Anul schimbărilor

07.01.2008

2008 pare să fie anul marilor schimbări, atât în România, cât şi în Republica Moldova. În România, 2008 este anul în care vor avea loc alegerile locale, care pot da ţării o nouă configuraţie politică. De data aceasta, miza este mult mai mare, pentru că reprezentanţii administraţiei locale vor utiliza fondurile europene care vor asigura occidentalizarea definitivă a României rurale. Este posibil ca la sfârşitul anului 2008 să aibă loc şi alegerile parlamentare, cu instalarea unui nou Guvern, deşi este previzibil că actualul Executiv va încerca să organizeze scrutinul în primăvara anului 2009.

În România, anul care începe ar trebui să aducă formarea juridică şi consolidarea Partidului Democrat Liberal, cea mai mare formaţiune de dreapta. Tot în acest an, partidele populiste de genul Partidului România Mare sau Partidului Noua Generaţie vor arăta dacă sunt capabile să depăşească şocul neintrării în Parlamentul European. Probabil că, în condiţiile în care procentele acestor partide se bazează exclusiv pe prestaţia liderilor lor, la alegerile locale vor înregistra rezultate modeste, ceea ce ar putea prefigura un eşec şi la alegerile parlamentare.

Liderii PNL se pregătesc să se obişnuiască cu ideea că, pentru o perioadă destul de lungă de timp, vor înceta să mai fie vioara întâi a guvernării. Liberalii din România se pregătesc să joace rolul unui partid-balama, care să încline balanţa guvernării spre stânga sau spre dreapta, la fel cum au făcut, timp de decenii, liberalii germani. PSD încă nu a ieşit din criza de succesiune după Ion Iliescu.

Probabil că frământările din interiorul partidului vor continua iar social-democraţii vor oscila între 15 şi 30 de procente. În concluzie, evoluţiile din România sunt caracteristice unei democraţii care a ieşit din adolescenţă şi care se întreaptă spre maturitatea timpurie.

Lucrurile sunt mult mai spectaculoase în Moldova transprutină. În Basarabia, 2008 pare să fie un an al convulsiilor politice. Pe partea stângă a eşichierului politic, social-democraţii s-au unificat şi pot reprezenta, în sfârşit, o alternativă puternică şi credibilă la Partidul Comunist. În această formaţiune există posibilitatea apariţiei unei sciziuni.

Moderaţii reformişti, de genul preşedintelui Parlamentului, ar putea să se alăture unui mare partid social-democrat, recunoscut inclusiv la nivel european. Aripa dură, în frunte cu preşedintele Voronin, va continua să simtă erodarea continuă a electoratului pe care se bazau până acum comuniştii moldoveni. Pe partea dreaptă, este posibilă apariţia unei mari coaliţii, formată din liberali şi din creştin-democraţi.

Aşa s-au întâmplat lucrurile şi în România, când PNL şi PNŢCD, alături de alte formaţiuni de mică importanţă, şi-au unit forţele pentru a-i răsturna de la Putere pe foştii comunişti, azi în PSD. Pentru ca formaţiunile de dreapta din Moldova să câştige Puterea, cred că e nevoie de formarea unei mari coaliţii, în care să intre şi PPCD, şi PNL, şi PL, şi PSL, şi AMN, şi PLD şi poate şi social-democraţii. Există deja coaliţii formate din formaţiunile pro-româneşti şi pro-occidentale, care funcţionează foarte bine în administraţia locală. Modelul poate fi extins la nivelul republicii.

Dacă partidele democratice nu se vor aşeza la aceeaşi masă, şansele pentru a-i răsturna de la Putere pe comunişti sunt infime. Oricum, germenii acestor evoluţii s-au arătat încă din 2007.