Patriarhul Moscovei ataca dur Biserica Ortodoxa Romana

19.12.2007

Alexei al II-lea: "O ingerinta brutala in spatiul canonic al Patriarhiei Ruse si o violare a normelor canonice ale bisericii ruse"

Patriarhul Rusiei, Alexei al II-lea, a formulat din nou acuzatii la adresa Bisericii Ortodoxe Romane. In cursul discutiilor avute in cadrul intalnirii cu mitropolitul primar Cristofor al Bisericii Ortodoxe din Cehia si Slovacia, Alexei al II-lea a calificat reactivarea de catre Sinodul BOR a trei eparhii de pe teritoriul Republicii Moldova drept "o ingerinta brutala in spatiul canonic al Patriarhiei Ruse si o violare a normelor canonice ale Bisericii Ortodoxe Ruse". Patriarhul Moscovei, citat de agentia rusa ITAR-TASS, a subliniat totusi ca "aceasta problema cu Biserica Ortodoxa Romana trebuie sa se rezolve pe calea dialogului". Disponibilitatea partii romane pentru "calea dialogului", considera Alexei al II-lea, nu a existat la recentele negocieri dintre reprezentantii celor doua Patriarhii, negocieri desfasurate in Bulgaria.

"Negocierile intre Patriarhiile rusa si romana, desfasurate recent in Bulgaria, nu au dus la rezultatul scontat, iar delegatia romana a fost inflexibila", a criticat Patriarhul Moscovei. In octombrie, Patriarhia Romana a anuntat reactivarea celor trei eparhii istorice ale Mitropoliei Basarabiei - Episcopia de Balti, Episcopia Basarabiei de Sud si Episcopia Ortodoxa a Dubasarilor si a toata Transnistria. Purtatorul de cuvant al Bisericii Ortodoxe Romane, Constantin Stoica, ne-a declarat ca Patriarhia Romana isi mentine in aceasta problema disponibilitatea totala catre dialog, apreciind ca nefondate acuzatiile Bisericii Ortodoxe Ruse in problema reactivarii eparhiilor. "Lucrurile sunt foarte simple. Trebuie sa reiteram faptul ca Sfantul Sinod a luat act de o hotarare a Mitropoliei Autonome a Basarabiei de reactivare a acestora, act recunoscut de altfel de autoritatile de stat ale Republicii Moldova", a precizat Constantin Stoica, aratand ca, in continuare, Biserica Ortodoxa Romana are in vedere noi runde de discutii cu partea rusa, neprecizand insa data si locul unde vor avea loc.

Tensiuni profitabile pentru Voronin

Recentul conflict diplomatic intre Republica Moldova si Romania ar putea duce la transformarea Mitropoliei Moldovei, subordonata canonic Patriarhiei Moscovei, intr-o moneda de schimb in jocul conjunctural al oamenilor politici de la Chisinau, considera politologul Victor Josu, citat marti de Interfax si Rompres. "Pentru Partidul Comunist, de guvernamant, din Moldova si pentru liderul acestuia, Vladimir Voronin, escaladarea tensiunilor in relatiile cu Romania este profitabila din toate punctele de vedere. Si, desigur, se face totul pentru a atrage in aceeste intrigi strict politice si Mitropolia Moldovei si a Chisinaului", a declarat agentiei ruse de presa politologul moldovean.

Declaratiile survin in contextul comentariilor la ultimele evolutii din relatiile dintre Republica Moldova si Romania la nivel diplomatic: rechemarea ambasadorului moldovean de la Bucuresti pentru consultari, expulzarea a doi diplomati romani dupa ce ambasadorul roman la Chisinau Filip Teodorescu a calificat tratatul de pace din 1947, ce delimiteaza granitele dintre Romania si Republica Moldova, drept "un fals istoric". "In ce consta riscul? Daca inainte se spunea doar despre Mitropolia Basarabiei ca ar fi o filiala a Frontului Popular (actualul Partid Popular Crestin-Democrat), in prezent, prin eforturile presedintelui Vladimir Voronin de a implica preoti si episcopi in jocurile politice, Mitropolia Moldovei risca sa devina detasamentul spiritual de avangarda al Partidului Comunist din Republica Moldova", a explicat Josu

15 ani de la binecuvantarea reactivarii Mitropoliei

Miercuri, 19 decembrie, se implinesc 15 ani de cand Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a emis Actul sinodal si patriarhal de binecuvantare a reactivarii Mitropoliei Basarabiei, autonoma si de stil vechi, cu resedinta la Chisinau. Prin acest act, semnat de Patriarhul Teoctist si de toti membrii Sfantului Sinod, se lua act cu binecuvantare de vointa sfanta a credinciosilor din Republica Moldova de a reduce la viata Mitropolia Basarabiei, fortata sa-si intrerupa activitatea in timpul regimului sovietic de ocupatie. Actul sinodal din 19 decembrie 1992 subliniaza si garanteaza autonomia reala a Mitropoliei Basarabiei care, la cerere, va fi intotdeauna protejata si ajutata de Biserica mama. "Prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei se savarseste astazi un act sfant de adevar si de dreptate care reintregeste plinatatea comuniunii de credinta stramoseasca si simtire romaneasca, in acest an al mantuirii 1992, cand a fost proclamat sfant Stefan cel Mare, neinfricat ocrotitor al intregii Moldove", se sublinia in Actul sinodal al Patriarhiei Romane de la 19 decembrie 1992.

Calvarul Mitropoliei Basarabiei

Pentru a aduce inca un argument asupra situatiei bisericii din Basarabia, citam catva fragmente din lucrarile reputatului profesor doctor pr. Florin Serbanescu , consilier patriarhal in sectorul "Patrimoniul cultural national bisericesc", cu titlul "Mitropolia Basarabiei". "In timpul ocupatiei tariste, in Basarabia s-a desfasurat un sustinut proces de rusificare a intregii populatii, a intelectualilor, a clerului, a credinciosilor, atat prin scoli, cat si prin Biserica - dependenta, acum, de Biserica Ortodoxa a Rusiei. Astfel, episcopul Pavel Lebedev (1871-1882), unul dintre cei mai "ravnitori" pe acest taram, a strans de pe la biserici toate cartile romanesti si le-a ars, la resedinta sa, timp de cativa ani. A prigonit pe preotii care cutezau sa slujeasca in romaneste, inlaturandu-i din parohii si silindu-i sa fuga peste Prut, ba chiar inchizand si vreo 340 biserici, in care se facuse auzita limba romana la slujba. Insa, cu toate restrictiile si constrangerile autoritatilor de stat si bisericesti, romanii din Basarabia au reusit, in mare masura, sa-si pastreze limba, traditiile si cultura romaneasca. Dintr-o relatare a lui Gurie Grosu, mitropolit al Basarabiei intre 1928 si 1936, cunoastem, spre exemplu, cazul unui elev al Seminarului din Chisinau, pe nume Braga, care, prin 1874-1875, dand exemplu colegilor sai, s-a opus cu fermitate semnarii unei declaratii solicitate de episcopul Pavel Lebedev, mai sus-amintit, prin care elevii si-ar fi exprimat, chipurile benevol, dorinta de introducere a limbii ruse ca limba de predare in scoala.

Literatura difuzata gratuit

Clerici precum protopopul Constantin Popovici, conducator, din 1908, al revistei Luminatorul, arhimandritul Gurie Grosu, autor al unui abecedar romanesc, preotii Alexandru Baltaga, Mihail Plamadeala, Mihai Ceachir, A. Istrati si inca multi altii au incercat sa pastreze traditia romaneasca in Basarabia. Patriotii din Romania si din Transilvania au intretinut stranse legaturi de ajutorare cu fratii de dincolo de Prut. Intre acestia, mitropolitul Moldovei Iosif Naniescu si protopsaltul din Scheii Brasovului, calugarul Varlaam. La inceputul secolului XX miscarea romaneasca de eliberare din Basarabia, in care activau multi slujitori ai Bisericii, s-a amplificat. Pe la 1902, preotimea s-a reunit in asa-numita "Fratie a Nasterii lui Hristos", avand ca scop tiparirea de literatura ortodoxa in limba romana, care sa fie difuzata gratuit in toate parohiile. (...) In imprejurarile favorabile din ultimul an al primului razboi mondial, la 27 martie 1918, la Chisinau, Sfatul Tarii a proclamat, cu mare entuziasm, unirea Basarabiei cu Romania. Era cea dintai etapa a implinirii Marii Uniri, incheiata la 1 decembrie 1918, la Alba-Iulia. In comisia din Basarabia pentru pregatirea Adunarii de unificare au activat preotii Ioan Andronic, Serghei Bejan si Ioan Stiuca, iar arhimandritul Gurie Grosu a fost numit adjunct al ministrului Cultelor. Deosebit de activi (prin scris si fapta) in miscarea de unificare au fost preotii Nicolae Stad-nicov, A.Murafa, Onisifor Ghibu si Dionisie Erhan, staret al manastirii Suruceni, mai tarziu vicar la Chisinau si episcop de Ismail.

Prin vointa Congresului eparhial

Unirea teritoriala din 1918 a atras in chip firesc dupa sine si reunificarea bisericeasca, hotarata solemn de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane la 30 decembrie 1919, ceea ce a insemnat revenirea in sanul Bisericii neamului a romanilor instrainati vreme de un veac. Staretul Dionisie Erhan, vorbind, inca la 15 martie 1918, in numele credinciosilor romani din Basarabia, arata, in acest sens, cu pregnanta, ca reintegrarea Bisericii Ortodoxe din Basarabia in Biserica Ortodoxa Romana era un act istoric firesc, o reparatie - profund justificata canonic - a unei nedreptati care se savarsise, abuziv si dictatorial, in 1812, prin incalcarea de catre Biserica Rusa a doua legi fundamentale pe care se bazeaza organizarea bisericeasca in lumea ortodoxa: canonul 34 apostolic si canonul 8 al Sinodului III Ecumenic de la Efes (431). Ca urmare a reunificarii bisericesti legitime, pentru implinirea careia nu era necesar nici un acord din alta parte, intrucat se indrepta, cum s-a aratat, un abuz savarsit la 1812 si luand act de hotararea Congresului general al Bisericii basarabene de la Chisinau, din 21 februarie 1920, Sfantul Sinod al B.O.R. l-a declarat, la 17 decembrie 1920, ca arhiepiscop titular al Arhiepiscopiei Chisinaului si Hotinului pe arhiereul Gurie Grosu, confirmat si prin Decretul Regal nr. 5481/25 decembrie 1920. Mai apoi, la 22 iunie 1922, Sfantul Sinod al B.O.R. a infiintat doua eparhii noi in Basarabia: Episcopia Hotinului (cu judetele Hotin, Balti si Soroca si cu resedinta la Balti) si Episcopia Cetatii Albe - Ismail (cu judetele Cetatea Alba, Ismail si Cahul si cu resedinta la Cetatea Alba). In sfarsit, luand iarasi act de dorinta Congresului eparhial din Basarabia, Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat, la 15 noiembrie 1923, infiintarea Mitropoliei Basarabiei prin ridicarea Arhiepiscopiei Chisinaului la rangul de Mitropolie. Organizarea acesteia s-a facut prin Legea pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Romane din 1925, iar arhiepiscopul de Chisinau, Gurie Grosu, a fost ridicat la rangul de mitropolit al Basarabiei, prin Hotararea Sfantului Sinod si Inaltul Decret Regal din 21 aprilie 1928. Sub jurisdictia Mitropoliei Basarabiei intrau: Arhiepiscopia Chisinaului, Episcopia Hotinului si Baltilor si Episcopia Cetatii Albe - Ismail.

Preoti martirizati, lacase distruse

Dar aceasta situatie fericita si fireasca pentru Biserica Romaniei reintregite nu a tinut mult. Ca urmare a Pactului Molotov-Ribbentrop, incheiat la 23 august 1939, Basarabia, impreuna cu Bucovina de Nord, cu tinutul Herta, au fost invadate si anexate, in 1940, Uniunii Sovietice. Ocupatia militara sovietica din 1940-1941a avut un corespondent in Biserica Ortodoxa Rusa, care a intreprins si ea o "ocupatie bisericeasca", de asta data asupra Mitropoliei Basarabiei, impunand imediat, in mod abuziv, un mitropolit rus. Intre 1941-1944, precum se stie, Basarabia a revenit la Patria-Mama si la Biserica sa, Mitropolia Basarabiei fiind reactivata, dar numai pana spre sfarsitul razboiului cand, din 1944, trupele sovietice au reanexat teritoriul dintre Nistru si Prut, Mitropolia fiind silita sa-si sisteze activitatea.

Vitregia istoriei i-a facut pe ierarhii din teritoriile ocupate sa se refugieze in Romania, unde Biserica Ortodoxa Romana i-a primit ca pe fiii sai.

Au urmat o silnicie si o suferinta de aproape jumatate de veac, timp in care romanii basarabeni au trait drama unei politici sovietice bine orchestrate a transferurilor de populatie, multi fiind deportati indeobste dincolo de Urali, in vreme ce pe meleagurile lor natale au fost aduse, din alte parti, contingente de populatie rusofona. Au fost vremuri de sovietizare, de rusificare, de prigonire si ingradire drastica a vietii bisericesti, asadar de inlantuire mai ales nationala si bisericeasca. Zeci si zeci de preoti au fost martirizati prin impuscare, inchisoare, deportare, munca silnica, au fost demolate sute de biserici, iar altele au fost profanate prin utilizarea lor ca grajduri, depozite, restaurante, sali de spectacole s.a.m.d. Au fost desfiintate toate institutiile de invatamant si publicatiile bisericesti, muzeul bisericesc de la Chisinau si marea biblioteca de la manastirea Noul Neamt (Chitcani), ale carei pretioase volume au fost date prada focului in piata publica.

O noua lumina datatoare de speranta a parut sa se arate odata cu prabusirea comunismului in Europa de Est in 1989 si cu destramarea Uniunii Sovietice in 1991. La 27 august 1991, fosta R.S.S. Moldoveneasca si-a putut proclama independenta, sub numele de Republica Moldova.

Refacerea treptata a vietii bisericesti s-a concretizat, pana in prezent, prin functionarea a 900 de biserici si a 14 manastiri, intre care sase de calugari si opt de calugarite. (Dupa alte date recente: 1 061 biserici si 44 manastiri si schituri). In noile conditii, pe plan bisericesc, pe teritoriul Republicii Moldova functioneaza astazi doua structuri religioase ortodoxe, ambele de stil vechi: "Mitropolia Chisinaului si a intregii Moldove", subordonata canonic Patriarhiei Moscovei, si "Mitropolia Basarabiei", subordonata Patriarhiei Romane. Mitropolia Chisinaului s-a organizat pe baza Statutului Bisericii Ortodoxe Ruse, aprobat de Sinodul de la Moscova, la 3 ianuarie 1991, si de catre Ministerul Justitiei al Federatiei Ruse, la 30 mai 1991. Condusa de mitropolitul Vladimir, Mitropolia are si un statut intern rezultat din cel al Bisericii Ortodoxe Ruse, aprobat de guvernul Republicii Moldova, la 17 noiembrie 1993. Mitropolia Chisinaului a aparut dupa raptul teritorial din iunie 1940 si in urma celei de a doua ocupatii sovietice a Basarabiei din 1944, fiind creata de Biserica moscovita pe scheletul fostei "eparhii a Chisinaului si Hotinului". Ea reprezinta, in ordine, a 117-a eparhie din cele 124 filiale canonice locale ale Bisericii ruse, fiind numita Kisiniovskaia (a Chisinaului), parte componenta a "trupului bisericesc rus". Este semnificativa preluarea de catre aceasta mitropolie, prin denumirea ei, "a Chisinaului si a intregii Moldove", a tipului de titulatura a Patriarhiei Ruse - "a Moscovei si a intregii Rusii".

Autonoma si de stil vechi

Pe de alta parte, problema vechii Mitropolii a Basarabiei a fost readusa in actualitate dupa destramarea Uniunii Sovietice si proclamarea independentei Republicii Moldova, dar intr-un nou context, diferit de cel din 1918, in care romanii basarabeni, doritori, in chip firesc, de restabilire a unor legaturi mai stranse cu Biserica-Mama, Patriarhia Romana, s-au vazut aspru prigoniti de forurile de conducere ale Republicii Moldova si ale Mitropoliei Chisinaului, dependenta de Patriarhia Moscovei, si de organele de stat ale Republicii Moldova. Episcopul Petru de Balti, pentru vina de a nutri asemenea legitime nazuinte, a fost chiar indepartat, in chip violent, din resedinta sa din orasul Balti, negasind nici o intelegere si nici un sprijin in cadrul sinodului moscovit. Ca urmare, la 14 septembrie 1992, Adunarea Eparhiala a unui numar impresionant de credinciosi si preoti ortodocsi din Republica Moldova a hotarat sa reactiveze Mitropolia Basarabiei si sa trimita la Bucuresti o delegatie pentru a adresa Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane rugamintea de a fi primita sub jurisdictia canonica a Patriarhiei Romane. Curand, la 19 decembrie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, luand act cu binecuvantare de reactivarea Mitropoliei Basarabiei, prin Act Patriarhal si Sinodal, a recunoscut aceasta mitropolie ca autonoma si de stil vechi, facand parte integranta din trupul Bisericii Ortodoxe Romane. Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a facut cunoscut acest act prin scrisori adresate: patriarhului Alexei al II-lea al Rusiei, presedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, primului-ministru Andrei Sangheli, precum si intaistatatorilor bisericilor ortodoxe surori. Inalt Prea Sfintitul Petru Paduraru a devenit mai intai loctiitor si apoi, in 1995, titular Arhiepiscop al Chisinaului, Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor. Incepand cu 2 aprilie 1992, a urmat un intens schimb de scrisori intre Prea Fericitul Parinte Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, si Sanctitatea sa Alexei al II-lea al Rusiei. Patriarhul Moscovei a reactionat destul de dur, acuzand Patriarhia Romana de "ingerinta anticanonica in problemele interne ale Bisericii Ortodoxe din Moldova, care este parte a Patriarhiei Moscovei". De asemenea, a fost exprimat un "protest energic" si s-a facut apel la "corectarea cat mai curand posibil a nedreptatilor existente" pentru "binele unitatii ortodoxe si mantuirea sufletelor fiilor Bisericii din Moldova", patriarhul moscovit mentionand ca motivele nationaliste si de alta natura nu trebuie sa intervina in domeniul bisericesc, intrucat acest lucru duce inevitabil la consecinte negative pentru Biserica. Punctul de vedere al Patriarhiei Romane reiterat, in numeroase documente si imprejurari, in chip documentat si aprofundat, cu intelepciune si fermitate de Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, este acela de evidentiere a faptului ca B.O.R. nu a consimtit niciodata si nu a recunoscut extinderea jurisdictiei Bisericii ruse, pe urma ocupatiei rusesti sau sovietice, peste teritoriul sau canonic traditional si, pe cale de consecinta, nici desfiintarea Mitropoliei Basarabiei.

Euro pentru daune morale

Temeiurile acestei ferme pozitii principiale au fost, sunt si vor ramane aceleasi, decurgand din legiuirile fundamentale ale ortodoxiei mai sus invocate: canonul 34 apostolic si canonul 8 al Sinodului al III-lea Ecumenic de la Efes (431), ce confera deplina legitimitate organizarii sinodale a bisericilor in cadrul fiecarui neam si, implicit, randuirea dependentelor canonice in acest cadru. In acelasi sens converg si canoanele 13, 21 si 22 ale Sinodului de la Cartagina precum si canonul 2 al Sinodului 2 Ecumenic (381), care opresc pe episcopul unei anumite eparhii sa-si intinda puterea asupra altei eparhii.

Obiectiile formulate de Patriarhia Moscovei apar ca nefondate intrucat, prin binecuvantarea acordata reactivarii Mitropoliei Basarabiei, Sfantul Sinod al B.O.R. "nu a facut decat sa restabileasca adevarul istoric si dreptatea canonica ce fusesera incalcate de atatea ori prin extinderea necanonica a jurisdictiei Bisericii Ortodoxe Ruse asupra unei parti a Mitropoliei Moldovei".

De fapt, daca s-ar respecta canoanele bisericesti mentionate, Mitropolia Chisinaului, prin dependenta ei canonica de Patriarhia Moscovei, ar trebui, in chip firesc, sa cuprinda numai pe locuitorii de origine rusa din Republica Moldova. Din pacate, situatia ingrata, mergand pana la violente fizice, in care se afla Mitropolia Basarabiei din cadrul Patriarhiei Romane, cu slujitorii si credinciosii ei, s-a concretizat in modul cel mai pregnant prin nerecunoasterea sa de catre organele de stat ale Republicii Moldova, care au raspuns in repetate randuri negativ solicitarilor formulate in chip legitim in acest sens, incepand de la 8 octombrie 1992 si pana la 10 ianuarie 2000.

In acelasi timp si in baza acelorasi prevederi, ale Constitutiei Republicii Moldova din 29 iulie 1994 (art. 31 - privind libertatea de constiinta) si ale Legii nr. 979/24 martie 1992 (privind cultele), care ar fi trebuit sa determine si recunoasterea Mitropoliei Basarabiei, au fost recunoscute de catre guvernul Republicii Moldova, in afara Mitropoliei Ortodoxe a Chisinaului, dependenta de Patriarhia Moscovei (28 august 1995) si alte culte, precum "Biserica Adventista de Ziua a Saptea" (22 iulie 1993), "Federatia Comunitatilor Evreiesti (Religioase)" (9 iunie 1994) s.a.

Mitropolia Basarabiei a beneficiat de hotarari favorabile privind recunoasterea sa din partea: Judecatoriei Sectorului Buiucani din Chisinau (12 septembrie 1995), a Tribunalului Municipiului Chisinau (21 mai 1997) si a Curtii de Apel Chisinau (19 august 1997), aceasta din urma fiind anulata, la 9 decembrie 1997, de catre Curtea Suprema de Justitie, in vreme ce Federatia Internationala pentru Drepturile Omului de la Helsinki, in raportul sau pe anul 1997, a criticat refuzul guvernului Republicii Moldova de a recunoaste Mitropolia Basarabiei. In aceasta situatie, la 3 iunie 1998, Mitropolia Basarabiei si 12 cetateni ai statului Moldova, in frunte cu I.P.S. Mitropolit Petru Paduraru, s-au adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg care, dupa admiterea cererii (7 iunie 2001) si in urma analizei dosarului cauzei si a tuturor depozitiilor in aceasta speta (2 octombrie 2001), constatand violarea unor articole de baza din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (art. 9, art.14 combinat cu art. 9, art. 13, art. 6 si art. 11), a deliberat, formuland, la 13 decembrie 2001, un verdict favorabil recunoasterii Mitropoliei Basarabiei si obligand Republica Moldova sa plateasca Mitropoliei Basarabiei 20 000 de euro pentru daune morale si 7.025 euro pentru cheltuieli de judecata. In consecinta, in urma deciziei Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg recunoasterea Mitropoliei Basarabiei de catre autoritatile de stat ale Republicii Moldova apare, in momentul de fata, o data in plus, ca un drept legitim atat din perspectiva dreptului canonic bisericesc, cat si prin prisma dreptului international actual".