1 decembrie – identitatea sufletului nostru românesc

02.12.2007

În preajma Zilei Naționale a României Mari am încerat să fac niște exerciții de memorie ca să-mi pot imagina această zi la 1918. Este atât de greu să te joci cu imaginarul...

Trăim o lume a umbrelor care se schimbă, ne schimbă și ne reclamă viața. Trăim amintiri și prefigurăm viitorul, ne înverșunăm să credem că există o luminiță la capătul tunelului, că nimic nu este pierdut. Îmi este dor de Alba-Iulia. Îmi este dor de Actul de la 1 decembrie1918, chiar dacă acel ACT nu va arăta identic cu unul, eventual, din mileniu III.

Amintirile dor, amintirile ne luminează, amintirile ne urmează. Dar îmi place acțiunea, acțiunea răsfrântă din amintire.Nu vreau să fiu nerăbdător, dar și răbdarea își are limita ei. Vreau acțiunea din suflet și gânduri! Vreau aerul Munților românești! Nu mă încred în doctorii care se cred magicieni, care măsoară sufletul și suferința. Valorile mele sunt liber asumate și nu sunt îmbrățișate din mercantilism sau din oportunism.

Pentru că fidelitatea față de credință și Țară nu se măsoară în amperi, kilograme sau litri. Ea nu poate fi scanată, telegrafiată, studiată. Ea își are un registru mai adânc, mai sensibil, incognoscibil de interpreți.

Actuala putere comunistă nu se poate lecui de traumatismele trecutului comunist- sovietic. Dezgustul față de circul prost din politica basarabeană mă obligă să cred că basarabenii dintre Prut și Nistru sunt niște ”sinistrați” ai istoriei. Iar președinții care s-au perindat la cârmuirea statului moldovean au fost ateiști, fapt care a determinat ca Dumnezeu să nu le dea înțelepciunea necesară pentru a scoate poporul lor la lumină. ”Cușca de fier” de la Tiraspol în care au stat deținuții politici basarabeni a pătruns în sufletele noastre pline de entuaziasm, dar rătăcite.

Trăim într-o perpetuă stare a ”cuștii” roșii în care ne avântăm spre Vest cu sechelele care au tulburat dăinuirea noastră ca neam și identitate. În aceste zile de la Kremlin s-a lansat un atac mediatic amplu asupra Neamului Românesc - în plan geospiritual. Patriarhia Română a fost criticată de Kremlin și presa rusă pentru atitudinea sa de reactivare a episcopiilor sale. Patriarhia Română a fost atacată pentru că a pledat pentru adevăr și restabilirea dreptului istoric. Patriarhia Română a fost criticată la Chișinău de niște ”măscărici suverani” care nu știu în ce loc este ușa bisericii și tratează Sfânta Biblie ca pe o operă dramaturgică.

Moscova s-a distanțat de comunitatea internațională prin instituirea unui moratoriu asupra Tratatului FACE. Rusia revine la totalitarism spune Kasparov, Nemțov și alți politicieni ruși, făcând referire la actualele alegeri din Rusia.

Presa de la Kremlin cu extensiile sale de la Chișinău și Tiraspol ne insuflă faptul că scenariul de confederalizare sau federalizare este pecetluit. Comentatorii politici pro-ruși spun că proiectul de confederalizare este acceptat de Moscova și Chișinău. La Tiraspol din ce în ce mai mult intră în contact cu reprezentanții puterii din regiunea transnistreană ambasadorii SUA, Marii Britaniei sau ”mesagerul” UE. În Kosovo nu se ajunge la acord. Ce jocuri se duc în aceste zile de lună cu sfârșit de an? Ce proiecte noi se prefigurează la această margine uitată de lume? Ce se întâmplă la frontiera de vest a României post-comuniste? În partea aceasta de Românie, spusă provizoriu R. Moldova, comuniștii sunt la putere!

Să credem, dar, în ecoul unei reîntregiri, în virtutea impedimentelor care ne despart de frații de dincolo. Să cerem dreptul la memorie, la identitate românească. Știm că puterea comunistă a inițiat o vânătoare a românilor basarabeni, iar inițiativele Președintelui României Traian Băsescu și ale statului român sunt în dezacord cu concepția stalinistă a actualei puteri. Să credem în reîntregire, să credem în proiect!

Dar avem proiecte vechi și proiecte noi. Regret că în fiecare an aniversăm, solitari, această Mare Zi, proptiți, - între o lume slavă și lângă ușa Europei.

Romantismul din noi vrea o revoluție rapidă în care să se edifice Unirea! Experiența ne sugerează că nu trebuie să călcăm pe aceleași pietre ascuțite, să ne aventurăm, să nimerim în alte băltoace. Trebuie să lucrăm cu migală la un proiect de unitate românească prin prizma valorilor euroatlantice, ajustând spațiul la standardele occidentale.

Proiectul românismului în formula romantismului și proiectul euroromânismului modern sunt distincte ca discurs politic, dar nu și ca trăire.

Există mai întâi de toate sentiment: Mândria de-a fi român! Mândria de-a fi european!

Bună dimineața Unire! - Avem o lungă zi de parcurs.