Istoria, în Republica Moldova, îşi păstrează caracterul militant, de instrument de afirmare a identității româneşti

26.11.2007

Interviu cu Florin Platon, decanul Facultății de Istorie al Universității Al. I Cuza, Iași, România, participant la simpozionul privind istoria şi memoria colectivă, desfăşurat, zilele trecute, la Chişinău

Cât de relevante sunt discuțiile despre memoria colectivă într-un spațiu care, iată, tinde să-și piardă identitatea?

Sunt discuții care-și păstrează oricând relevanța și semnificațiile, mai ales în Republica Moldova, unde istoria continuă să aibă, după cum se vede, o miză politică și unde distincția care, totuși, trebuie făcută între istorie şi politică, nu este întotdeauna foarte ușor de făcut. Sunt discuții care aici rămân mereu relevante, tocmai pentru că istoria, în R.Moldova, spre deosebire de România în ultimii ani, își păstrează caracterul militant, de instrument de afirmare a identității. De fapt, istoria este, pentru ambele tabere – români, pe de o parte, și cei care apără pretinsa statalitate moldovenească, pe de altă parte – un instrument de identitate. Dacă în cazul românilor este vorba de apărare și promovare a mai multor adevăruri incontestabile, cei care apără așa-zisa statalitate moldovenească, nu fac altceva decât să promoveze mai multe neadevăruri care n-au cum să fie credibile. O discuție de acest gen, mai ales în R. Molodva, a interdependenţei dintre memoria colectivă și istorie, rămâne oricând relevantă. N-aș spune, însă, că în Moldova este vorba de pierderea identității, ci, mai degrabă, de o competiție între adevărul și neadevărul istoric.

Credeți că discursul istoric, în special din Basarabia, dar poate chiar și din România, tinde să fie sufocat permanent de realitatea politică?

Din păcate, acest lucru este foarte evident. Istoricii adevărați din R. Moldova, au prea puțin timp să-și consacre eforturile unor subiecte mai neutre, din punct de vedere politic, mai puțin afective, tocmai pentru că ei sunt obligați prin natura împrejurărilor, a contextului politic, să apere adevărurile importante ale istoriei noastre, să ducă o luptă continuă pentru reafirmarea acestor adevăruri. Acest lucru nu este ușor. Din motive istorice, politice, românii din R. Moldova, sunt obligați să rămână prizonierii acestei lupte. Este o luptă absolut necesară și care trebuie dusă până în pânzele albe în actualele condiții. Odată terenul abandonat, el va fi ocupat de cei care au tot interesul să rescrie istoria română a R. Moldova din interese politice foarte clară.

Cum ar putea istoricii din Basarabia să-și conserve puritatea discursului istoric? Ce i-ați sfătui să facă pentru a-și conserva discursul în condițiile în care sunt presați permanent de putere?

Este foarte greu să dai sfaturi, în aceste condiții. România trebuie să facă mai multe pentru colegii din R. Moldova. Când spun acest lucru, mă gândesc la întâlniri mai frecvente, la schimburi de opinii, la sprijinirea stagiilor documentare. Toate aceste măsuri trebuie să ducă la crearea unei adevărate confesiuni a istoricilor care, pe de o parte, vor fi în stare să continuă această confruntare politică cu cei care apără pretinsa statalitate moldovenească, dar care să fie capabili să ofere istoriei o deschidere tematică, de metodă, de orizont absolut necesară pentru reînnoirea discursului istoric.