Atac la identitatea românească

02.12.2007

Vladimir Voronin, ajutat de aşa-zişi istorici, face tot ce-i stă în putinţă să implementeze teza sovietică a „celor două popoare" - moldovean şi român

Regimul de la Chişinău şi-a intensificat eforturile în vederea legitimării principiului sovietic al existenţei a două popoare pe cele două maluri ale Prutului. Acces interzis la funcţiile publice pentru persoanele care deţin cetăţenie română, sărbătorirea înfiinţării aşa-zisului stat moldovenesc, impunerea noţiunii de limbă moldovenească în acordurile cu UE.

Acestea sunt cele mai recente episoade ale campaniei declanşate de Partidul Comuniştilor din Republica Moldova care, de la venirea la putere, în 2001, a transformat în politică de stat obsesia împotriva cuvintelor "popor român"şi "limbă română". "Neacceptând prevederea şi noţiunea de limbă moldovenească înseamnă că nu accepţi Constituţia ţării respective, nu accepţi această ţară care şi-a pronunţat dorinţa de a intra în familia europeană", declara Andrei Stratan, ministrul de externe al Republicii Moldova, într-un interviu acordat recent postului Europa Liberă.

Afirmaţiile şefului diplomaţiei de la Chişinău au venit pe fondul disputei apărute ca urmare a faptului că Republica Moldova a folosit noţiunea de limbă moldovenească în textele acordurilor cu Uniunea Europeană.

Preşedintele Vladimir Voronin a lansat, în prea­labil, noi acuzaţii la adresa autorităţilor de la Bucureşti. El a afirmat că România periclitează statalitatea şi identitatea naţională a Republicii Moldova, prin simplificarea legii de acordare a cetăţeniei române moldovenilor.

Interdicţii extinse la dubla cetăţenie

În acelaşi ton, Parlamentul de la Chişinău a extins interdicţia privind deţinerea dublei cetăţenii şi la primarii şi prefecţii din Republica Moldova. Aceştia sunt obligaţi să deţină numai cetăţenia moldovenească, conform unui amendament adoptat de majoritatea parlamentară comunistă şi care va fi inclus într-un proiect mai larg de lege ce prevede incompatibilitatea unor funcţii cu deţinerea cetăţeniei altui stat. Opoziţia de la Chişinău a criticat acest proiect, considerându-l o măsură de combatere a românismului şi de consolidare a „statalităţii moldoveneşti’’. La sfârşitul anului trecut, guvernul comunist de la Chişinău a retras "Istoria românilor", introducând un manual de "Istorie Integrată", care vorbeşte de Moldova Mare, Moldova lui Ştefan cel Mare. Ideea înlocuirii cursului de istorie a provocat atunci proteste de stradă vehemente. Majoritatea profesorilor din şcoli şi universităţi au acuzat autorităţile de la Chişinău că încearcă să falsifice istoria.

Vasile Stati, „naşul moldovenismului"

Cel mai vocal susţinător al "limbii moldoveneşti" de la Chişinău este Vasile Stati, fost membru al comitetului central al comuniştilor moldoveni în perioada sovietică. Stati a devenit celebru după ce a scos pe piaţă „Dicţionarul moldovenesc-românesc", în încercarea de a dovedi că în Republica Moldova nu se vorbeşte româna, ci o altă limbă, distinctă, cea moldovenească. Apariţia dicţionarului a stârnit critici puternice din partea oamenilor de ştiinţă de pe ambele maluri ale Prutului, iar teoria acestuia, ce are ca instrument de lucru falsificarea istoriei şi a limbii, a fost demontată minuţios. Invocând datele recensământului populaţiei din anul 2004, în care două procente din populaţia Republicii Moldova s-a declarat română şi 76% moldoveană, Stati a fondat o nouă formaţiune politică - "Patrioţii Moldovei".

Dacă interbelicul românesc nu ar fi existat, între Prut şi Nistru ar fi fost acum o Transnistrie mai extinsă!

Moldovenismul este o ideo­logie de sorginte sovietică ce, în esenţă, înlocuieşte abuziv glotonimul "limbă română" şi etnonimul "popor român" cu "limbă românească", respectiv "etnie moldovenească". Rădăcinile ei sunt sovietice, dar precursorii datează din 1908, când guvernul ţarist decide să trimită la Chişinău, în fruntea bisericii, pe Serafim Ciceagov, primul care susţine că limba locală (scrisă în litere chirilice) este de fapt „limba moldovenească" şi ea trebuie ferită de românizare, deoarece este o limbă diferită faţă de cea din România. După 1918, prin intermediul Transnistriei, ideologia moldovenistă devine principalul vector de atac politic al Kominternului.

Ideologia moldovenistă devine aproape politică de stat după 1944, iar după colapsul parţial din 1989 revine pe scenă, în 1994, când în Constituţia R. Moldova este stipulată "limba moldovenească", în ciuda faptului că în Declaraţia de Independenţă din 1991 - documentul constitutiv al statului - este stipulată "limba română".

Venirea la putere a comuniştilor după 2001 încoace a însemnat resuscitarea masivă a temei - penibile dicţionare româno-moldoveneşti, manule de istorie "integrate", discursuri virulent anti-Bucureşti etc. Problema identitară este politică în R. Moldova. Ce înseamnă în acest context depolitizarea problemei identitare? Înseamnă că nu va mai exista niciun blocaj politic nici la nivelul opţiunii şi asumării identitare, nici la nivelul exprimării publice a respectivei identităţi. Ceea ce nu este cazul acum, când toate dispozitivele statale legislative, educaţionale (cultură, curriculă şcolară) sau mediatice (cu mic­i şi locale excepţii) sunt puse în slujba ideologiei moldoveniste oficiale. Depolitizarea este deci un act politic. Dar unul care să schimbe semnificativ instituţiile şi modul lor de funcţionare în R. Moldova. Abia după asta discuţia identitară reală poate să înceapă.»

Autorităţile Republicii Moldova sunt în măsură să asigure în mod independent integrarea europeană a ţării, precum şi dezvoltarea internă democratică a statului, ameliorarea nivelului de trai al populaţiei, fără prieteni şi avocaţi, care ni se impun de peste Prut Vladimir Voronin preşedintele Republicii Moldova

„Urmaşul" lui Ştefan cel Mare, în război mediatic cu România

La începutul anului 2005, relaţiile diplomatice dintre Bucureşti şi Chişinău se amelioraseră datorită încercărilor preşedintelui Traian Băsescu de a lega o prietenie cu Vladimir Voronin. Odată cu apropierea aderării României la UE, divergenţele de opinie dintre cei doi s-au înmulţit, iar „înţepăturile" reciproce plasate la nivel mediatic au înlocuit întâlnirile amicale. Atitudinile ostile la adresa României ale liderului comunist de la Chişinău au atins punctul culminant atunci când Voronin şi-a atribuit rolul de „urmaş al lui Ştefan cel Mare".

El a decretat recent că 2009 va fi „anul sărbătoririi a 650 de ani de la întemeierea Statului Moldovenesc".

Vladimir Voronin a accentuat că relaţiile dintre Chişinău şi Bucureşti nu vor putea deveni prieteneşti atât timp cât România nu va renunţa la problemele identitare. Mai mult, guvernul moldovean a anunţat că va înfiinţa o structură specializată pentru traducerea oficială a documentelor internaţionale în aşa-zisa „limbă moldovenească".

Dincolo de chestiunea limbii oficiale, Vladimir Voronin a recurs la măsuri şicanatorii faţă de autorităţile de la Bucureşti. El a refuzat deschiderea a două consulate româneşti la Cahul şi Bălţi deşi convenise acest lucru cu preşedintele Băsescu pe 16 ianuarie 2007.

Liderul comunist a acuzat România, în cadrul unei emisiuni televizate, că plăteşte diferite persoane pentru a face lobby în vederea unirii cu Republica Moldova. Voronin a mai spus că românii „s-au legat cu diavolul" pentru a ocupa teritoriul de dincolo de Prut.

„S-au legat cu Hitler, cu Stalin, cu cine vrei doar ca să-şi atingă scopul", crede şeful comuniştilor moldoveni. (George Rădulescu).