Strategia neocomunistă: De la ”războiul claselor” la ”războiul religios”

05.12.2007

Mascotele Kremlinului de la Chișinău au lansat o falsa teză a ”războiului religios” care poate să fie inițiat în R. Moldova.

La postul de televiziune al antropolgiei ortodoxismului moldovenesc- NIT interpreți ai partiturii neocomuniste din R. Moldova își dau silința în a demasca pericolul și amenințarea care planează asupra sufletului creștin autohton din perspectiva reactivării episcopiilor din cadrul Mitropoliei Basarabiei.

Laici ai vieții publice, apropiați guvernării comuniste, își dau silința în a incrimina Biserica Ortodoxă Română de restabilirea actului firesc de reactivare a celor trei episcopii. Unii, care au mers mai des cu sorcova decât la Biserică, îi fac pe experții vieții bisericești.

Grotescul și demagogia publică s-au instalat în mass-media afiliată neoimperialismului rus bazat pe panslavism, care reiterează logouri(poate- slanguri) cu Independența și Suveranitatea Moldovei.

În context, liderilor comuniștilor moldoveni Vladimir Voronin o face pe evlaviosul și bine cunoscătorul dogmelor ortodoxe și avertizează Europa cu răfuiala publică a Bisericii Ortodoxe Române pe teritoriul care-l stăpânește, între Prut și Nistru. ”Pe aici nu va trece un alt Kosovo!”,- susține Voronin.

Exploatarea tematicii kosovare este o aboradare total aiurită în contextul disputei celor două Biserici ortodoxe din R. Moldova: Române și Ruse. Probabil, referenții lui Voronin i-au băgat iarăși vreo idee stupidă pe care președintele moldovean o îmbracă în discurs public.

Am mai auzit de la Voronin că ”Isus Hristos a fost primul comunist” și alte gogonele stricate. Lui Voronin i-a mai rămas să-l fac adept al Manifestului Partidului Comunist și pe Ștefan cel Mare și Sfânt pentru a reînregi noua revoluție dogmatică a partidului comuniștilor din R. Moldova.

Dacă este să revenim la istorie și anume la o distanță de circa 16o de ani în urmă, în 1848-anul Manifestului Partidului Comunist, al sângeroaselor zile de iunie pariziene, când explozia luptei de clasă și-a făcut intrare în viața publică, putem a afirma că ”războiul de clase” este altceva decât un eventual ”război religios”.

Politologul Samuel Huntington care a scris lucrarea ”Ciocnirea Civilizațiilor”cred că și-a găsit prea mulți adepți în aparatul președintelui Moldovei, doar că respectivii nu au înțeles că lucrarea se referă la o lume mai vastă și nu, exclusiv, la statul moldovenesc.

Personal cred că liderul comunist nu se pricepe în acest dosar și cineva la montat rău împotriva Europei. Cred că separatiștii de la Tiraspol pe relația Episcopul Iustinian de Tiraspol și Episcopul Marchel de Bălți, anume cei care atentează și sprijină regimul secesionist de la Tiraspol.

L-am privit cu milă pe episcopul Marchel de la Bălți la televizor și am deplâns, sincer, starea în care se află cultura teologică din R. Moldova:

Primo: am realizat că episcopul minte cu nerușinare folosind noțiuni politice pe linie duhovnicească.

Secundo: doar strana preoțească îl putea diferenția de un reprezentant politic de la partidul de guvernământ.

Totodată, am remarcat că înalta față bisericească de la Bălți face confuzii de fond atunci când se referă la autonomia și autocefalia bisericilor.

În alt context, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului este blamat de ruși, tocmai, pentru că la întrevederea de la Troyan din Bulgaria a înțeles aviditatea rusească și minciuna sfruntată a Kremlinului. Îmi este curios dacă la încheierea respectivei întrevederi înalții prelați ruși și-au scos iarăși bărbile sau și-au afișat revolverele ca în anii de după cel de-al doilea război mondial. Nu de alta dar aceasta poate deveni o obișnuință pentru cercurile geospirituale și duhovnicești ruse.

În perioada sovietică o parte din preoți purtau la brâu revolvere și în sân crucea, astăzi urmașii școlii teologice bolșevice, pe semne, în R. Moldova, dețin legitimația de membru al ”partidului comunist” și vehiculează cu dogmele creștine ca sectarii.

Mesajul de Integrare în Uniunea Europeană trebuie să aibă și dimensiunea bisericească.

Spre exemplu, Biserica Ortodoxă Română face parte din structurile europene din 1959, când a fost înființată Conferința bisericilor europene. Biserica Ortodoxă Română a devenit membră a acestei organizații ce a ratificat, în anul 2000- Carta Ecumenică. Actul respectiv conține viziunea pe care bisericile o susțin în structurilor european. Raportul de integrare europenă, dezvoltat de biserici cu Bruxelles-ul și Strasbourgul, din punct de vedere politic se bazează pe acest document.

În interiorul unui corp politic democratic, în interiorul unui stat democratic, toți cetățenii au prin definiție aceleași drepturi, astfel încât instanțelor publice le este interzis să trateze disriminatoriu între ei.

De ce dar puterea de la Chișinău discriminează Biserica Ortodoxă Română?

De ce dar guvernarea comunistă care a strigă că vrea în UE atacă o Biserică a Europei, consacrată valorilor europene?

De ce dar guvernarea comunistă disprețuiește și contestă principiile democratice?

De ce puterea comunistă dar, de la Chișinău, nu acceptă principiul seprației Bisericii de Stat?

Cum poți angaja dar o mare dezbatere politică asupra unui adevăr religios?

Tovarăși ateiști și liber-cugetători, chiar și Voltaire susținea că: ”Cel care îndrăznește să privească fix cei doi poli ai vieții umane, religia și guvernarea, nu e decât un laș”.

Poate a sosit timpul pe care ni-l oferă Dumnezeu, după atâtea secole și decenii în pervertire, să ne luminăm, să ne întărim și să ne lămurim asupra valorilor credinței noastre.

Și, poate, ceea ce ne-a spus Sfântul Apostol Pavel este bine de reținut:”Învățători întru Hristos veți găsi cu miile, părinți, prea puțini”.