Natalia Morari: ,, Încercăm să fim liberi şi este destul de dificil”

20.12.2007

Interviu cu Natalia Morari, reporter al publicaţiei ruse The New Times

Aţi fost expulzată din Federaţia Rusă, în timp ce vă întorceaţi dintr-o vizită de serviciu din statul Israel. Care au fost motivele invocate de grănicerii ruşi în momentul interzicerii accesului pe teritoriul Federaţiei Ruse?

Grănicerii nu mi-au explicat nimic. Mi-au luat actele și m-au rugat să aștept. După un timp, mi-au spus că este interzis să intru pe teritoriul Federației Ruse. Eu i-am întrebat cine a dat acest ordin și ei au răspuns că ”glavnoie upravlenie”(direcția centrală-n.n.) a Serviciul Federal de Securitate (FSB). Mi-au spus că au primit un anumit act de la FSB, potrivit căruia îmi este interzis accesul în Rusia. Grănicerii au refuzat să –mi explice motivul. Ei au zis că voi putea afla de la Ambasada Rusiei în Moldova sau de la FSB, dar cum eu nu pot să intru pe teritoriul Federației Ruse- nu au cum să cer explicaţii de la Serviciul Federal de Securitate. Mai mult, toată noaptea am petrecut-o în direcția de deportare. În calitate de jurnalist le-am solicitat persoanelor care m-au obligat să nu intru în Rusia și m-au supravegheat să se recomande. Ei, însă, nu s- au prezentat şi nici funcţia n-au dezvăluit-o. Mi-au spus că sunt colaboratori ai FSB-ului şi au dreptul să nu se legitimeze.

Vi s-a permis să mergeşi acasă să vă luaţi lucrurile?

Nu. Mi s-a spus din start că îmi este interzis accesul pe teritoriul Rusiei şi să rog pe cineva dintre colegi să-mi ia bagajul pentru că eu voi fi condusă la bordul Moscova-Tel-Aviv. Am încercat să le explic grănicerilor că eu am viză de scurtă durată şi, în plus, este una colectivă, pentru că am fost în Israel împreună cu mai mulţi jurnalişti. Nimeni nu putea să-mi permită să intru în Israel. Și grănicerii mi-au spus că am să zbor cu ruta Moscova-Tel-Aviv şi, viceversa, Tel-Aviv-Moscova şi ulterior este problema mea cum mă descurc. Slava Domnului că trei jurnaliști nu au reuşit să plece pentru că eu eram ultima din grup. Ei au văzut că eu am probleme și au decis să rămână, dar, deja, după linia de demarcație a frontierei. Ziariştii le-au spus grănicerilor că va fi mare scandal, căci, în scurt timp, vor apărea televiziunile. Cred că am avut noroc, pentru că grănicerii le-au spus colegilor mei că dacă vor să mă ajute, atunci timp de 15 minute să-mi cumpre bilet la ruta de dimineață spre Chișinău sau am să fiu ”condusă” la ruta Moscova-Tel-Aviv. Eu nu aveam bani, m-au ajutat colegii de breaslă.Chiar şi să fi avut, oricum nu puteam să mă duc să-mi cumpăr bilet, pentru că mă aflam în zona de tranzit. Nu aveam nici o ştampilă aplicată în paşaport. Mai mult de 10 ore eram într-un spațiu care nu aparținea nici Israelului, nici Rusiei. În plus, aveam haine de vară, căci la Tel-Aviv sunt +23 de grade Celsius. Hainele de pe mine sunt cele mai călduroase pe care le am și am înghețat foarte puternic, aici, în Moldova. În curând, colegii mei îmi vor trimite o parte din garderoba de la Moscova.

Ieri aţi fost la Ambasada Rusiei la Chişinău. Aţi reuşit să aflaţi ceva mai mult?

Reprezentanţii Ambasadei s-au arătat extrem de miraţi de situaţia mea şi mi-au făcut o primire destul de călduroasă. Ei au repetat de câteva ori că au aflat despre acest incident din mass-media. Nu au primit de la Moscova nici un document şi nici o indicaţie scrisă sau verbală privind expulzarea mea. Am depus o cerere pe numele ambasadorului şi mi s-a promis că în cel mai apropiat timp voi primi explicaţii de ce nu am voie să intru în Rusia.

Cum credeţi, care este de fapt, motivul acestui incident?

Cred că este vorba despre ultimul meu articol intitulat ,,fondul negru al Kremlinului’’, pe care l-am publicat în The New Times. În acest material am descris schema ilegală a finanțării campaniei electorale a partidelor politice prin intermediul administrației prezidențiale. Eu am dat acolo nume concrete, bănci unde se păstrează banii cheş, sume concrete repartizate din ”aparatul de casă” a administartiei ruse și criteriile decizei luate de aceasta în momentul repartizării.

Anterior aţi avut probleme din cauza materialelor publicate în presă?

Da. În primele mele investigaţii am scris despre spălarea banilor prin intermediul băncilor: Raiffasenbank-bancă austriacă și alta rusească- Rosiyskiy Discount. Am primit apeluri telefonice în care mi se spunea că sunt prea tânără şi frumoasă ca să-mi sfârşesc viaţa din cauza unui articol. Eu nu am fost niciodată la FSB, dar oamenii care au relații cu FSB-ul mi-au spsu că trebuie să înţeleg cu ”binişorul”. Bineînţeles că nimeni nu o să mă târască în subsol, dar am să fiu lovită cu ceva în moalele capului, când am sa intru în scara blocului. Și toţi vor spune că a fost un simplu incident, provocat de vreun cetățean bețiv. Nimeni nu o să afle niciodată care este adevărul. După aceasta câteva săptămâni nici nu am dormit la domiciliu, mă deplasam doar cu şoferul redacţiei ca să fiu în siguranţă.

De ce ai ales să fii jurnalistă în Federaţia Rusă?

Eu am absolvit Universitatea de Stat din Moscova, acolo, îmi sunt toți prietenii mei, chiar și cei din Chișinău cu care am studiat împreună la liceu. Îmi este teribil de interesant ce se întâmplă acolo, ce se întâmplă în politica din Rusia.

Cum e să fii jurnalist în Federaţia Rusă?

Vedeţi cum este: încercăm să fim liberi şi este destul de dificil. Dar nu ne dăm bătuţi.

Ce veți face mai departe?

În primul rând trebuie să găsesc o modalitate să ajung în Rusia. Federaţia Internaţională a Jurnaliţtilor a luat atitudine în acest caz şi cred că vor apărea reacţii şi din partea Consiliului Europei şi a OSCE. Scandalul abia a început. Desigur că vom apela şi la instanţa de judecată, iar de dosar se vor preocupa unii colegi. Nu am de gând să renunţ la meseria de jurnalist. Nimeni nu mă poate opri să-mi fac profesia asumată, să fac investigaţii pe care să le public în The New Times. Ceea ce mi s-a întâmplat mie, în aceste zile, înseamnă că am lovit cu precizie ţinta propusă.