În această noapte se împlinesc 15 ani de când a trecut în nefiinţă cuplul Ion şi Doina Aldea-Teodorovici

29.10.2007

În noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, cei doi cântăreţi, care au militat pentru unirea Basarabiei cu România, şi-au pierdut viaţa într-un accident rutier. Maşina cu care se deplasau de la Bucureşti spre Chişinău a intrat într-un copac, la 49 de kilometri de capitala României, în dreptul localitatii Coşereni. În acel moment, moartea soţilor Ion şi Doina Aldea-Teodorovici a fost percepută ca o tragedie naţională. Autoritatile române de atunci au catalogat totul ca un nefericit accident. Au existat însă şi indicii care duceau către ipoteza unei crime premeditate.

În noaptea în care cei doi au murit "Europa Libera" a difuzat o stire potrivit careia accidentul s-a produs în urma apariţiei pe sosea a unei masini blindate. Tot în acea perioada canalele media au relatat faptul ca la sosirea ambulantei Doina înca traia. Personalul medical refuzând sa o duca la spital, a ridicat doar trupul fara viata al lui Ion. Ciudat a fost si faptul ca soferul masinii si ocupantul scaunului din dreapta acestuia au scapat fara nici o zgîrietura, în timp ce Ion şi Doina, aflati pe bancheta din spate, au fost striviti între greutatea masinii si copacii de pe marginea drumului.

Atfel, accidentul în care şi-au pierdut viaţa cei doi interpreţi i-a făcut pe mulţi să-şi pună mari semne de întrebare - "Crima premeditata sau accident în cazul sotilor Ion şi Doina Aldea Teodorovici?". Cert este că nici pâna astăzi soferul masinii nu a fost condamnat pentru accident, iar celalalt pasager a disparut fara urma. “Personal, n-am fost solicitat pentru nici o ancheta si acest lucru ma mira. Îmi este foarte greu sa spun daca a fost crima sau accident. În ultima vreme, Ion şi Doina îmi povesteau ca, au fost nopti, în care erau amenintati prin telefon cu moartea. Mi-au aratat si niste scrisori cu un continut amenintator. Sînt lucruri care ma fac sa cred ca accidentul a fost unul gândit din timp, dar nu pot afirma. Mai stiu ca cel care era lînga sofer în noaptea de pomina a disparut", declara în 2004 pentru “Ziarul de Gardă” poetul Grigore Vieru, unul dintre cei mai buni prieteni ai familiei Aldea Teodorovici.

Ion Ungureanu, ministrul Culturii de atunci, în acelaşi articol a “Ziarului de Gardă” a declarat: "Îmi amintesc ca veneam din România în ziua în care s-a produs accidentul. Eram împreuna cu Mihai Cimpoi. Am oprit masina si nu ne puteam veni în fire. Imediat, mi-am amintit cum m-am despartit de ei. Venisera sa-mi solicite sprijinul la realizarea unui videoclip. N-am demarat nici o ancheta. Ne-am limitat la versiunea oficiala a partii române - că moartea a survenit în urma unui accident rutier. Era perioada de ascensiune a renasterii nationale, nici nu banuiam ca puteau fi puse la cale atacuri atât de tragice. Abia mai târziu am înteles ca lucrurile nu stau chiar asa, dupa cum ne sânt prezentate. Mai târziu mi-a parut ciudat si faptul ca soferul a ramas în viata. Nu ma pot însa pronunta vis-a-vis de faptul daca a fost crima sau accident. Pot sa va spun ca sculptorul Mihai Prepelita a declarat odata ca are dovezi sigure ca a existat o comanda de lichidare a Doinei si a lui Ion".

În 1997, fratele lui Ion, Petre Teodorovici, i-a povestit scriitorului Traianus, ca unchiul sau din Bucuresti, Chiril, pusese mâna pe niste documente ale Securitatii române, care argumentau cu lux de amanunte ca moartea celor doi a fost un accident intentionat, provocat de structurile Securitatii de la Chisinau, la comanda unor forte politice de atunci.

"Mi-au adus doi copii în sicrie. Nu stiu ce s-a întîmplat. Îmi pare rau ca nu am retinut numele celor care, la cimitir, mi-au spus ca în acea noapte, la ora 2:00, dupa ce s-a produs accidentul, “Europa Libera” a difuzat o stire ca, din cauza unei masini blindate fara lumina, într-un accident au decedat copiii mei. Ancheta desfasurata de autoritatile de la Bucuresti a fost una superficiala. Judecatorul care examina dosarul ne-a întrebat ce vrem noi de la cel vinovat. I-am raspuns ca vrem sa fie pedepsit dupa cum prevede legea. Ne-a raspuns ca va face asa cum crede el de cuviinta. La proces n-a fost prezent nici un reprezentant al presei. Chiar daca ar fi reluata ancheta, nu cred ca vor fi rezultate. Cînd am declarat, într-un cerc restrîns, ca voi depune o cerere pentru ca dosarul sa fie reactivat, seara am si fost telefonata de o persoana necunoscuta si amenintata. “Sa nu uiti ca ai copil”, mi-a spus vocea, si eu, cum am ramas numai cu Cristi, am renuntat... Din România am primit o caseta de la un avocat, care spunea ca este gata sa preia dosarul gratis. Ulterior, caseta a disparut”, mărturisea Eugenia Marin, mama Doinei, pentru “Ziarul de Gardă”.

Contactat de UNIMEDIA, Cristi Teodorovici, fiul Doinei şi al lui Ion, a declarat că în urma acelui telefon bunică-sa, Eugenia Marin, a renunţat să mai facă unele anchete, verificări. “În acest week-end am organizat parastasuri, în memoria părinţilor mei, şi aici la Chişinău şi la Bucureşti. Mâine de asemnea îi aşteptăm pe toţi cei ce vor să vină la mormântul din cimitirul Armenesc. Ştiu că un grup de tineri intenţionează să facă şi un marş prin centrul oraşului, în amintirea lor. Autorităţile de la Chişinău nu fac prea mare tam-tam pe acest subiect”, a mai adăugat Cristi.

Ion şi Doina Aldea-Teodorovici şi-au dedicat viaţa şi activitatea lor unui ideal înălţător: păstrarea spiritualităţii româneşti. Pentru prima oară cei doi au cântat împreună la o seară de creaţie a poetului Grigore Vieru.

Ion a scris muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru spectacole dramatice. Împreună cu soţia sa, a militat pentru unirea Basarabiei cu România. Imediat după revoluţi din România, decembrie 1989, au început activ propaganda pentru unire şi pentru introducerea limbii române în Basarabia. Soţii Ion şi Doina Aldea-Teodorovici sunt cei care după revoluţia din decembrie 1989 au cântat primii despre limba română.

În 1991, au cântat la Marea Adunare Naţională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: "Vin aici direct din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, să vă aduc salutul libertăţii noastre". În mai 1992, împreună cu poeţii Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, au cântat în faţa luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le ridica moralul.

În fiecare an, de ziua Doinei, la Chişinău se desfăşoară Festivalul-concurs "Două inimi gemene" in-memoriam Ion şi Doina Aldea-Teodorovici. Festivalul durează trei zile, dintre care două sunt pentru concurs, iar în cea de a treia, are loc concertul de Gală al Laureaţilor, fixat pentru 15 noiembrie, ziua de naştere a Doinei.

"Furaţi de toamnă" este titlul unui articol publicat de cotidianul românesc Jurnalul Naţional. "Când îi ascultai cântând te treceau fiorii. Iar când vorbeau cu patos despre România şi regăsirea fraţilor de pe ambele maluri ale Prutului, în acei ani de confuzie (anii ’90 – n.r.), parcă nu-ţi venea a crede. Era greu de înţeles de unde găseau forţa şi curajul de a spune lucrurilor pe nume", scrie Jurnalul Naţional.