Delegaţia rusă nu a putut argumenta în nici un fel sfâşierea şi anexarea canonică a Mitropoliei Moldovei în 1812

29.11.2007

Interviu acordat în exclusivitate AP FLUX de consilierul Mitropoliei Basarabiei, deputatul PPCD, Vlad Cubreacov.

- Domnule Cubreacov, săptămâna trecută aţi participat, la mănăstirea Troyan din Bulgaria, la convorbirile dintre Patriarhiile Rusă şi Română. Care a fost exact tema acestor convorbiri?

- Această rundă de dialog canonic, ca şi celelalte trei anterioare de la Geneva, Graz şi Chişinău, au vizat situaţia bisericească din Republica Moldova, dar în special reactivarea de către Mitropolia Autonomă a Basarabiei a unor eparhii existente până în 1944 inclusiv şi forţate să-şi suspende activitatea odată cu ocuparea Basarabiei de către armata sovietică. Este vorba de Arhiepiscopia Chişinăului, Episcopia Basarabiei de Sud, Episcopia de Bălţi şi Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria.

- Cine a reprezentat cele două Patriarhii?

- Din delegaţia Patriarhiei Române au făcut parte ÎPS Dr. Nifon Mihăiţă, Arhiepiscopul Târgoviştei, PS Dr. Casian Crăciun, Episcopul Dunării de Jos, PS Dr. Ciprian Câmpineanul, Episcop Vicar Patriarhal, subsemnatul în calitate de Consilier al Mitropoliei Autonome a Basarabiei şi Pr. Dr. Michael Tiţa, în calitate de consultant. Delegaţia Patriarhiei Ruse a fost compusă din: ÎPS Mitropolit Onufrie de Cernăuţi şi Bucovina, PS Mark, Episcop vicar de Egorievsk, PS Episcop Marchel de Bălţi şi Făleşti, Protoiereul Nicolai Balaşov şi Pr. Serghei Chovorun, în calitate de consultant.

- Care au fost poziţiile celor două părţi?

- Partea rusă a insistat asupra faptului că Republica Moldova ar reprezenta un teritoriu rusesc din punct de vedere canonic şi că Patriarhia Rusă, ca Biserică-mamă a creştinilor ortodocşi din Republica Moldova, se simte agresată de Mitropolia Basarabiei, implicit de Patriarhia Română. Partea rusă a condiţionat instituirea unui dialog local între cele două mitropolii din Republica Moldova de faptul ca Biserica Ortodoxă Română să desfiinţeze toate episcopiile sale reactivate ca sufragane ale Mitropoliei Basarabiei. Partea rusă a oscilat între abordarea istorică şi canonică a faptelor şi a respins orice abordare juridică, inclusiv sub aspectul libertăţii persoanelor. În plus, partea rusă a insistat asupra schimbării formatului bilateral al dialogului, cerând includerea unui ierarh bulgar, cu statut de observator.

- Cum a răspuns delegaţia română la aceste afirmaţii?

- Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române a subliniat că în Republica Moldova coexistă două tradiţii bisericeşti ortodoxe: cea românească şi cea rusească. Delegaţia noastră a reafirmat, de asemenea, dorinţa ca cele două Mitropolii Ortodoxe din Republica Moldova să cultive dialogul şi cooperarea frăţească, iar cele două Patriarhii să găsească împreună o soluţie canonică şi pastorală adecvată complexităţii situaţiei din zonă, pentru apărarea şi promovarea Ortodoxiei. Cât priveşte episcopiile istorice ale Mitropoliei Basarabiei, delegaţia noastră a arătat că Patriarhia Română nu a infiinţat eparhii noi în Republica Moldova, ci doar a luat act cu binecuvântare de reactivarea vechilor eparhii de către Mitropolia Basarabiei însăşi, ca Biserică Ortodoxă Autonomă Locală şi cult religios înregistrat în ţara noastră. S-a subliniat că, potrivit sistemului de organizare a Bisericii Ortodoxe Române, bazat pe canoane, orice mitropolie este realmente autonomă şi decide, în libertate, asupra eparhiilor care o compun, iar episcopiile istorice reactivate şi înregistrate juridic de autorităţile Republicii Moldova, deocamdată nu s-au concretizat prin alegere de ierarhi, nu au procedat la constituirea de administratii eparhiale, aceasta fiind totuşi o chestiune de viitor previzibil.

- Aţi putea aminti pentru cititorii noştri care este situaţia exactă a acestor eparhii pe care Patriarhia Moscovei nu le vrea în Republica Moldova?

- Arhiepiscopia Chişinăului a fost creată la 8 martie 1923, reactivată la 3 octombrie 1995 şi înregistrată la 1 decembrie 2004. Această eparhie de centru are un titular în persoana ÎPS Petru Păduraru, Arhiepiscop, Mitropolit şi Exarh. Episcopia de Bălţi este succesoarea canonică şi istorică a Episcopiei Hotinului, ea fiind creată la 8 martie 1923, reactivată la 14 septembrie 1992 şi înregistrată la 17 decembrie 2004. Activitatea acestei Episcopii se limitează la partea de nord a Republicii Moldova. Episcopia Basarabiei de Sud este succesoarea canonică şi istorică a Episcopiei Cetăţii Albe – Ismail, ea fiind creată la 8 martie 1923, reactivată la 8 februarie 2001 şi înregistrată la 14 noiembrie 2006, având ca zonă de activitate partea de sud a Republicii Moldova. În fine, Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor şi a toată Transnistria, succede canonic şi istoric Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria, care a fost creată la 15 august 1942, reactivată la 25 noiembrie 2004 şi înregistrată la 15 noiembrie 2006, având ca zonă de activitate raionul Dubăsari, municipiile Dubăsari şi Tiraspol şi localităţile Republicii Moldova din stânga Nistrului. Nici una din aceste episcopii nu depăşeşte limitele administrative ale Republicii Moldova.

- Deci, partea rusă cere desfiinţarea episcopiilor Mitropoliei Basarabiei şi revenirea la situaţia din perioada sovietică? Nu s-au propus soluţii alternative?

- Delegaţia noastră a propus coexistenţa în înţelegere frăţească şi într-ajutorare a celor două mitropolii, fiicare exprimând una din cele două tradiţii bisericeşti. Partea rusă a respins categoric această propunere. O reacţie vehementă din partea delegaţiei ruse a avut şi propunerea să fie luată în calcul o eventuală acordare, în extremis, peste ani de zile, de către cele două Patriarhii, a autocefaliei pentru Ortodoxia din Republica Moldova. PS Marchel Mihăiescu şi PS Mark de Egorievsk au respis această idee, calificând-o drept o provocare, întrucât, după cum s-au exprimat aceştia, „Biserica Română încalcă astăzi teritoriul canonic al Patriarhiei Ruse şi aceasta e o dovadă că va înghiţi chiar a doua zi o eventuală Biserică autocefală din Moldova, constituită din români”. Delegaţia rusă nu a trecut testul solomonic cu cele două mame, una adevărată şi alta vitregă. Mama adevărată a arătat că preferă să rămână chiar fără copil, numai ca acestuia să i se păstreze viaţa, mama vitregă a arătat însă că preferă mai degrabă despicarea pruncului decât întoarcerea lui la sânul mamei adevărate.

- Ce argumente a adus delegaţia Patriarhiei Române în sprijinul poziţiei sale privind drepturile Mitropoliei Basarabiei?

- Delegaţia noastră i-a prezentat părţii ruse două documente, pregătite în limbile română şi rusă, unul privind aspectele canonice şi istorice ale chestiunii şi altul privind un Comunicat al Sinodului rus despre reactivarea episcopiilor istorice sufragane ale Mitropoliei Basarabiei. Iniţial Episcopul Mark de Egorievsk nici nu a acceptat să citească documentele puse cu amabilitate la dispoziţie. Le-a trântit pe masă cu putere, spre uimirea tuturor. În aceste documente delegaţia noastră a arătat că teritoriul din stânga râului Prut, locuit de strămoşii românilor încă din secolele III-IV după Hristos, a depins din punct de vedere canonic-duhovnicesc de Patriarhia de Constantinopol şi nu a reprezentat niciodată un teren minisionar al Patriarhiei Ruse. S-a mai arătat că în anul 1401, când Patriarhia Ecumenică a recunoscut canonicitatea Mitropoliei Moldovei, înfiinţată încă în anul 1386, acest teritoriu făcea parte din Mitropolia Moldovei, care era păstorită de ierarhi români, cu reşedinţa la Suceava şi apoi la Iaşi. Când Biserica Ortodoxă Rusă şi-a proclamat autocefalia, în sec. XV (recunoscută de Patriarhia Ecumenică abia în 1589), aceasta nu avea jurisdicţie canonică asupra teritoriului dintre Prut şi Nistru. Foarte târziu, abia peste 411 ani de funcţionare instituţionalizată a Mitropoliei Moldovei în spaţiul dintre Carpaţi şi Nistru şi chiar dincolo de Nistru, în anul 1812 - anul anexării lui injuste de către Imperiul ţarist - acest teritoriu a fost inclus, în mod necanonic, în jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Ruse, care, în 1813 a înfiinţat pe acest teritoriu - reorganizat ca o nouă gubernie, numită Basarabia - eparhia de Chişinău, cu scopul rusificării populaţiei româneşti din partea de răsărit a Moldovei. Apropo, delegaţia rusă la dialogul de la mănăstirea Troyan nu a putut argumenta în nici un fel sfâşierea şi anexarea canonică a Mitropoliei Moldovei în 1812. În 1918, după proclamarea independenţei Basarabiei şi votarea de către Sfatul Ţării de la Chişinău a unirii cu Ţara Mamă, Eparhia rusă a Chişinăului, dependentă de Patriarhia Moscovei, şi-a încetat activitatea, iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române a înfiinţat Arhiepiscopia română a Chişinăului. În 1923, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dând curs cererilor credincioşilor şi a clerului din Basrabia, a înfiinţat încă două eparhii în Basarabia – Episcopia Hotinului, cu reşedinţa la Bălţi şi Episcopia Cetăţii Albe, cu reşedinţa la Cetatea Albă –, iar în 1927, Arhiepiscopia Chişinăului şi-a ales un Mitropolit titular, fiind ridicată de facto la rangul de Mitropolie, având ca eparhii sufragane episcopiile menţionate mai sus. Acestora li s-a adăugat, în anul 1941, din raţiuni pastoral-misionare (ţinând seama de persecuţia stalinistă împotriva Bisericii Ortodoxe din zonă), Misiunea Ortodoxă Română pentru Transnistria, cu statut de eparhie. Mitropolia Basarabiei cu cele patru eparhii sufragane ale sale a funcţionat până în anul 1944, după care a fost forţată de către puterea comunistă sovietică să-şi întrerupă activitatea. În anul 1992, ca urmare a dezmembrării Uniunii Sovietice şi a proclamării Republicii Moldova ca stat independent şi suveran, a fost posibilă, în condiţii de libertate, reactivarea Mitropoliei Basarabiei, în dependenţă canonică de Biserica Ortodoxă Română, ca Mitropolie Autonomă de stil vechi. Aceste eparhii ale Mitropoliei Autonome a Basarabiei au fost reactivate din punct de vedere juridic pe teritoriul canonic al Mitropoliei Autonome a Basarabiei şi în interiorul graniţelor statului independent Republica Moldova, fără a se nega însă dreptul la existenţă a Mitropoliei ruse a Chişinăului „şi a întregii Moldove” ca eparhie a Bisericii Ortodoxe Ruse, pentru că Patriarhia Română respectă dorinţa credincioşilor ortodocşi de a aparţine în mod liber fie de Patriarhia Română, fie de Patriarhia Moscovei. Coexistenţa celor două Mitropolii ortodoxe în Republica Moldova se explică astăzi prin faptul că acest teritoriu nu mai este parte componentă nici a statului român, nici a statului rus, ci este un stat nou, independent. Ţinându-se cont de această situaţie specială, Patriarhia Română militează pentru coexistenţa paşnică şi cooperarea frăţească între cele două Mitropolii ortodoxe dependente de două Patriarhii ortodoxe surori, care vor ajuta Biserica Ortodoxă din Moldova să-şi dezvolte activitatea sa misionară şi pastorală într-o vreme a secularizării şi a proliferării sectelor religioase. Biserica Ortodoxă Română doreşte ca cele două Mitropolii Ortodoxe din Republica Moldova să cultive nu cearta şi conflictele, ci dialogul şi cooperarea frăţească. În acest sens, Patriarhia Română a ajutat ambele Mitropolii, oferindu-le cărţi de cult şi cărţi teologice, tipărite în România sau permiţând ca ele să fie retipărite în Republica Moldova. De asemenea, Patriarhia Română a oferit posibilitatea multor tineri din ambele Mitropolii să studieze în Facultăţile de Teologie Ortodoxă din România, îndemnându-i să cultive respectul şi preţuirea atât faţă de Patriarhia Română, cât şi faţă de Patriarhia Moscovei. Dialogul frăţesc şi cooperarea frăţească, mai ales între cele două Mitropolii, sunt cele mai bune căi de a rezolva problemele existente pe plan local şi de a ajuta cele două Patriarhii surori să găsească împreună o soluţie canonică şi pastorală adecvată complexităţii situaţiei din zonă, pentru apărarea şi promovarea Ortodoxiei.

- Ce impresie v-a lăsat partea rusă?

- Eu am participat şi la runda de dialog din 15 ianuarie 1999 de la Chişinău. Trebuie să recunosc că atunci delegaţia rusă în frunte cu ÎPS Mitropolit Kiril de Smolensk şi Kaliningrad a avut o prestaţie cu mult mai înaltă şi, aş spune chiar, cu mult mai civilizată. De această dată, în Bulgaria, Episcopul Mark de Egorievsk, iar pe alocuri şi Episcopul Marchel Mihăiescu, mi-au lăsat impresia că, în lipsă de argumente, recurg cu uşurinţă la ameninţări şi nu se prea pot încadra în disciplina elementară şi rigorile intelectuale minime ale unui dialog cu adevărat frăţesc. PS Marchel Mihaiescu a ţinut să arate că românii ar constitui, după ţigani, o minoritate insignifiantă numeric în eparhia pe care o pastoreşte şi că limba în care oficiază Preasfinţia Sa este moldovenească şi nicidecum limba română. După ce dialogul s-a consumat şi partea rusă a plecat acasă, am discutat cu câţiva călugări bulgari care mi-au vorbit despre fenomenul iericerilor, arătându-mi că şi astăzi ienicerizarea sufletească a unora este des întâlnită.

- Ce se va întâmpla acum cu aceste eparhii ale Mitropoliei Basarabiei?

- În zilele de 27, 28 şi 29 noiembrie şi-a ţinut lucrările Sfântul, Marele şi Îndreptătorul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române sub preşedinţia Prea Fericitului nostru Părinte Patriarh Daniel. Pe agenda Sinodului a figurat din nou chestiunea privind Statutul de organizare şi funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române. După ce a luact act de raportul prezentat de delegaţia noastră la dialogul cu Patriarhia Rusă, Sinodul a decis să lase neschimbat articolul privind organizarea, între altele, a Mitropoliei Basarabiei. Sfântul Sinod a mai decis să aducă această situaţie la cunoştinţa tuturor celorlalte Biserici Ortodoxe surori, printre care şi Patriarhia Moscovei. Episcopiile la care ne referim există de drept, au reintrat în dipticele Bisericii noastre şi, într-un timp pe care Mitropolia Basarabiei îl va găsi potrivit, nu foarte îndepărtat, va pune în aplicare procedurile de alegere a titularilor şi de formare a administraţiei eparhiale a fiecărei episcopii.

- Va continua dialogul cu Patriarhia Rusă?

- Acest dialog trebuie să continue, iar părţile sunt obligate să identifice soluţii reciproc acceptabile de convieţuire, conslujire şi conlucrare. Este important ca dialogul să fie instituit şi la nivel local.

- Vă mulţumim.