Georgia face manevre în raport cu Rusia?

18.01.2008

La alegerile prezidenţiale din Georgia a câştigat detaşat Mihail Saakaşvili cu circa 53% din voturi. Aceste alegeri au fost criticate nu numai de opoziţia georgiană, dar şi de observatorii străini reprezentaţi de OSCE, Consiliul Europei, precum şi Federaţia Rusă. Cu toate acestea, SUA au felicitat georgienii cu desfăşurarea corectă şi democratică a acestor alegeri.

În pofida unor reacţii atât de variate pe marginea rezultatelor acestor alegeri, Mihail Saakaşvili s-a declarat învingător înainte ca CEC-ul georgian să valideze acest lucru. Acest lucru, dar şi fraudele masive comise de susţinătorii liderului "Revoluţiei rozelor" au stârnit nemulţumire în rândurile opoziţiei. Protestele acesteia continuă să aibă loc şi astăzi. Opoziţia solicită organizarea celui de-al doilea tur al alegerilor, precum şi reorganizarea televiziunii publice georgiene în scopul lărgirii independenţei acesteia faţă de ingerinţele guvernării.

Poziţia Rusiei în legătura cu realegerea lui Saakaşvili a fost destul de diversă. La început a declarat că alegerile din Georgia au fost falsificate. Acum însă partea rusă recunoaşte veridicitatea rezultatelor acestor alegeri. Chiar însăşi V. Putin l-a felicitat pe Saakaşvili cu victoria la alegerile din 5 ianuarie curent. Totodată, acesta s-a arătat interesat de dezvoltarea unor relaţii constructive dintre Rusia şi Georgia. Iniţial, partea georgiană l-a invitat pe liderul de la Kremlin să asiste la inaugurarea lui Saakaşvili. În final, Moscova a decis să-l trimită în acest scop pe Minsitrul rus de Externe, Serghei Lavrov (care de fapt în cursul alegerilor georgiene l-a criticat cel mai mult pe Saakaşvili din politicienii ruşi).

Această apropiere dintre două state atât de rivale, până nu demult, ridică mai multe semne de întrebare. Oare Saakaşvili şi-a schimbat radical poziţia faţă de Rusia, sau poate Kremlinul nu mai vede în liderul "revoluţiei rozelor" inamic pentru Rusia ?

În acest context vom încerca să trasăm câteva ipoteza:

*
Rusia doreşte să reducă din animozităţile relaţiilor cu Georgia în legătură cu reglementarea statutului Kosovo, care ar putea servi un precedent favorabil pentru recunoaşterea statalităţii Abhaziei şi Osetiei de Sud. Probabil Kremlinul intenţionează să facă cedări de caracter economic vecinului său, pentru "a atrage" de partea sa populaţia georgiană. Problema constă în aceea că pentru acest an în Georgia sunt preconizate alegeri parlamentare, care ar putea să fie pierdute de partidul lui Saakaşvili. Respectiv, acesta are nevoie de dovezi palpabile pentru a demonstra populaţiei că ei sunt cei mai indicaţi pentru noul Parlament de după 2008. În acest sens, Rusia oferă dividente economice Georgiei şi acceptă apropierea cu regimul lui Saakaşvili, doar cu scopul ca acesta să nu întreprindă acţiuni (militare) care ar putea să încurce obţinerii statalităţii de către republicile separatiste. În acest fel, Saakaşvili este impus să accepte propunerea lui Putin, pentru că doreşte să atragă de partea sa electoratul georgian la alegerile din primăvara sau toamna anului 2008. Din punct de vedere strategic, Rusia doreşte să relaxeze retorica conflictuală a Georgiei, pentru a facilita procesul de recunoaştere a Abhaziei şi Osetiei de Sud, după obţinerea independenţei de către Kosovo (preconizată pentru primăvara anului curent).

*
Georgia are nevoie de suportul electoratului georgian, care de facto a fost manipulat şi amăgit la alegerile prezidenţiale. Acest fapt a fost recunoscut de observatorii internaţionali şi opoziţia georgiană. În acest context, Saakaşvili trebuie să le demontreze gruzinilor că "victoria" lui nu a fost "inutilă". Pentru acesta deja au fost întreprinşi paşi serioşi şi reali în vederea deblocării dialogului cu Rusia. Chiar astăzi (17 ianuarie), Georgia a iniţiat primele încercări în vederea ridicării de către partea rusă a interdicţiilor la producţia vinicolă şi a apei minerale, precum şi a produselor agro-alimentare exportate de producătorii georgieni pe piaţa rusă. În afară de aceasta, Putin a transmis felicitări noului preşedinte al Georgiei, M. Saakaşvili, privind realegerea lui, iar Lavrov v-a pleca la inaugurarea acestuia. De facto, Rusia putea să nu facă asta, dar perspectivele legate de republicile separatiste şi Kosovo sunt mai importante decât reluarea sau nu contactului cu Georgia. Drept urmare, Tbilisi şi noul preşedinte sunt "miruite" de Rusia şi primesc promisiuni de relansare a exporturilor georgiene pe piaţa rusă. Acest fapt va oferi "credite noi" de încredere din partea cetăţenilor georgieni care sunt dezamăgiţi faţă de politica dusă de partidul "rozelor"şi însăşi Saakaşvili. Datorită acestora la alegerile parlamentare din 2008 partidul lui Saakaşvili ar putea să obţină o majoritate de voturi. Perspectiva dată este importantă pentru acesta şi în legătură cu faptul că după 2013 Georgia ar putea să devină republică parlamentară. În acest sens, Saakaşvili anticipează evenimentele şi intuieşte să-şi garanteze postul de prim-ministru sau spicher al Parlamentului, îndată după finisarea mandatului său prezidenţial în 2013.

*
Atât Georgia, cât şi Rusia doresc să stabiliească relaţii amicale, constructive şi pragmatice în interesul popoarelor rus şi georgian. Tbilisi vede în relansarea raporturilor cu Rusia şanse reale în vederea diminuării sărăciei prin ridicarea embargoului la produse agricole şi vinuri destinate pentru piaţa rusă. Aceste acţiuni în mod sigur ar putea duce la revigorarea economiei georgiene şi respectiv la creşterea bunăstării populaţiei. De fapt, Saakaşvili în acest fel ar putea să se ţină de cuvânt în faţa alegătorilor săi. Dat fiind faptul că va realiza două promisiuni date acestora în electorala recentă, privind îmbunătăţirea relaţiilor cu Rusia şi soluţionarea problemei sărăciei în Georgia. De asemenea, Tbilisi ar putea în acest fel să obţină de la Rusia garanţii privind recunoaşterea de către cea din urmă a integrităţii teritoriale a Georgiei. Ultimul scop este destul de plauzibil, deoarece în primile luni ale anului 2008 ar putea să fie luată decizia favorabilă privind statutul Kosovo, ceea ce ar ameninţa direct status-quo-ul teritorial al Georgiei.

Fiecare din ipotezele lansate mai sus sunt fezabile şi reale. Totodată, fiecare din aceste ţări şi-au demonstrat caracterul său imprevizibil în raport cu cealaltă. În acest context, este destul de greu să ne înclinăm în favoarea vreuneia din acestea.

În orice caz, este clar că Rusia nu doreşte ca Georgia să ajungă în NATO, de aceea va încerca să păstreze neclaritate în cazul republicilor separatiste de pe teritoriul acesteia. Pe când Georgia a demonstrat că doreşte să fie în NATO, dar pentru aceasta ea trebuie să soluţioneze conflictele de pe teritoriul său pentru a fi elegibilă accederii la acest bloc. De asemenea, Georgia ar putea fi interesată de medierea Rusiei în vederea soluţionării conflicetelor îngheţate de pe teritoriul său.

În concluzie…

Relaţiile dintre aceste ţări vor evolua într-o manieră oscilantă, de aceea putem să ne aşteptăm la fiecare din ipotezele profilate mai sus. Însă, reieşind din tendinţele generale putem să anticipăm o deteriorare a raporturilor ruso-georgiene, după eventuala recunoaştere a independenţei Kosovo şi/sau alegerile parlamentare din Georgia.

După mine, Georgia este ghidată la moment de interesele SUA, iar Rusia nu va putea încă mult timp să pună mâna pe situaţia politică din ţara vecină. Totodată, reieşind din faptul că Georgia ar putea să devină în viitorul apropiat membru NATO, putem nota existenţa unui potenţial mare în ce priveşte anticiparea unor relaţii inamicale dintre Tbilisi şi Moscova.