Un sondaj pentru (ne)linistea noastra?

08.12.2007

Diferenta cruciala intre Balcanii de Vest si vecinatatea estica a UE este evidenta: daca prima regiune nu are nici o alternativa cu exceptia integrarii in uniune, care poate fi accelerata sau intarziata in functie de circumstante, Estul are. Alternativa la modernizarea de tip european a acestui spatiu este intrarea in siajul politic al Moscovei si a modelul rusesc de evolutie. In spatiul estic, timpul nu are rabdare.

Jocurile sunt, in realitate, cu suma nula. State precum Ucraina sau R. Moldova sunt precum termometrele: situatia interna indica scadere sau cresterea temperaturii in functie de apropierea de un spatiu sau altul. Lucrul acesta este reflectat perfect de ultimul Barometru de Opinie Publica (IMAS, IPP, noiembrie 2007). R. Moldova demonstreaza elocvent ca, daca o revolutie se vrea eficace, nu e suficient sa se petreaca doar in mintea cuiva, indiferent cine ar fi posesorul. E nevoie de schimbari si ajustari legislative, structurale, de fond. Altminteri, refluxul urmeaza aproape fatal, atunci cand circumstantele ”contra-revolutionare” sunt favorabile. Iar astazi, sunt. Si Barometrul indicat releva limpede ca R. Moldova este astazi la rascruce intre Orient si Occident. Optiunea orientala are cateva repere clare. Presedintele rus Vladimir Putin a devenit personajul in care cetatenii R. Moldova livreaza cea mai mare incredere (66%) si – culmea! - este personajul cel mai notoriu din spatiul politic: de presedintele rus ”nu au auzit” decat 9,6%, pe cand de presedintele R. Moldova ”nu au auzit” 15,9%! Aprecierea fata de imbunatatirea relatiilor cu Rusia s-au dublat fata de noiembrie anul trecut (63,5% fata de 31,9%). Mai mult: 17% din populatie crede ca Federatia Rusa ar putea ajuta integrarea in UE a R. Moldova. In conditiile in care aproape 50% dintre respondenti considera ca formula politica cea mai buna ar fi ”un singur partid” (si, atentie, ei se pot gandi la Rusia, nu la URSS!), premisele integrarii europene ale R. Moldova in ceea ce priveste mentalitatile sunt extrem de problematice. Cine e de vina? Explicatia majoritatii analistilor este expunerea mediatica la media de limba rusa. Si ea pare evidenta, desi sondajul nu diferentieaza – de ce oare? - influenta televiziunilor de limba rusa si romana asupra telespectatorului. Dar explicatia nu este completa. Caci eficacitatea mesajului livrat de Moscova prin televiziuni este garantata in R. Moldova din doua motive: similitudini comportamentale – pastrand evident proportiile – ale institutiei prezidentiale din cele doua state (omniprezenta in viata publica, tendinta de depasire a mandatului constitutional, mediatizare abundenta, raportarea intregii vieti politice, si nu numai, la persoana presedintelui etc.). Al doilea este excluderea deliberata de pe piata sau defavorizarea in piata media a televiziunilor private nerusesti. Excluderea postului TVR1 si mentinerea nestingherita a ORT-ului este un exemplul concret, grotesc prin ostentatie, la fel si descurajarea posturilor de televiziune de limba si expresie romaneasca pentru extinderea ariei de transmisie la nivel national. Inlocuirea TVR1 cu un post comercial din Romania a fost evident o decizie politico-financiara. In contextul unicitatii sale in R. Moldova (compensata la Bucuresti prin existenta altor canale), acest post pare, deseori, indecent prin unilateralism politic si puternica cenzura a oricaror mesaje incarcate simbolic din Romania (cum a fost, de pilda, inlocuirea paradei militare de 1 Decembrie cu un film… rusesc). Exista insa si o alta fateta a sondajului, cea occidentala, care echilibreaza tabloul si starea de spirit. Opinia publica este volatila, iar balansul pro-estic al partidului de guvernamant se produce pe fondul existentei unui trend descrescator al suportului public. Intr-un an de zile acest tred se va accentua, caci nu exista posibilitati clare de stopare. Agenda principala a PCM – Transnistria, obsesii anti-Bucuresti, ”integrarea europeana” etc. - nu primeste girul populatiei (primele doua teme) sau al institutiilor externe. In plus, cresc nemultumirile fata de gestionarea agendei sociale (locuri de munca, nivelul de trai, salarii si pensii), adica aceea agenda care a adus si mentinut PCM la putere. Mai mult. In ciuda presiunii si a inconsistentelor politice, atitudinea pozitiva fata de UE creste, sentimentele pro-NATO nu scad semnificativ, iar relatia cu Romania ramane consistenta: 44,2% cred ca Romania trebuie sa fie principalul partener al R Moldova spre UE, dintre tarile occidentale doar Bulgaria (2,5%) si SUA (2,6%) mai figurand in clasament. In plus, fiind intrebati care este principalul motiv pentru care intentioneaza sa obtina sau deja au obtinut cetatenia romana, 48,5 la suta din respondenti au raspuns ca au nevoie de cetatenie pentru a se deplasa liber in Romania, 32 la suta - pentru ca se simt romani, 10,2 la suta - pentru a se putea deplasa liber in UE si doar 7,0 la suta - pentru a pleca sa munceasca peste hotare. Per total, Barometrul sugereaza ca anul 2008 va fi unul fierbinte. Politic vorbind, mingea este in terenul opozitiei. Trendul PCM este descrescator, dar urmatoarele clasate, AMN, PSL, PPCD, PD, PL, PSD risca sa se ingramadeasca pe un areal electoral restrans. Indecisii sunt multi (32%), dar sperantele unor partide de a-i atrage sunt iluzorii. In realitate, indecisii nu sunt o masa omogena. Studiile sociologie arata ca acestia au tendinta de a se repartiza, practic, dupa structura votantilor. De aici concluzia: un partid culege putini indecisi, adica un numar proportional cu scorul electoral. In realitate, marile coalitii de partide sunt acela care recolteaza un numar semnificativ de indecisii, si numai de aici vin surprizele unor ralierile de ultima clipa. Contextul extern este si el confuz. Mesajele Chisinaului sunt ambigue si contradictorii (daca guvernul a indeplinit Planul de Actiuni, se pare ca Presedintia nu a aflat inca!). Sugestiile recente ale diplomatilor occidentali arata ca R. Moldova se indreapta spre o zona gri, de prelungire a Planului de Actiuni, fara garantii de semnare a unor acorduri de preaderare. In aceste conditii, dialogul cu Bruxellesul se va muta pe planul dialogurilor bilaterale cu actorii UE. Reactia recenta a unui ”subtil” diplomat lituanian care soma intempestiv Romania sa semneze un tratat cu R. Moldova in numele unei politic comune fata de R. Moldova nu fac decat sa confirme ideea ca UE nu are o politica coerenta fata de Chisinau (asa cum nu are nici fata de Rusia), cu exceptia implementarii Planului de Actiuni, care nu are absolut nici o legatura cu un eventual tratat Bucuresti – Chisinau. De aici puseurile private ale unora sau altora, care nu acopera de fapt decat interese nationale de moment ale unor actori europeni in raport cu vecina Romaniei. Miza lui 2008 ramane aceeasi: care este actorul care produce modernizare in aceasta vecinatate europeana? Si cum? In conditiile in care arbitrul occidental pare ca nu mai are cartonase galbene sau rosii in buzunare, in conditiile in care marile firme nu se grabesc sa vina in R. Moldova, cand mari proiecte de infrastructura (soseaua Chisinau - Leuseni) se construiesc tot cu bani de la buget si nu cu bani din proiecte occidentale (oare de ce?), cand investitiile nu se sincronizeaza cu Planul de Actiuni (terminalul de la Giurgiulesti sau bugetarea masiva a Mitropoliei Moldovei), modernizarea R. Moldova ramane o dilema. In realitate, optiunile se restrang. Singura optiune rezonabila, respectiv extinderea sferei de actiune (a pietii de consum si a fortei de munca) a marilor firme occidentale din Romania spre R. Moldova, printr-un lobby si parteneriat eficace Bucuresti-Chisinau, ramane inca la nivel de eventual proiect electoral relativ la relatia dintre Romania (adica UE) si R. Moldova. In realitate, chiar daca nerostit, acesta este proiectul sau anti-proiectul electoral al tuturor partidelor care evolueaza astazi pe scena politica de la Chisinau.