Apropierea noastră de NATO şi de SUA este singura şansă de a „dezgheța” dosarul transnistrean

21.11.2007

- Stimate Dle Oleg Serebrian, care este poziţionarea actuală a partidului dumneavoastră pe eşichierul social-politic din Republica Moldova?

- Partidul Social-Liberal a fost si este un partid de centru-dreapta.

- În spaţiul politic sunt nenumărate curente liberale şi social liberale, concurenţa e mare, care este menirea acestora?

- PSL-ul s-a pronuntat constant pe parcursul ultimilor doi ani pentru unificarea forţelor de orientare liberală. În aprilie 2005 singurul partid politic care avea noţiunea de „liberal” în denumire era PSL-ul.

Ulterior Partidul Reformei şi-a schimbat denumirea în PL, apoi a mai apărut şi PNL-ul, iar mai recent s-a creat şi grupul de iniţiativă privind constituirea PLDM-ului. Pe lîngă asta, în ultimii doi ani Ministerul Justitiei a înregistrat trei formaţiuni minore care se reclamă şi ele ca fiind „social-liberale”. Şi asta în condiţiile în care pentru un mesaj realmente liberal n-ar vota decât undeva 10 % din populaţie.

Înţelegem foarte bine că unele formaţiuni politice care se declară liberale în realitate sînt mai curînd social-democrate sau creştin-democrate, demersul lor politic, economic şi social fiind departe de cursul pe care l-ar indica concepţia liberală.

Este şi explicabil. Multă lume, inclusiv unii din liderii formaţiunilor care se revendică drept liberale, au un trecut foarte variat – unii au fost comunişti, alţii social-democraţi, alţii conservatori. În general, trebuie s-o recunoaştem, programele şi comportamentul partidelor politice din Republica Moldova n-are nimic sau foarte puţin în comun cu doctrina politică revendicată.

Cred că cel mai concludent exemplu în acest sens e chiar Partidul Comuniştilor.
În ce măsură acest partid politic mai urmează prescripţiile marxismului, care pledează pentru o societate ateizată, care se opune proprietăţii private şi e se pronunţă pentru instituirea dictaturii proletariatului ? Şi, de altminteri, despre care proletariat putem vorbi într-o ţară în care pînă şi intelectualii sînt ţărani ?

- Unificarea cu PDM realizată în parlament poate fi transferată printr-o fuzionare a partidelor PSL şi PDM ab integrum?

- Nu pot exclude că aşa ceva s-ar putea întâmpla în 2008, dar deocamdată nu există vreo decizie în acest sens. Oricum, cetăţenii aşteaptă unificarea forţelor democratice. Liderii politici sunt frecvent criticaţi pentru faptul că nu sunt în stare să ajungă la un compromis, să lase din ambiţiile personale şi de grup. Noi, social-liberalii, ne-am arătat în repetate rînduri disponibilitatea de a ajunge la o înţelegere cu alte partide, de a consolida segmentul democratic. După cum vă spuneam, în Republica Moldova doctrinele politice afişate de partide sînt deseori o ficţiune şi reprezintă un fals impediment în calea apropierii dintre ele. Guvernul lui Ion Sturza, susţinut de PDM, a promovat, fără îndoială, cele mai radicale reforme din istoria Republicii Moldova şi deşi a avut o agendă radical-liberală, formaţiunea care l-a lansat şi sprijinit se identifica cu social-democraţia. În cazul Republicii Moldova la baza apropierii dintre partidele politice nu pot sta, nicidecum, doctrinele politice afişate în program ci mai curând mesajul concret şi aplecarea politică reală a formaţiunilor respective şi a membrilor lor. Pentru noi nu e importantă identitatea doctrinară asumată de un partid sau altul ci poziţia sa vizavi de probleme precum integrarea plenară în structurile europene şi euroatlantice, identitatea naţională şi relaţiile cu România şi Occidentul, promovarea reformelor în sfera economică, politică şi socială. Dacă în aceste privinţe descoperim poziţii identice sau apropiate atunci alte impedimente nu există.

- În ce relaţie sunteţi cu PL, PLDM şi AMN?

- Cu PL nu pot spune că avem relaţia pe care ne-am fi dorit-o, dar în orice caz nu putem vorbi de o relaţie marcată de adversitate. Cu AMN, chiar dacă uneori apar probleme, inclusiv la nivelul administraţiilor raionale, căutăm să menţinem o relaţie de colaborare. PLDM-ul este deocamdată în fază de proiect. Pot spune doar că am avut, şi sper să am şi în continuare, o relaţie personală bună cu liderul acestui grup, dl Vlad Filat.

- Recent aţi lansat un mesaj nou pentru opinia publică. Cu ce veniţi inedit în spaţiul public?

- Mesajul de consolidare a centrului politic nu e chiar nou. În ianuarie 2004 PSL-ul a lansase deja un demers de consolidare a principalelor forţe de centru-stânga şi centru-dreapta care a avut drept rezultat constituirea BMD.

Chiar dacă viaţa acestui bloc n-a fost lungă iar existenţa sa a fost marcată şi de unele disensiuni, cred că proiectul a fost pînă la urmă unul de succes. BMD-ul a reuşit să capteze un număr important de voturi, reuşind să evite astfel pulverizarea electoratului în favoarea comuniştilor. În al doilea rând, crearea BMD-ului a împins în vara anului 2004 PCRM-ul să se declare în favoarea unei orientări pro-occidentale şi anti-ruseşti.

La rândul său, apropierea dintre PDM şi PSL va fi, fără îndoială, catalizatorul unor procese de restructurare a scenei politice din Republica Moldova. La alegerile locale din iunie 2007 cele două formaţiuni politice au acumulat împreună 13 % din voturile pentru consilierii raionali şi municipali, unde se voteaza liste de partid nu oameni concreţi, ca în cazul primarilor.

Analiştii politici au remarcat faptul că PDM şi PSL au fost singurele formaţiuni din cadrul fostului BMD care au înregistrat o creştere în raport cu anul 2003. În felul acesta am demonstrat că nu ne-a adus nimeni în Parlament si că cele trei mandate parlamentare ale PSL s-au datorat în exclusivitate celor care au votat pentru social-liberali.

Merită să mai spun că în conformitate cu ultimul sondaj realizat de IMAS social-liberalii şi democraţii au, respectiv, 7 % şi 10 % din intenţiile de vot. Unirea eforturilor celor două formaţiuni ar face ca în rezultat să devenim cel puţin a doua forţă politică din ţară.

- Numele lui Oleg Serebrian este reperat de mediul academic ca al profesorului de relaţii internaţionale şi geopolitică. Cum se împacă geopoliticianul Oleg Serebrian cu omul politic Oleg Serebrian?

- Politician e întotdeauna o îndeletnicire temporară. Meseria mea, la care nu voi renunţa niciodată, e cea de cercetător şi universitar. E adevărat că în ultimii şapte ani activitatea politică m-a distras, într-o anumita masură, de la alte preocupări.

În 2002 am fost nevoit să mă dezic de postul de prorector al Universităţii Libere din Moldova (ULIM), iar în 2005 am renunţat şi la catedră. Anul acesta mi s-a oferit cursul de geopolitică la Universitatea de Stat din Moldova, însă pină la urmă am fost nevoit să renunţ şi la el.

Dar oricum, anul trecut mi-au apărut două cărţi, inclusiv primiul dicţionar de geopolitică redactat în limba română (şi totodată, al doilea din spaţiul ex-comunist) pe care l-a publicat cea mai mare editură din România, „Polirom”-ul. Tot în 2006 am fost invitat să ţin un curs special la una din cele mai prestigioase universităţi de limbă franceză din lume – Universitatea din Louvain (Belgia) şi am publicat două studii în limba franceză legate de geopolitica regiunii Mării Negre în revistele „Documents de l’Universite Catolique de Louvain” şi în cunoscuta revistă politologică „Regard sur l’Est” din Paris. Pînă la finele acestui an sper să reuşesc să mai public un volum întitulat „Despre geopolitică”.

Concomitent am început să lucrez asupra versiunii ruseşti a „Dicţionarului de geopolitică”, care sper să vadă lumina tiparului chiar în a doua jumătate a anului viitor la o editură din Moscova.

Imediat după anul nou voi merge să prezint un curs special despre geopolitica spaţiului balcano-caucaziano-pontic la Institutul European de Înalte Studii Politice din Nisa, instituţie membru al Senatului căreia sunt din 2005, apoi voi prezenta pentru prima dată acest curs şi la Universitatea din Erevan.

- Integrarea Europeană a devenit o prioritate naţională! Ce şanse menţine Republica Moldova de-a accede într-un alt nou val?

- Nu ştim cînd va fi acest val şi cât de mare va fi. Există riscul ca în perspectiva previzibilă calitatea de membru al UE să poată fi obţinută doar de Croaţia şi de cele patru ţări membre ale AELS – Elveţia, Norvegia, Islanda şi Liechtenstein, care de altminteri, graţie situaţiei lor economice, nu se grăbesc să adere la Uniune. În rest perspectivele sunt incerte. Şansele ţărilor din Balcanii de Vest şi mai ales a Turciei, de a adera la Uniune în viitorul deceniu sînt practic nule.

O aderare apropiată la UE a unor ţări precum Ucraina sau Republica Moldova e sub semnul întrebării nu doar din cauza problemelor economice, sociale şi politice dar şi din pricina factorului rusesc şi mai ales a incoerenţei guvernelor celor două ţări. Asta nu înseamnă că Republica Moldova ar trebui sa abandoneze calea europeană.

În nici un caz. Trebuie, însă, să fim realişti şi să ne dăm seama că avem de parcurs un drum lung în această direcţie şi că uneori am putea fi determinaţi să facem si unele popasuri. Părerea mea e că cele patru ţări din GUAM (Georgia, Ucraina, Azerbaidjan şi Republica Moldova) plus Turcia ar trebui să constituie împreună o structură regională de cooperare aprofundată după modelul AELS sau Benelux, care ar fi strâns legată de UE şi care ar permite ulterior aderarea acestor cinci ţări în bloc la Uniune. Cred că această eventuală structură regională de cooperare ar trebui să substituie GUAM-ul şi OCEMN-ul care şi-au demonstrat ineficienţa.

O astfel de „Uniune Pontică” ar avea multe avantaje în cazul în care ar deveni un spaţiu economic unic şi de ce nu, chiar şi o structură de defensivă comună aliniată cumva la NATO.

- Cât de interdependente sunt subiectele de Integrare Europeană, opţiune pro sau contra Alianţă a Tratatului Nord Atlantic şi deferendul transnistrean?

- Toate sunt legate între ele. Cea mai sensibilă e tema NATO, evitată cu grijă atât de comunişti cât şi de unele partide politice cu pretenţii democratice. Eu nu cred că apropierea de NATO ar putea complica soluţionarea conflictului transnistrean. Am făcut pînă acum tot felul de concesii – am consfinţit în Constituţie glotonimul „limbă moldovenească”, am aderat la CSI, am menajat Rusia, ne-am declarat de o maniera (cam stranie) neutralitatea. Ne-au ajutat toate acestea cumva?

Cred că apropierea noastră de NATO şi implicit de SUA este singura noastră şansă de a „dezgheța” dosarul transnistrean, de a-i da o alta dimensiune politică și diplomatică, dar și de a redresa situaţia economică a ţării. NATO înseamnă o garanţie sigură în domeniul securităţii, or tocmai lipsa acestei garanţii e unul din marile handicapuri ale Republicii Moldova atunci când vorbim de investiţii străine, de exemplu.

Iar problema transnistreană, am spus asta de mai multe ori şi mă bucură că treptat acest punct de vedere e însuşit şi de alţi politicieni şi lideri de opinie din Chişinău, va fi soluţionată atunci când va fi rezolvată problema Republicii Moldova, când vom avea o ţară stabilă şi atractivă din punct de vedere social şi economic (lucru valabil şi în ceea ce ţine de perspectivele admiterii noastre în UE).

- ”Iniţiativele Preşedintelui Voronin” cum vi se par...?

- Discutabile. E important să ştim si care este poziţia reală a Rusiei faţă de aceste propuneri. Demilitarizarea (deşi nu-mi este chiar clar ce are în vedere preşedintele Voronin când foloseşte această noţiune) poate fi şi un pas serios înainte în procesul de soluţionare al conflictului transnistrean, dar poate fi şi o capcană bine plasată.

Dar de fapt noi discutăm despre nişte declaraţii făcute de şeful statului în presă. Nu există nici un document elaborat pe marginea căruia am putea emite anumite judecăţi şi sentinţe. Cred că preşedintele a vrut să testeze atât reacţia opiniei publice interne cât şi pe cea a partenerilor din afară. Eu consider că discuţiile trebuie lansate atunci cînd vom avea în faţă un proiect concret şi nu idei dezordonate lansate în interviuri.

- Ce a însemnat pentru republică şi pentru partidul dumneavoastră votul din 4 aprilie 2005?

- Întâi de toate o şansă extraordinară pentru PCRM şi personal pentru Vladimir Voronin de a porni pe o cale nouă, de a da un alt curs politicii interne şi externe a Republicii Moldova. Implicit o şansă şi pentru Republica Moldova, una ratată, din păcate.

Dacă Voronin şi-ar fi îndeplinit angajamentele asumate la 4 aprilie 2005, dacă ar fi transformat PCRM-ul într-un partid de esenţă socialistă şi l-ar fi îndreptat spre Internaţionala Socialistă (care, ştiu bine, era gata să-i accepte dacă ar fi recurs la o reformă a partidului), astăzi cu siguranţă Republica Moldova ar fi beneficiat şi de o altă relaţie cu partenerii occidentali, şi de o susţinere economică externă mai substanţială.

De fapt marele pierdant al votului din 4 aprilie e PCRM-ul şi presedintele Voronin.

- Ce îşi propune să edifice PSL până în anul 2009 ?

- În primul rând un centru politic consolidat, cu un mesaj pro-occidental coerent, capabil să diminueze cât mai mult şansele PCRM de a obţine o poziţie confortabilă în următorul legislativ.

- Dar după 2009 ?

- După 2009 sperăm să ajungem, alături de partenerii noştri democraţi, la guvernare, să putem realiza ceea pentru ce am lansat în mai 2001 PSL-ul.

- Credeţi într-o reformare de fond a Partidului Comuniştilor?

- Nu. Atâta timp cât acest partid face apel la comunism şi la simbolica comunistă a vorbi despre reformă e inutil. Lumea nu citeşte programele partidelor, implicit redactarea unor documente programatice e mai puţin importantă. Noi ştim şi aşa că PCRM nu e un partid comunist în sens clasic, ci e o formaţiune care exprimă interesele unui grup de oligarhi şi speculează simbolistic nostalgiile unor lumpeni.

- Viitoarele alegeri din 2009 pot modifica raportul de forţe din legislativul moldovenesc? După 2009 se poate schimba harta Republica Moldova într-o altă culoare decât cea ”roşie”?

- Sunt sigur de asta. Recentele alegeri locale au demonstrat mai bine ca orice sondaj că PCRM-ul e în declin şi că velocitatea acestui declin e în creştere. În 2009 comuniştii n-au nici o şansă să obţină majoritatea în Parlament.

- Vă mulţumim !