Babilonul din Basarabia

03.12.2007

Nu mai putin de 15 etnii convietuiesc in satul Alexanderfeld, fondat acum un secol de colonisti nemti

Satul Alexanderfeld din sudul Republicii Moldova a avut cinci denumiri pe parcursul a 100 de ani si locuitori din 15 tari. In localitatea din raionul Cahul, înfiintata de colonistii nemti la începutul secolului XX, traiesc basarabeni, romani, ucraineni, rusi, gagauzi, bulgari, belarusi, uzbeci, tatari, armeni, udmurti, cehi, ciuvasi si o nemtoaica.

Oamenii din diferite colturi ale lumii s-au stabilit aici dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, deoarece casele nemtilor, chemati de urgenta la Berlin în 1940, ramasesera fara stapani.

Prima casa, ridicata în 1907

„Aici au trait nemtii!“, spun cei 1.451 de locuitori din Alexanderfeld, desi multi nici nu pronunta bine numele satului. Pentru unii este „Alexanderfeli“, „Alexandrufeld“, „Alisandrfeld“ sau „Alexandrfelidi“.

„Pe germana e Alexandrufeld, iar pe a noastra e Alexandru cel Bun“, explica Gheorghe Moruz, de 80 de ani, basarabean. Il corecteaza doua vecine care au auzit de la Fraudina, o nemtoaica nascuta aici, dar plecata înainte de cel de-al doilea Razboi Mondial în Germania, ca numele satului se traduce în germana „pamanturile lui Alexandru“.

Potrivit nemtoaicei, în 1907, un anume Alexandru a venit împreuna cu 48 de familii de nemti, au ales „pamantul cu cel mai bogat cernoziom“ si au pus prima caramida la zidirea localitatii.

„Vorbeau romaneste“

Gheorghe Moruz avea 14 ani cand satului i s-a atribuit alta denumire: Alexandru cel Bun, din 1941 pana în 1944. El locuia în satul vecin, Gavanoasa. Isi aminteste si acum de vizita lui în satul nemtilor, înainte de razboi, cand era la scoala.

„Vorbeau romaneste, ca doar faceau armata la romani. Ne-au pus îndata marsul. Ne-au dus la biserica lor, în care este biserica noastra acum. Dar nu era ca la noi. Inauntru erau multe scaune si la balcon aveau pian. Ne-au primit bine, ca aveau de toate“, povesteste octogenarul.

Gheorghe Moruz mai spune ca l-au impresionat casele facute din caramida de nemti, unele dintre ele existand si astazi. „Putine, ca le-au mai stricat. Cand am venit eu în sat, în 1946, erau doua randuri de case de caramida cu beciuri de piatra în ograda si cu garduri joase. Am trait acolo la gazda“, mai spune batranul.

Transformat în orfelinat de rusi

Vasile Serban, de 76 de ani, s-a stabilit in satul ridicat de nemti acum jumatate de secol. „In ’39-’40, nemtii au plecat si au lasat aici tot ce aveau. I-o chemat de urgenta. Stiau ce stiau cei de la Berlin înainte de razboi. Pamantul acesta a ramas pustiu“, spune barbatul.

Acesta mai povesteste ca rusii au transformat satul în orfelinat. „In ’40, rusii au adus copii din tot soiuzul (nr.-fosta URSS) si au facut casa de copii. Tot satul era casa de copii, toate casele nemtesti erau pline. In ’41, au luat copiii si a ramas iarasi pustiu“, povesteste Vasile Serban.

Timp de trei ani, catunul a fost condus de romani. „Pe urma, au venit din Romania trei boieri si au luat tot pamantul. Au adus oameni de la Tulcea si lucrau aici. Pana în ’44. Atunci o venit puterea sovietica si aici s-a facut sovhoz. Am venit si eu sa lucrez si am ramas aici“, mai spune barbatul, a carei nevasta este ucraineanca.

El mai spune ca satul si-a recapatat denumirea initiala în 1998, cand un baiat de-al lui a ajuns primar. „Satul asta la nemti era Alisandrfeld. O pus dintai oleaca Maiura, apoi Aluat, în ’64 l-o pus Campeni. Asa o stat multi ani. Cand un fecior de-al meu era primar, s-o dus acolo la Chisinau si iar o pus Alexandrufeld“, explica Vasile Serban.

Vasile Serban, basarabean din Alexanderfeld, a declarat: „Toate natiile au venit aici la lucru. Mai multi au venit în ’48, cand au început a lucra colhozurile. Satul acesta e cel mai frumos.“

ETNII

Basarabenii, majoritari

Pe parcursul celor 100 de ani, localitatea fondata de nemti s-a numit: Alexanderfeld (1907-1940), Aluat (1941-1941), Alexandru cel Bun (1941-1944), Pobeda (1948-1966), Campeni (1966-1998) si din nou Alexanderfeld (1998- prezent). Cei mai multi locuitori ai satului sunt basarabeni, 649 la numar, urmati de 241 de ucraineni, 211 rusi, 131 de bulgari si 122 de gagauzi. Restul etniilor au de la una pana la 17 persoane în Alexanderfeld. In fiecare an, în sat vin delegatii din Germania formate din copiii si nepotii celor care au trait candva aici. Merg si la cimitir unde au instalat o cruce în amintirea înaintasilor îngropati acolo.

CONVETUIRE

„Se ajuta unul pe altul“

Locuitorii vorbesc în rusa, desi basarabenii reprezinta jumatate din numarul total al satenilor. Pentru ca sunt cate putini cu aceeasi nationalitate, obiceiurile specifice fiecarei etnii nu s-au pastrat, dar cei 1.451 de locuitori se înteleg de minune. „Nu avem probleme cu nationalitatile. Toti oamenii sunt harnici, primitori, binevoitori, se ajuta unul pe altul în momentele grele, se sustin în clipele de bucurie. Ca si peste tot, se casatoresc între ei si formeaza familii mixte“, ne-a declarat Valentina Raileanu, secretarul Primariei si profesor de limba romana la scoala din sat.