Esenţa războiului diplomatic moldo-român: Qui prodest?

14.12.2007

Expulzarea celor doi diplomaţi români din Chişinău a bulversat puternic cotidianul moldovenesc. Prima reacţie la respectiva mostră de adversitate faţă de România este, fără îndoială, una profund emoţională: Atacând cinic, personal şi suburban elementul românesc din Basarabia, Voronin face, de unul singur şi în numele populaţiei din Moldova, distincţia dintre prieten şi vrăjmaş. Prin urmare, de speriat este nu doar războiul anti-românesc al puterii comuniste în sine, ci şi acest decizionism personificat al liderului bolşevic, prezentat drept curent de opinie al cetăţenilor moldoveni. Asta, repet, este doar o impresie superficială, partea văzută a aisbergului, cea perceptibilă, palpabilă, uşor digerabilă. Tabloul real, însă, pare mult mai complex şi necesită o abordare extrem de serioasă, deoarece puse cap la cap, toate episoadele păruielii diplomatice moldo-române se constituie într-o mare diversiune a cărei ţintă principală este, fără îndoială, România. Să ne explicăm.

Marea durere de cap a puterii comuniste

Marea problemă a puterii comuniste de la Chişinău nu este atât pericolul pe care l-ar prezenta segmentul politic al elementului românesc din Basarabia şi sprijinul pe care acesta l-ar avea din partea României, aşa cum încearcă să ne convingă scribii presei guvernamentale. Puternic fragmentat şi ros de războaie intestine, acesta poate fi lesne anihilat şi redus la tăcere. Nu asta, precizez, este durerea de cap a lui Voronin şi compania, ci imaginea pozitivă a României în mentalul colectiv basarabean. Aderarea ţării vecine la Uniunea Europeană şi prezenţa acesteia în cea mai puternică structură politico-militară de pe glob, NATO, a produs o ruptură în concepţia moldovenilor simpli – România nu mai este percepută drept o ţară săracă, în curs de dezvoltare, cu mari probleme de imagine pe plan internaţional. Intrând în UE şi NATO, România a devenit un puternic factor de atracţie pentru populaţia de rând din Basarabia, pentru oamenii de creaţie, pentru businessmani. În toate sondajele de opinie, efectuate în ultima perioadă, ţara vecină este văzută drept unul din principalii parteneri politici şi economici ai Republicii Moldova. Statisticile arată o reală intensificare a schimburilor comerciale, iar, din punct de vedere strategic, România a ajuns realmente să fie considerată drept un avocat real al integrării europene a statului dintre Prut şi Nistru. Cu alte cuvinte, asta este percepţia populaţiei simple asupra raporturilor moldo-române, percepţie care distonează flagrant cu optica îngustă, „moldovenistă” a clasei conducătoare de la Chişinău. Anume respectivul clivaj mental, între putere şi marea majoritate a populaţiei, provoacă frisoane puternice în cabinetele factorilor de decizie comunişti. Imaginea pozitivă a României deranjează cel mai mult exponenţii partidului de guvernământ.

O simplă ruptură politică este insuficientă

Plasată într-un astfel de context, o simplă ruptură politică între Chişinăul oficial şi Bucureşti pare un obiectiv prea îngust pentru puterea moldoveană. Este puţin să provoci doar războaie diplomatice mărunte, emiţând declaraţii provocatoare, deranjante pentru exponenţii factorului românesc din Basarabia, însă cu efecte palpabile prea mici pentru un război geopolitic atât de mare. Comuniştii de la Chişinău înţeleg foarte bine că ţara vecină, în ansamblu, este un model de stabilitate politică şi economică pentru moldovenii de rând, un factor coagulant, iar percepţia ei pozitivă trebuie distrusă până la cele mai adânci rădăcini. Nu e suficient doar să o ataci sporadic, fie la Chişinău, fie la Bruxelles, în stil de guerillă, e musai să o calci în picioare, să-i terfeleşti imaginea, să distrugi orice brumă de simpatie de care se bucură România în rândul cetăţenilor simpli. România trebuie să fie supusă oprobriului public, să fie transformată din prieten în duşman, să fie compromisă pe plan extern. Cu alte cuvinte, să dispară din mentalul colectiv orice urmă de simpatie faţă de ceea ce înseamnă element românesc în Basarabia şi peste hotarele ei.

Obiectul primordial: diabolizarea României

Operaţiunea de distrugere metodică a imaginii României a demarat odată cu aşa-zisul scandal al vizelor de la Consulatul român de la Chişinău. Spuneam atunci, într-un editorial publicat chiar pe „presa.md”, că la mijloc este ceva mai mult decât un simplu caz de corupţie şi anume o amplă diversiune împotriva României. Developarea cu surle şi trâmbiţe a celor doi funcţionari bănuiţi de corupţie din cadrul misiunii diplomatice româneşti de la Chişinău, în condiţiile în care moldovenii se călcau în picioare pentru a obţine viză românească, a reprezentat o strălucită operaţiune de dezinformare. Scandalul vizelor a fost, aşadar, o primă picătură chinezească în marele război de diabolizare a României, desfăşurat de serviciile secrete moldoveneşti. După aceea, lucrurile au evoluat într-un ritm ameţitor. Preşedintele Voronin nu a scăpat nici o ocazie de a condamna, cu o meticulozitate de chirurg, pretinsele ingerinţe ale României în treburile interne ale Moldovei, locotenenţii săi din partidul comuniştilor l-au secondat cu fidelitate, Ministerul moldovean de Externe a emis note de protest pe bandă rulantă, iar climatul de bună vecinătate a început să se risipească văzând cu ochiul. Luate în ansamblu, petardele anti-româneşti ale puterii de la Chişinău, cumulate cu încercările de decredibilizare externă a Bucureştilor, prin declaraţii răutăcioase, făcute la Bruxelles sau Strasbourg, s-au constituit, în cele din urmă, într-un mare foc de artificii, menit să ilumineze, în opinia puterii comuniste, adevărata faţă a României: agresivă, crispată, pretenţioasă, de duşman incurabil al plăpândei statalităţi moldoveneşti, asupra căreia veghează, stoic, Voronin şi aghiotanţii săi.

În loc de concluzii

Putem presupune că factorii de decizie de la Bucureşti îşi dau prea bine seama de gravitatea situaţiei. Dacă e aşa, înseamnă că putem miza pe o reacţie prudentă, fără rupturi ireconciliabile, a conducerii României, care nu poate să nu înţeleagă că puterea comunistă de la Chişinău este doar un instrument într-un mare război geopolitic. O luptă crâncenă între ambiţiile imperialiste ale Rusiei, care doreşte menţinerea Moldovei în sfera sa de influenţă, şi spaţiul euro-atlantic, în continuă dezvoltare. România este extensia sud-europeană cea mai importantă a respectivului areal şi, prin urmare, devine ţinta numărul unu a Rusiei în respectiva zonă. O ţintă pe care Moscova vrea să o doboare cu cartuşe moldoveneşti.