Phoenix, legenda muzicii româneşti la 45 de ani

19.11.2007

Un nume de legendă şi o istorie pe potrivă, formaţia Phoenix a împlinit 45 de ani de activitate. Cunoscută în Occident ca Transsylvania-Phoenix, este o formaţie cu un stil propriu, din Timişoara. Phoenix a fost deschizătoare de drumuri în muzica românească, abordând numeroase subgenuri ale rock-ului, de la rock&roll şi beat, trecând prin rock progresiv, până la hard rock; de asemenea a fost prima trupă rock care a produs albume şi piese inspirate din folclorul românesc arhaic, constituind astfel una din formaţiile muzicale care a creat un subgen al muzicii rock, ethno rock-ului.

Iată doar câteva repere din activitatea acestei formaţii, care, de-a lungul timpului şi-a schimbat de nenumărate ori componenţa. Dar numele Phoenix este legat, preponderent de Nicu Covaci, cel care i-a rămas fidel până în prezent. Formaţia Phoenix, numită iniţial Sfinţii, s-a constituit ca formaţie de studenţi şi şcolari în anul 1962, în Timişoara. În vara acelui an, grupul se plasează pe locul doi la festivalul naţional al şcolilor din ţară - comisia alcătuită doar din cadre comuniste nu a agreat alura modernă şi stilul de interpretare cu influenţe vestice.

Rămânând în afara acţiunilor şcolăreşti, formaţia îşi dă numele de Sfinţii, considerând parodia drept o glumă bună, având în vedere faptul că membrii erau cei mai nonconformişti “draci” care au apărut vreodată pe scena românească. Formaţia cântă un an la cantina Facultăţii de Mecanică din Timişoara, după care este interzisă, tot datorită influenţelor occidentale, atât în repertoriu, cât şi în ţinuta vestimentară şi capilară. I se reproşează numele de Sfinţii, sub pretextul că propagă misticismul. După scurt timp, formaţia îşi schimbă numele în Phoenix, considerând acest pas o renaştere din propria-i cenuşă.

În 1971, Ceauşescu, întors foarte impresionat dintr-o vizită în Coreea, impune legi noi menite să oprească importul de influenţă vestică. Folclorul de tip nou era cea mai ruşinoasă formă a umilinţei şi linguşirii unor artişti lipsiţi de şira spinării, care preluau teme folclorice celebre, punând texte de laudă “conducătorului cel mai iubit”. În situaţia aceasta, Nicolae Covaci profită de moment şi schimbă radical stilul, producând pentru prima oară în istoria muzicii româneşti o sinteză a muzicii străvechi, de datini şi ritualuri precreştine cu instrumentaţiile moderne tipice muzicii rock. Acest gest de nesupunere nu a fost foarte apreciat de către autorităţi, care s-au grăbit să cenzureze şi să scurteze toate producţiile Phoenix. Toate discurile scoase în acei ani (1970-1976) au fost supuse unor trunchieri dure, dar ceea ce a rămas a fost îndeajuns de calitativ încât să creeze o nouă mişcare în muzică.

Şi la Chişinău Phoenix a fost nu doar un model pentru muzicieni, ci şi un reper de rezistenţă prin cultură. La 45 de ani de la formare, Phoenix îşi sporeşte publicul şi rămâne în continuare un etalon în muzica românească de pretutindeni.

Phoenix înseamnă nu doar muzică, dar şi calitate, tradiţie şi spiritualitate în muzica românească

Legendara formaţie Phoenix a educat mulţi tineri şi mulţi muzicieni. Evident că îmi place şi ascult Phoenix, calitatea pieselor este indiscutabilă. Phoenix înseamnă nu doar muzică, dar şi calitate, tradiţie şi spiritualitate în muzica românească. De-a lungul anilor, ei au scris piese tari şi foarte tari, iar muzica lor este foarte importantă şi pentru noi, şi pentru mine, pentru că ea ne-a educat în spiritul de apartenenţă la cultura românească.

Anatol Ştefăneţ, muzician, liderul formaţia de jazz Trigon

Muzica lor este şi mai energizantă decât a multor alte formaţii tinere

Îmi place Phoenix pentru că rămân în pas cu timpul. Mai corect fie spus - se dezvoltă în pas cu timpul, muzica lor rămânând la fel de rock. În pofida faptului că au 45 de ani de activitate, muzica lor este şi mai energizantă decât a multor alte formaţii tinere. Îmi place Phoenix pentru stilul folc şi mesajul patriotic, menţinut cu mândrie de-a lungul anilor. Este o formaţie model, care s-a dedat mai mult creaţiei decât modei şi, dacă ar fi fost cântate piesele lor în engleză, de exemplu, ar fi devenit foarte cunoscuţi în toată lumea.

Andrei Sava, compozitor