Falimentul discriminarii pozitive

02.11.2007

Discriminarea pozitiva si aruncatul aiurea cu bani in ultimii 17 ani nu au prea dus nicaieri. Conceptul mult laudat al discriminarii pozitive nu a dus pe nicaieri in lume la eliminarea problemelor unei etnii.

Ultima crima comisa de un tigan cu cetatenie romana la Roma a aruncat Italia in aer. Presa peninsulara sustinea deja de mai multa vreme o intensa campanie privind scaderea ingrijoratoare a nivelului de siguranta publica pe strazile din Italia. Insa, aceasta ultima fapta contine toate ingredientele pentru a intoarce toti italienii impotriva imigrantilor din Romania: o femeie singura este smulsa de pe strada, violata si batuta pana in pragul mortii. Reteta perfecta pentru o explozie a unei opinii publice deja iritate de mai multe incidente asemanatoare precedente.

Nu este de mirare ca Guvernul italian s-a reunit de urgenta si a adoptat o ordonanta care usureaza foarte mult expulzarea celor periculosi pentru ordinea publica. Iar aceasta ordonanta - care desi nu-i numeste pe romani - va fi aplicata tocmai impotriva romanilor spre linistirea opiniei publice si a presei inflamate. Si foarte probabil ca structurile comunitare nu vor avea nimic de spus impotriva acestei ordonante italiene. De mai multa vreme existau discutii la cel mai inalt nivel in structurile comunitare cu privire la cresterea ingrijoratoare a infractionalitatii - crestere datorata tiganilor cu cetatenie romana sau bulgara. Temerile principale - se pare ca sustinute de informatii certe - se refereau la o "alianta" a structurilor infractionale occidentale cu clanurile tiganesti din estul european nou aderat la Uniunea Europeana. Explozia de ura publica din Italia nu face altceva decat sa inrautateasca - daca se mai poate asa ceva! - imaginea romanilor in Europa. Iar autoritatile de la Bucuresti s-au manifestat destul de discret in chestiune. Premierul Tariceanu a discutat cu premierul Prodi - insa italienii tot si-au adoptat ordonanta. Batosenia lui Basescu in politica externa - inmuiata serios dupa intalnirea cu Iuscenko - nu ne-ar fi de mare folos - problema este in Romania.

Specialistii in etica mass-media s-ar putea sa sara in sus la sintagma "tigani cu cetatenie romana" - conform jargonului lor aceasta este o "mentionare inutila a etniei" si o incalcare a deontologiei profesionale. Insa, din cate stiu eu, in taberele construite ilegal la marginile multor orase din Italia nu prea locuiesc cetateni romani de etnie romana - mai degraba cetateni romani de etnie tiganeasca. Iar cersetoria, prostitutia, furtul din buzunare etc. sunt legate tocmai de aceste tabere locuite de tigani cu cetatenie romana - constituie fenomene ale acestor comunitati, astfel ca mentionarea etniei este necesara.

Statisticile referitoare la tiganii din Romania sunt profund ingrijoratoare: analfabetism in crestere ajuns la 29% - practic sanse de angajare zero - la fel angajarea, conditiile de locuire - toate sunt dezastruoase pentru tigani. Sociologia constata sec, aproape ca o condamnare: saracia duce la criminalitate. Se mai aud voci care spun ca tiganii au fost sclavi ai romanilor pana acum 150 de ani - cu corolarul absurd ca ar trebui despagubiti pentru cei 500 de ani de sclavie. Si romanii din Transilvania au fost iobagi sub unguri cateva sute de ani.

Nu sclavia sau discriminarea ar trebui sa constituie obiectul discutiei. Incepand de la Maria Tereza toate programele pentru integrarea tiganilor in societatea europeana s-au referit la educatie, igiena si locuri de munca. Fara nici un succes pana acum. Uniunea Europeana a aruncat cateva zeci de milioane de euro pe programe pro-tiganesti doar pentru a se confrunta cu explozii de genul celei din Italia - s-ar parea ca este ceva gresit in rationamentul de la Bruxelles. Discriminarea pozitiva si aruncatul aiurea cu bani in ultimii 17 ani nu au prea dus nicaieri. Conceptul mult laudat al discriminarii pozitive nu a dus pe nicaieri in lume la eliminarea problemelor unei etnii. Si revin la exemplul romanilor transilvaneni: numarul scolilor cu predare in limba materna era aproape nesemnificativ la inceputul secolului al XIX-lea - iar situatia economica era mult sub cea a sasilor sau maghiarilor care, in plus, detineau pozitii de forta in stat. Si fara discriminare pozitiva, romanii ardeleni au lasat in urma in doar cateva generatii eticheta de iobagi.