din cauza unor afecþiuni psihice. “O bazã de date cu cei neînregistraþi la naºtere se gãseºte la INEP (Inspectoratul Naþional pentru Evidenþa Persoanelor – n.r.)”, ne îndrumã ºeful Serviciului Urmãriri din cadrul IGP, Adrian Dumitrescu. Spre INEP ne îndrumã ºi cei de la Agenþia Naþionalã pentru Romi (ANR), o instituþie guvernamentalã.Singura statisticã
pe care INEP o are e legatã doar de numãrul copiilor instituþionalizaþi care nu au o identitate. “Avem doar datele celor aflaþi în instituþiile de plasament din þarã . Pe cei care sunt pe acasã nu avem de unde sã-i ºtim”, ne spune ºeful Serviciului Stare Civilã din cadrul INEP, Doina Þãpîrlea.
În numai cinci luni, doar în judeþul Galaþi au fost gãsite 1.400 de persoane care nu au avut niciodatã certificate de naºtere. Identificarea acestora a fost posibilã datoritã unei angajate a Prefecturii de acolo, care s-a pus pe treabã ºi i-a cãutat pe cei fãrã certificat. Mai apoi a demarat un program susþinut de fonduri PHARE. “Dupã ce s-a terminat programul am continuat sã consiliez persoane care aveau nevoie de înregistrare tardivã a naºterii. Cred cã am ajuns la 3.000 de persoane din judeþul Galaþi care, pânã sã îi ajutãm noi, nu aveau CNP”, spune Viorica Gotu, angajata Prefecturii Galaþi care a coordonat programului.Prefectura din Prahova a avut ºi ea un program asemãnãtor. Comparativ cu cel de la Galaþi pare o machetã. Cei de acolo au accesat fonduri doar pentru 100 de înregistrãri la tribunal. De ce o cifrã aºa de micã? Sã fie doar atâtea persoane fãrã cod numeric într-un judeþ cu aproape aceeaºi dimensiune ca Galaþiul? “Probabil cei de la Galaþi s-au concentrat mai mult pe aspectul acesta al înregistrãrilor tardive ºi de aceea au avut un numãr aºa de mare. Pe noi ne-au interesat mai mult cei fãrã buletine”, gãseºte o justificare consilierul pe problemele romilor din cadrul prefecturii Prahova, Lucian Glãman. În 1998, raportul “Progresul naþiunilor” al organizaþiei internaþionale Unicef face referire pentru prima datã la situaþia copiilor neînregistraþi din România, fãrã a reuºi însã sã gãseascã o cifrã exactã a persoanelor care nu au un CNP. Unicef menþioneazã doar cã 14% din totalul copiilor instituþionalizaþi din þara noastrã nu au o identitate.
AUTORITÃÞI OBLIGATE. Convenþia Drepturilor Copilului stipuleazã la articolul 7 cã “Orice copil trebuie înregistrat imediat dupã naºtere”. În calitate de semnatarã al Convenþiei Drepturilor Copilului, România s-a pregãtit la partea de legislaþie, dar mai puþin la proba practicã. Existã o serie de legi care obligã autoritãþile sã înregistreze copilul la naºtere. Conform art. 8 din Legea privind protecþia ºi promovarea drepturilor copilului, “dacã un copil este lipsit, în mod ilegal, de elemente constitutive ale identitãþii sale sau de unele din acestea, instituþiile ºi autoritãþile publice sunt obligate sã ia de urgenþã toate mãsurile necesare în vederea restabilirii identitãþii copilului”. Dar legea asta nu le-a folosit nicãieri pânã acum Verginicãi Feraru din Iveºti, lui Zorilã, lui Marcel a’ lui Marcu din Ghidigeni sau Adinei Neculai, Narcisei a lui Boian, Mirabelei ºi Biancãi Filiºan, toþi de prin satele din Prahova. Verginica Feraru e mama unui copil de 4 ani, pe care nu l-a înregistrat nici acum. Recunoaºte chiar în faþa reprezentantului primãriei din localitate, venit cu noi la poarta ei, cã nu a fãcut nimic pânã acum pentru a-i obþine copilului certificat ºi nici nu are de gând sã miºte un deget. Strângându-ºi în pumn ca pe o hârtie oarecare propriul certificat de naºtere rupt, mama zice cã nici mãcar nu ºtie ce trebuie sã facã pentru a-i obþine o identitate copilului.Conform Legii 119/1996, Verginica, pentru cã nu ºi-a înregistrat copilul la naºtere, riscã o amendã între 30.000 ºi 40.000 de lei vechi. Conform HG 984/2005, dacã ar avea în bãtãturã un bou care nu a fost declarat la fãtare, sancþiunea ar fi de 375 de ori mai mare.
BIROCRAÞIE
Conform Legii 119/1996, dupã trecerea unui an de la naºterea copilului, întocmirea actului de naºtere se mai poate face doar pe baza unei hotãrâri judecãtoreºti de înregistrare tardivã a naºterii, pãrinþii trebuind sã suporte o adevãratã birocraþie. Procesul pentru dobândirea hotãrârii judecãtoreºti poate dura între trei luni ºi un an. Instanþa cere iniþial poliþiei efectuarea cercetãrilor pentru stabilirea identitãþii copilului, precum ºi avizul medicului legist pentru stabilirea vârstei ºi sexului solicitantului. În mod normal, expertiza costã în jur de 300.000 de lei pentru persoanele care au depãºit 18 ani. În cazul în care persoana a fost nãscutã la domiciliu, în instanþã trebuie sã prezinþi ºi mãrturiile unor rude ale persoanei fãrã identitate.
Notã: Documentarea serialului s-arealizat în perioada mai-iunie 2007


Realitatea Romaneasca
Fonduri de peste 700.000 de euro pentru incluziunea sociala

Simona Necula
Incluziunea sociala a unor categorii defavorizate va fi sprijinita prin intermediul unor proiecte Phare, in valoare de 747.000 de euro. Fondurile sunt alocate diferit pe regiuni pentru a reduce disparitatile dintre acestea. Categoriile sociale respective vor avea acces la formare profesionala, care va facilita accesul lor pe piata muncii.

Autoritatile locale, companiile private, organizatiile neguvernamentale, cele patronale sau sindicatele pot propune proiecte pentru finantare privind incluziunea sociala in cadrul a doua proiecte Phare. Valoarea fondurilor care sunt alocate pentru regiunea Bucuresti-Ilfov este de 747.000 de euro. Propunerile de proiecte trebuie sa vizeze in special incluziunea sociala a rromilor, a persoanelor cu dizabilitati si a tinerilor care provin din centrele de plasament. Valoarea totala a finantarii nerambursabile pentru un proiect poate fi intre 10.000 si 150.000 de euro, iar contributia solicitantului intre 10% si 20%.
Actiunile eligibile pentru finantare vizeaza in special facilitarea accesului grupurilor-tinta pe piata muncii prin aplicarea de masuri active de formare profesionala, prin formare initiala, calificare, recalificare sau evaluarea competentelor dobandite si combaterea discriminarilor si inegalitatilor pe piata muncii prin furnizarea de informatii relevante privind piata muncii. De asemenea, vor fi desfasurate activitati de informare a grupurilor-tinta sau masuri individuale de sprijin.

Alocarea fondurilor pe regiuni, inegala

Alocarea fondurilor pe regiuni de dezvoltare este inegala, deoarece se urmareste reducerea disparitatilor existente intre regiuni, a declarat secretarul de stat pe probleme de afaceri europene si relatii externe din cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de sanse (MMFES), Valer Bindea. Potrivit secretarului de stat, proiectele bune, care vor fi depuse pentru cele doua programe Phare 2005 si 2006, privind coeziunea economica si sociala si nu vor primi finantare vor fi retinute pentru urmatoarele programe ce urmeaza sa fie lansate. Propunerile de proiecte pentru Phare 2005 si 2006 pot fi depuse pana la 31 august.
Valer Bindea a declarat, la lansarea regionala a apelurilor pentru propuneri de proiecte, ca informatiile potrivit carora Romania nu a accesat fondurile europene si a pierdut foarte multi bani sunt false, intrucat niciun stat nu poate accesa aceste fonduri imediat dupa aderare. "Timp de sase luni se poarta discutii ca sa se ajunga in faze finale ale programelor operationale sectoriale", a explicat secretarul de stat. Acesta a precizat ca informatiile de acest tip nu fac decat sa dezinformeze populatia si provin fie din nestiinta sau incompetenta, fie din anumite interese politice.



Romania Libera

Peste 13.000 de copii fara acte
C.B.
Sambata, 09 Iunie 2007
In Capitala, 13.474 de copii care au implinit deja 14 ani nu au acte de identitate, conform statisticilor Directiei Generale de Evidenta a Persoanelor a Municipiului Bucuresti. Din total, 10.332 au implinit varsta in anii anteriori si, in lipsa actelor, nu pot beneficia de drepturile legale. Cei care doresc sa primeasca acte de identitate trebuie sa faca o cerere scrisa si sa depuna documentele prin care fac dovada numelui, starii civile, cetateniei romane si a domiciliului.

Romanii care nu exista
Pentru Romania suntem cu totii o suma de coduri numerice personale. Daca nu ai avut niciodata un certificat de nastere, pentru statul roman nu existi. In tara sunt oameni care traiesc ca si cum nu ar fi. Fara dreptul la educatie, fara dreptul la sanatate, fara sa poata obtine vreo slujba, fara dreptul la judecata.
Daca un parinte nu isi declara copilul la nastere, risca o amenda de maximum 6 lei. Cu 1.500 de lei sunt amendati proprietarii de vite care nu declara vitelul la fatare. In tara unde si animalele trebuie sa ajunga in evidenta autoritatilor, exista oameni care pentru statul roman nu figureaza pe fata pamantului.
CETA?TEANUL NIMA?NUI. Il stie lumea in sat drept a??Gorilaa??. Flacau bine cladit e Gigi asta, a lua?? Marcu, burtos, pieptos, musculos. De 26 de ani, de cand umbreste pamantul, Gorila a trait ca si cum nu ar fi. Neavand un cod numeric personal, Gigi nici nu a cerut vreodata ceva de la stat, dar nici el nu i-a dat statului niciodata nimic. Locuieste in satul galatean Ghidigeni, dar s-a nascut hat, peste munti, la Hateg, iar maica-sa nu l-a declarat la nastere. Nu i-a facut certificat, caci, zice omul, a??e vai steaua ei!a??. S-ar fi ocupat el, Gigi, daca nu ar fi fost asa de departe locul de unde a venit. Pana la 26 de ani nu a fost la scoala si nu a calcat niciodata pe la dispensar, tribunal, politie, la sectia de votare sau la Starea Civila. Cum el nu exista, nici carte de munca nu exista. A?i-a incercat norocul la Bucuresti, unde a lucrat la negru doar cinci zile. L-a dat afara patronul pe motiv ca nu are cod numeric personal (CNP).
Asa ca Marcel se multumeste momentan sa munceasca cu ziua. Acolo, la prasit printre a??papa??soia?? nu e nevoie nici de carte de munca, si nici nu trebuie sa dea impozit la stat. Zice ca e casatorit. Bineinteles, doar cu vorba. Are si un copil. Bineinteles, fiul nu are tata pentru statul roman. O singura data s-a apropiat tara asta, pe nume Romania, de el. Cum traia el asa ca neica Nimeni, deodata s-a trezit ca cineva de la armata il cauta. Sa-l ia cu arcanul, nu alta! Nu stie cum de a fost gasit. Trebuia sa se prezinte la recrutare in ziua x. Dar chiar de si-ar fi dorit, fara CNP nici a??dreptula?? la armata nu avea. Un prieten l-a ajutat sa inceapa demersurile de inregistrare tardiva a nasterii la tribunal. Neincrezator, Gigi ne priveste mai mult cu un ochi: a??Dar daca imi vine certificatul, ma luati in armata?a??. Istoria curge pe langa Gorila si pentru romanii aflati in situatia lui. Romania a intrat fara el in UE. Gigi nu e cetatean european. De fapt, e cetateanul nimanui.
PERSOANE IN AFARA EVIDENTEI PERSOANELOR. Romania nu are o baza de date cu persoanele care nu au o identitate, pentru ca nici o institutie centrala nu si-a asumat rolul de a identifica aceste cazuri. In evidenta Inspectoratului General al Politiei Romane (IGPR) exista 551 de persoane cu identitate necunoscuta. 20% dintre acestea sunt minori. Dar numarul acesta nu reflecta numarul persoanelor fara CNP din tara, ci doar al celor ajunsi in atentia politiei si care nu isi pot declina identitatea, in general din cauza unor afectiuni psihice. a??O baza de date cu cei neinregistrati la nastere se gaseste la INEP (Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor a?' n.r.)a??, ne indruma seful Serviciului Urmariri din cadrul IGP, Adrian Dumitrescu. Spre INEP ne indruma si cei de la Agentia Nationala pentru Romi (ANR), o institutie guvernamentala.Singura statistica pe care INEP o are e legata doar de numarul copiilor institutionalizati care nu au o identitate. a??Avem doar datele celor aflati in institutiile de plasament din tara. Pe cei care sunt pe acasa nu avem de unde sa-i stima??, ne spune seful Serviciului Stare Civila din cadrul INEP, Doina Tapirlea.
In numai cinci luni, doar in judetul Galati au fost gasite 1.400 de persoane care nu au avut niciodata certificate de nastere. Identificarea acestora a fost posibila datorita unei angajate a Prefecturii de acolo, care s-a pus pe treaba si i-a cautat pe cei fara certificat. Mai apoi a demarat un program sustinut de fonduri PHARE. a??Dupa ce s-a terminat programul am continuat sa consiliez persoane care aveau nevoie de inregistrare tardiva a nasterii. Cred ca am ajuns la 3.000 de persoane din judetul Galati care, pana sa ii ajutam noi, nu aveau CNPa??, spune Viorica Gotu, angajata Prefecturii Galati care a coordonat programului.Prefectura din Prahova a avut si ea un program asemanator. Comparativ cu cel de la Galati pare o macheta. Cei de acolo au accesat fonduri doar pentru 100 de inregistrari la tribunal. De ce o cifra asa de mica? Sa fie doar atatea persoane fara cod numeric intr-un judet cu aproape aceeasi dimensiune ca Galatiul? a??Probabil cei de la Galati s-au concentrat mai mult pe aspectul acesta al inregistrarilor tardive si de aceea au avut un numar asa de mare. Pe noi ne-au interesat mai mult cei fara buletinea??, gaseste o justificare consilierul pe problemele romilor din cadrul prefecturii Prahova, Lucian Glaman. In 1998, raportul a??Progresul natiunilora?? al organizatiei internationale Unicef face referire pentru prima data la situatia copiilor neinregistrati din Romania, fara a reusi insa sa gaseasca o cifra exacta a persoanelor care nu au un CNP. Unicef mentioneaza doar ca 14% din totalul copiilor institutionalizati din tara noastra nu au o identitate.
AUTORITA?TI OBLIGATE. Conventia Drepturilor Copilului stipuleaza la articolul 7 ca a??Orice copil trebuie inregistrat imediat dupa nasterea??. In calitate de semnatara al Conventiei Drepturilor Copilului, Romania s-a pregatit la partea de legislatie, dar mai putin la proba practica. Exista o serie de legi care obliga autoritatile sa inregistreze copilul la nastere. Conform art. 8 din Legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului, a??daca un copil este lipsit, in mod ilegal, de elemente constitutive ale identitatii sale sau de unele din acestea, institutiile si autoritatile publice sunt obligate sa ia de urgenta toate masurile necesare in vederea restabilirii identitatii copiluluia??. Dar legea asta nu le-a folosit nicaieri pana acum Verginicai Feraru din Ivesti, lui Zorila, lui Marcel aa?? lui Marcu din Ghidigeni sau Adinei Neculai, Narcisei a lui Boian, Mirabelei si Biancai Filisan, toti de prin satele din Prahova. Verginica Feraru e mama unui copil de 4 ani, pe care nu l-a inregistrat nici acum. Recunoaste chiar in fata reprezentantului primariei din localitate, venit cu noi la poarta ei, ca nu a facut nimic pana acum pentru a-i obtine copilului certificat si nici nu are de gand sa miste un deget. Strangandu-si in pumn ca pe o hartie oarecare propriul certificat de nastere rupt, mama zice ca nici macar nu stie ce trebuie sa faca pentru a-i obtine o identitate copilului.Conform Legii 119/1996, Verginica, pentru ca nu si-a inregistrat copilul la nastere, risca o amenda intre 30.000 si 40.000 de lei vechi. Conform HG 984/2005, daca ar avea in batatura un bou care nu a fost declarat la fatare, sanctiunea ar fi de 375 de ori mai mare.
BIROCRATIE
Conform Legii 119/1996, dupa trecerea unui an de la nasterea copilului, intocmirea actului de nastere se mai poate face doar pe baza unei hotarari judecatoresti de inregistrare tardiva a nasterii, parintii trebuind sa suporte o adevarata birocratie. Procesul pentru dobandirea hotararii judecatoresti poate dura intre trei luni si un an. Instanta cere initial politiei efectuarea cercetarilor pentru stabilirea identitatii copilului, precum si avizul medicului legist pentru stabilirea varstei si sexului solicitantului. In mod normal, expertiza costa in jur de 300.000 de lei pentru persoanele care au depasit 18 ani. In cazul in care persoana a fost nascuta la domiciliu, in instanta trebuie sa prezinti si marturiile unor rude ale persoanei fara identitate.
Nota: Documentarea serialului s-arealizat in perioada mai-iunie 2007
Alex Nedea
Sursa: Jurnalul National




Prima pagina » Românii care nu existã » Românii care nu existã


Prima pagina » Caravana Jurnalul 2007: Basarabia » Lagãrul din Bãrãgan
ILIE FRUNZÃ. "Eu aveam deja vreo 18 ani. Când am ajuns în Bãrãgan, aici nu aveai voie sã ieºi din satul ãsta. Fiecare familie avea o parcelã ºi un þãruº înfipt în pãmânt cu numãrul corespunzãtor familiei respective".
Lagãrul din Bãrãgan
2007 06 29| de Andreea Tudorica
Fundata. Un sat parcã neterminat din mijlocul Bãrãganului, ca o scrisoare de despãrþire cititã pe jumãtate, mototolitã ºi aruncatã undeva la întâmplare. Creat în 1951 pe o miriºte imensã unde au fost aduºi basarabenii refugiaþi în Banat, desfiinþat aproape în întregime în 1982 ºi reconstruit la începutul anilor ’90, Fundata trãieºte mai mult din amintiri.

La una din douã-trei case gãseºti sigur un bãtrân basarabean refugiat în România prin voia lui sau a altora sau urmaºi ai unei familii de basarabeni. Sute de familii au ajuns în aceastã "fundãturã" în 1951. Bãtrânii de la Fundata erau în anii ’40 copii sau adolescenþi. Fiecare a plecat din calea rãzboiului cum a putut: cu familia, doar cu un pãrinte, pe jos, cu cãruþele. Unii s-au oprit pe la rude prin þarã, alþii pe unde au putut. Mulþi dintre cei care au ales sã vinã în România nu au avut nici o þintã precisã, nu au primit nici o indicaþie unde anume sã meargã sau dacã refugiaþii sunt primiþi în anumite localitãþi din þarã. Astfel s-au lãsat în voia sorþii.


NEMÞII. L-am gãsit pe prispã reparând o ºa. Ilie Frunzã îºi aminteºte cu lacrimi în ochi ºi acum la cei 77 de ani ai sãi drumul de la Cernãuþi la Rãdãuþi în 1944. κi ºterge sudoarea de pe frunte, îºi împreuneazã mâinile ºi începe sã povesteascã, calculându-ºi foarte bine ordinea evenimentelor ce trebuie povestite. "Am trecut graniþa noaptea. Pe jos. Cu mama ºi patru fraþi. N-aveam voie sã trecem. Dar erau niºte oameni care ne ajutau sã trecem. ªi ne-am dus pe jos pânã la Rãdãuþi, dar sora mamei nu ne-a primit ºi de acolo ne-am dus la Vatra Dornei, unde ne-a primit un domn, într-o camerã, pe toþi ºase. Eu pãºteam o vacã ºi îmi dãdea un kilogram de lapte pe zi ºi mâncam toþi mãmãligã ºi cu lapte. Atunci românii cu ruºii s-au împãcat ºi i-au fugãrit pe nemþi. ªi atunci au prins cinci nemþi, i-am vãzut cu ochii mei, i-au pus sã sape groapa ºi i-au împuºcat." Din Vatra Dornei familia Frunzã s-a reîntors la Rãdãuþi, tot pe jos. Au mers pe jos timp de o sãptãmânã. Înnoptau pe prispa unor oameni binevoitori ºi mâncau mãmãligã sau ce aveau oamenii prin casã. "La Rãdãuþi nu aveam unde sta. Jidanii plecaserã de acolo, iar casele erau pustii. ªi am intrat într-o casã pustie. O sorã de-a mea mai mare a cerut niºte bani de la patronul unui restaurant ºi ãla ne-a dat ºi noi am cumpãrat niºte porumb. ªi scoteam dintr-o camerã duºumeaua ºi o puneam în altã camerã, la foc. ªi fierbeam porumb, de trei ori pe zi, numai porumb. Timp de douã sãptãmâni." Tatãl plecat în armatã a fost regãsit un an mai târziu la Bucureºti ºi a venit ºi el în Rãdãuþi. "Toþi ne-am bucurat. Dar îmi mai aduc aminte, parcã a fost ieri cã m-am mai bucurat atunci când mama mi-a fãcut opincuþe. Venise toamna. ªi eu eram în ciorapi. ªi atunci mama a cumpãrat douã pielicele de viþel ºi mi-a fãcut opinci. ªi tare buni au fost."


BANAT. Dupã momentul refugiului din Basarabia, peste câþiva ani, mulþi basarabeni au auzit cã românii au fãcut pace cu ruºii ºi s-au întors împotriva nemþilor, gonindu-i din Banat. Acolo, casele în care au locuit nemþii au fost eliberate ºi mulþi basarabeni au luat calea Timiºului, ocupându-le ºi primind de la stat cinci hectare de teren. Despre episodul "cazãrii în Banat" ºi a anilor petrecuþi aici bãtrânii îºi amintesc cu nostalgie. Crezuserã cã-ºi gãsiserã în sfârºit locul dupã un refugiu traumatizant. Dar... "Groza a dat ordin ca toþi refugiaþii din Basarabia sã venim în Banat. Am fost împroprietãriþi cu 5 hectare ºi casele nemþilor pãrãsite, în care locuiserã ei. În 1951, chiar pe timpul ãsta (iunie – n.r.), ne-au ridicat. Motivele nu le ºtim nici acum. Nu ne spunea nimeni nimic. Nici nu ºtiam unde ne duc. Ne aºteptam sã ne ducã în Siberia. Dar ne-au adus aici. În Bãrãgan. Într-o duminicã noapte a adunat toate buletinele, a lãsat o santinelã în curte ºi ne-a zis ca pânã a doua zi sã strângem tot. Ne-a dus la garã, douã familii într-un vagon, animalele în alte vagoane. Am fãcut câteva zile pânã aici. Aici, câmp gol", îºi aminteºte nea Arcade, refugiat din judeþul Soroca la numai 11 ani.


SISIF. Ilie Frunzã îºi aminteºte cum în noaptea de 19 iunie 1951 a venit Securitatea la fiecare colþ de comunã, "cã era în formã de pãtrat comuna, ºi n-aveam voie sã fugim. Dacã fugeai te împuºca. În 24 de ore trebuia sã strângi din casã, sã iei tot ce puteai aduna într-o cãruþã ºi dusã la o garniturã de tren. ªi la fiecare vagon era unu de la Securitate cu arma. Ne-a dat voie sã luãm doi din cei trei cai pe care-i aveam ºi o vacã, pe care le-au bãgat într-un vagon. Eu aveam deja vreo 18 ani. Când am ajuns în Bãrãgan, aici nu aveai voie sã ieºi din satul ãsta". "Comuna era deja parcelatã. Fiecare familie avea o parcelã ºi un þãruº înfipt în pãmânt cu numãrul corespunzãtor familiei respective. Pânã în toamnã, fiecare familie trebuia sã fi construit deja o casã sau mãcar un bordei. «Tata avea numãrul 61». «Fã-þi casã, futu-þi Dumenezeu’ mã-tii», aºa striga la noi. N-aveam apã. Venea o cisternã cu apã pe zi ºi ne dãdea la fiecare o gãleatã cu apã. În fine, ne-am apucat de casã, cã n-aveam ce face. Noi pânã atunci nu ºtiam ce e ãla chirpici. ªi am fãcut chirpici. ªi ne-am fãcut casã. Uºi, geamuri ºi lemne ne-a dat statul. Acoperiºurile erau din stuf ºi snopi din paie de orez."

"Am fugit de ruºi ºi aici în România am dat de «mama» lor", spune nea Arcade. De ce? Simplu. "Fiindcã românii au fost mai rãi decât ruºii. O parte din românii care ajungeau sã conducã, indiferent la ce nivel, din cauza excesului de zel, fãcea mai mult decât trebuia. A fost dictatura bunului plac. Unul ajuns primsecretar al judeþului a fãcut ce a vrut el. Una dintre lozinci era «dacã nu-þi convine ceva, te bag în puºcarie»" Povestea lui Ilie Frunzã se îmbinã perfect cu cea a lui Arcade atunci când îºi aminteºte cã jandarmii fugãreau sãtenii pentru a-i trimite obligatortiu la muncã la ferme pentru doar 2 lei pe zi. "Un leu îþi oprea mâncarea ºi un leu îþi dãdea þie acasã. ªi dacã nu mergeai te bãteau cu biciul. Pânã nu mai puteai. Bafta mea cã aveam buletin era cã mergeam cu un prieten în Bucureºti ºi aducea ce era nevoie, sare, ulei, diverse, ºi dãdeam la pãrinþi, la neamuri, vecini în sat. Am pãtimit mult. Nici nu mai ºtiam de unde suntem, cât am pãtimit."


RENAªTERE. ªi de parcã nu ar fi fost suficiente douã refugii, anul 1982 aduce pentru basarabenii din Fundata al treilea refugiu. Cel din calea demolãrii satului. Un ordin venit de la secretarul de partid de la Slobozia demola în douã zile douã treimi din sat. "ªi au venit cu buldozerele sã scoatã viile ºi pomii pânã lângã casã. ªi a venit la soacrã-mea, care avea casã pe locul ãsta unde am io acum casã. ªi avea un nuc frumos. ªi s-a pus lângã nuc, sã nu i-l dea jos cã era lângã casã. Ãsta, primarul de la Perieþi, o jigodie, s-a dat jos de pe tractor, a luat-o pe soacrã-mea ºi a aruncat-o într-o parte ºi a bãgat buldozerul în nuc ºi l-a dat jos. Scârba aia nici nu mai calcã aici în Perieþi. De teamã. Vreo zece case au mai rãmas atunci în picioare. Dupã revoluþie s-a reîntors lumea în sate. ªi au început sã reconstruiascã." ªi lui nea Arcade i-au demolat casa, dar odatã venitã "democraþia", s-a reapucat de reconstruirea ei, terminând-o la începutul anilor ’90. "Asta a fost o dispoziþie ca sã radã satele pentru a recupera terenul agricol, dar ei aveau teren, dar nu avea cine sã-l lucreze. Mie personal Primãria Perieþi mi-a stricat casa. Mie mi-a zis cineva: «Vezi cã sâmbãtã îþi demoleazã casa». ªi sâmbãtã directorul întreprinderii unde lucram tocmai mã trimisese într-o delegaþie. ªi am putut abia duminicã sã vin acasã. Când am venit þigla era datã jos, bãgaserã deja buldozerul într-un colþ. Ne-au dat pereþii jos, deºi mai aveam mobilã."

În afarã de amintiri, bãtrânii din Fundata nu prea mai au mare lucru. Nici mãcar speranþa cã vor mai apuca ziua sã se vadã despãgubiþi pentru terenurile ºi casele pe care familiile lor le-au avut în Basarabia ºi le-au lãsat în pãrãsire o datã cu refugiul în România. Trei refugii pe cãile unei Românii aflate în plin rãzboi, refãcutã apoi pe jumãtate ºi ulterior în plin comunism, le-au adus aproape de capãtul unei vieþi zbuciumate o cãsuþã ºi o bucatã de pãmânt. Într-un loc pustiu, amorþit, tern ºi prãfuit din inima Bãrãganului.
Colonizarea Banatului sãlbatic
Pe nea Covic l-am gãsit într-o zi toridã de iunie în cãsuþa sa din Fundata. Satul întreg era amorþit ºi se miºca cu o lentoare ucigãtoare într-o zi în care soarele te topeºte. Doar cãþeluºul de numai 2 luni din curtea lui nea Covic pare sã sfideze întreaga amorþealã din jurul sãu. Dã din coadã ºi zbenguie de ne ameþeºte. Nu se potoleºte nici mãcar când stãpânul sãu îºi începe povestea refugiului din 1945 din judeþul Hotin, satul Drãbcãuþi. "Ne-am pus catrafusele în cãruþe ºi am plecat. Am trecut în coloanã peste Prut. Au fost cam 100 de cãruþe care au plecat din Hotin. Am stat un an într-o comunã din Râmnicu Vâlcea, Vaideeni. Acolo am fost repartizat de Primãria din Horezu. Apoi am plecat în Banat, cã se auzea cã se dã pãmânt. Am stat acolo 5 ani de zile. Am apucat sã ne facem case, gospodãrii. Apoi au venit cu poliþia ºi ne-au gonit aici. ªi iar am plecat cu o garniturã de tren. Fiecare familie într-un vagon. Cu ce a putut. Unii au luat ºi animalele. Ai mei au împãrþit animalele pe unde au putut, pe la Amara." Nea Covic este unul dintre numeroºii basarabeni din Fundata care nu au depus acte la Prefectura Ialomiþa pentru a fi despãgubit pentru terenurile pe care familia sa le-a deþinut în Hotin. "Ce, a primit vreunul ceva? N-a primit nimeni nimic. Ai mei au plecat fãrã acte.
Cota de chirpici
Maria Gavrilã avea numai 4-5 ani când familia sa s-a vãzut nevoitã sã se refugieze în România din Tighina. "Când s-a pus graniþa a venit ºi ne-a anunþat dacã vrem sã trecem, cã se pune graniþa ºi nu mai putem sã trecem. O coloanã mare de cãruþe am plecat din mai multe sate. În 1945 am venit în Jamu Mare din Banat. Am stat 6 ani acolo. Dupã ãºtia 6 ani ne-am trezit cu o santinelã mare la poartã, a venit o garniturã mare de trenuri ºi ne-a zis sã ne luãm ce putem ºi sã ne urcãm în tren. Nu aveai cum sã pleci din curte. Ce a încãput într-o cãruþã ne-a debarcat în Bãrãgan. Aici era câmp. Lucernã semãnatã ºi atâta. Era obligatoriu sã-þi faci casã aici. Cine nu ºi-a fãcut casã ºi-a fãcut bordei în pãmânt ºi a stat în bordei. ªi trebuia sã te duci sã faci chirpici, cã altfel nu-þi dãdea pâine. Fiecare trebuia sã ducã o cotã de chirpici. Impusã." Nu s-a reîntors niciodatã în Basarabia. Nu a vrut. ªi nici nu a avut la cine. "Nu vreau sã mã mai întorc. Vreau sã mor aici, în România, sã murim aici în þara noastrã." Nici ea nu aºtreaptã vreun ajutor pentru cã în jurul ei nimeni nu a primit încã nici un fel de despãgubiri.
Puteþi comunica instant cu membrii echipei accesând secþiunea de forum "Caravana Jurnalul Naþional". Trimiteþi informaþii, opinii, fotografii la adresa de mail: caravana@jurnalul.ro.


Prima pagina » Românii care nu existã » Românii care nu existã


Marin Raica/Jurnalul Naþional
Românii care nu existã Prima pagina » Românii care nu existã »
Românii care nu existã
2007 06 11| de Alex Nedea
Pentru România suntem cu toþii o sumã de coduri numerice personale. Dacã nu ai avut niciodatã un certificat de naºtere, pentru statul român nu exiºti. În þarã sunt oameni care trãiesc ca ºi cum nu ar fi. Fãrã dreptul la educaþie, fãrã dreptul la sãnãtate, fãrã sã poatã obþine vreo slujbã, fãrã dreptul la judecatã.
Dacã un pãrinte nu îºi declarã copilul la naºtere, riscã o amendã de maximum 6 lei. Cu 1.500 de lei sunt amendaþi proprietarii de vite care nu declarã viþelul la fãtare. În þara unde ºi animalele trebuie sã ajungã în evidenþa autoritãþilor, existã oameni care pentru statul român nu figureazã pe faþa pãmântului.
CETÃÞEANUL NIMÃNUI. Îl ºtie lumea în sat drept “Gorila”. Flãcãu bine clãdit e Gigi ãsta, a lu’ Marcu, burtos, pieptos, musculos. De 26 de ani, de când umbreºte pãmântul, Gorila a trãit ca ºi cum nu ar fi. Neavând un cod numeric personal, Gigi nici nu a cerut vreodatã ceva de la stat, dar nici el nu i-a dat statului niciodatã nimic. Locuieºte în satul gãlãþean Ghidigeni, dar s-a nãscut hãt, peste munþi, la Haþeg, iar maicã-sa nu l-a declarat la naºtere. Nu i-a fãcut certificat, cãci, zice omul, “e vai steaua ei!”. S-ar fi ocupat el, Gigi, dacã nu ar fi fost aºa de departe locul de unde a venit. Pânã la 26 de ani nu a fost la ºcoalã ºi nu a cãlcat niciodatã pe la dispensar, tribunal, poliþie, la secþia de votare sau la Starea Civilã. Cum el nu existã, nici carte de muncã nu existã. ªi-a încercat norocul la Bucureºti, unde a lucrat la negru doar cinci zile. L-a dat afarã patronul pe motiv cã nu are cod numeric personal (CNP).
Aºa cã Marcel se mulþumeºte momentan sã munceascã cu ziua. Acolo, la prãºit printre “pãp’ºoi” nu e nevoie nici de carte de muncã, ºi nici nu trebuie sã dea impozit la stat. Zice cã e cãsãtorit. Bineînþeles, doar cu vorba. Are ºi un copil. Bineînþeles, fiul nu are tatã pentru statul român. O singurã datã s-a apropiat þara asta, pe nume România, de el. Cum trãia el aºa ca neica Nimeni, deodatã s-a trezit cã cineva de la armatã îl cautã. Sã-l ia cu arcanul, nu alta! Nu ºtie cum de a fost gãsit. Trebuia sã se prezinte la recrutare în ziua x. Dar chiar de ºi-ar fi dorit, fãrã CNP nici “dreptul” la armatã nu avea. Un prieten l-a ajutat sã înceapã demersurile de înregistrare tardivã a naºterii la tribunal. Neîncrezãtor, Gigi ne priveºte mai mult cu un ochi: “Dar dacã îmi vine certificatul, mã luaþi în armatã?”. Istoria curge pe lângã Gorila ºi pentru românii aflaþi în situaþia lui. România a intrat fãrã el în UE. Gigi nu e cetãþean european. De fapt, e cetãþeanul nimãnui.
PERSOANE ÎN AFARA EVIDENÞEI PERSOANELOR. România nu are o bazã de date cu persoanele care nu au o identitate, pentru cã nici o instituþie centralã nu ºi-a asumat rolul de a identifica aceste cazuri. În evidenþa Inspectoratului General al Poliþiei Române (IGPR) existã 551 de persoane cu identitate necunoscutã. 20% dintre acestea sunt minori. Dar numãrul acesta nu reflectã numãrul persoanelor fãrã CNP din þarã, ci doar al celor ajunºi în atenþia poliþiei ºi care nu îºi pot declina identitatea, în general din cauza unor afecþiuni psihice. “O bazã de date cu cei neînregistraþi la naºtere se gãseºte la INEP (Inspectoratul Naþional pentru Evidenþa Persoanelor – n.r.)”, ne îndrumã ºeful Serviciului Urmãriri din cadrul IGP, Adrian Dumitrescu. Spre INEP ne îndrumã ºi cei de la Agenþia Naþionalã pentru Romi (ANR), o instituþie guvernamentalã. Singura statisticã pe care INEP o are e legatã doar de numãrul copiilor instituþionalizaþi care nu au o identitate. “Avem doar datele celor aflaþi în instituþiile de plasament din þarã. Pe cei care sunt pe acasã nu avem de unde sã-i ºtim”, ne spune ºeful Serviciului Stare Civilã din cadrul INEP, Doina Þãpîrlea.
În numai cinci luni, doar în judeþul Galaþi au fost gãsite 1.400 de persoane care nu au avut niciodatã certificate de naºtere. Identificarea acestora a fost posibilã datoritã unei angajate a Prefecturii de acolo, care s-a pus pe treabã ºi i-a cãutat pe cei fãrã certificat. Mai apoi a demarat un program susþinut de fonduri PHARE. “Dupã ce s-a terminat programul am continuat sã consiliez persoane care aveau nevoie de înregistrare tardivã a naºterii. Cred cã am ajuns la 3.000 de persoane din judeþul Galaþi care, pânã sã îi ajutãm noi, nu aveau CNP”, spune Viorica Gotu, angajata Prefecturii Galaþi care a coordonat programului. Prefectura din Prahova a avut ºi ea un program asemãnãtor. Comparativ cu cel de la Galaþi pare o machetã. Cei de acolo au accesat fonduri doar pentru 100 de înregistrãri la tribunal. De ce o cifrã aºa de micã? Sã fie doar atâtea persoane fãrã cod numeric într-un judeþ cu aproape aceeaºi dimensiune ca Galaþiul? “Probabil cei de la Galaþi s-au concentrat mai mult pe aspectul acesta al înregistrãrilor tardive ºi de aceea au avut un numãr aºa de mare. Pe noi ne-au interesat mai mult cei fãrã buletine”, gãseºte o justificare consilierul pe problemele romilor din cadrul prefecturii Prahova, Lucian Glãman. În 1998, raportul “Progresul naþiunilor” al organizaþiei internaþionale Unicef face referire pentru prima datã la situaþia copiilor neînregistraþi din România, fãrã a reuºi însã sã gãseascã o cifrã exactã a persoanelor care nu au un CNP. Unicef menþioneazã doar cã 14% din totalul copiilor instituþionalizaþi din þara noastrã nu au o identitate.
AUTORITÃÞI OBLIGATE. Convenþia Drepturilor Copilului stipuleazã la articolul 7 cã “Orice copil trebuie înregistrat imediat dupã naºtere”. În calitate de semnatarã al Convenþiei Drepturilor Copilului, România s-a pregãtit la partea de legislaþie, dar mai puþin la proba practicã. Existã o serie de legi care obligã autoritãþile sã înregistreze copilul la naºtere. Conform art. 8 din Legea privind protecþia ºi promovarea drepturilor copilului, “dacã un copil este lipsit, în mod ilegal, de elemente constitutive ale identitãþii sale sau de unele din acestea, instituþiile ºi autoritãþile publice sunt obligate sã ia de urgenþã toate mãsurile necesare în vederea restabilirii identitãþii copilului”. Dar legea asta nu le-a folosit nicãieri pânã acum Verginicãi Feraru din Iveºti, lui Zorilã, lui Marcel a’ lui Marcu din Ghidigeni sau Adinei Neculai, Narcisei a lui Boian, Mirabelei ºi Biancãi Filiºan, toþi de prin satele din Prahova. Verginica Feraru e mama unui copil de 4 ani, pe care nu l-a înregistrat nici acum. Recunoaºte chiar în faþa reprezentantului primãriei din localitate, venit cu noi la poarta ei, cã nu a fãcut nimic pânã acum pentru a-i obþine copilului certificat ºi nici nu are de gând sã miºte un deget. Strângându-ºi în pumn ca pe o hârtie oarecare propriul certificat de naºtere rupt, mama zice cã nici mãcar nu ºtie ce trebuie sã facã pentru a-i obþine o identitate copilului. Conform Legii 119/1996, Verginica, pentru cã nu ºi-a înregistrat copilul la naºtere, riscã o amendã între 30.000 ºi 40.000 de lei vechi. Conform HG 984/2005, dacã ar avea în bãtãturã un bou care nu a fost declarat la fãtare, sancþiunea ar fi de 375 de ori mai mare.
BIROCRAÞIE
Conform Legii 119/1996, dupã trecerea unui an de la naºterea copilului, întocmirea actului de naºtere se mai poate face doar pe baza unei hotãrâri judecãtoreºti de înregistrare tardivã a naºterii, pãrinþii trebuind sã suporte o adevãratã birocraþie. Procesul pentru dobândirea hotãrârii judecãtoreºti poate dura între trei luni ºi un an. Instanþa cere iniþial poliþiei efectuarea cercetãrilor pentru stabilirea identitãþii copilului, precum ºi avizul medicului legist pentru stabilirea vârstei ºi sexului solicitantului. În mod normal, expertiza costã în jur de 300.000 de lei pentru persoanele care au depãºit 18 ani. În cazul în care persoana a fost nãscutã la domiciliu, în instanþã trebuie sã prezinþi ºi mãrturiile unor rude ale persoanei fãrã identitate.
Notã: Documentarea serialului s-a realizat în perioada mai-iunie 2007
Românii care nu existã

Baietii de la Bucuresti si Chisinau is pe aceeasi unda.