Descriptio Moldaviae IV

Despre ţinuturile şi oraşele Moldovei

Am schimbat puţin titlul unui capitol din Cantemir pentru a zăbovi scurt asupra împărţirii teritorial-administrative a Republicii Moldova. Unul din motivele pentru a face acest lucru este şi faptul că mie, autorului acestor rânduri, mi s-au pus destule întrebări cu privire la geografia Republicii Moldova, din care am tras concluzia că multă lume (simplă ce-i drept, nu mă refer la academicieni) din România dibuieşte cu prudenţă, dar şi superficialitate, o potenţială ţintă turistică despre care ar vrea să ştie şi chiar manifestă suficientă curiozitate, dar rareori îşi poate crea o privire de ansamblu. Exemplele sunt multiple; am fost întrebat şi dacă Basarabia e mai mare decât un judeţ din România, şi dacă la Chişinău, în cea mai săracă ţară din Europa sunt hoteluri şi în general cum se scrie Chişinăul ăsta cu “e” sau cu “ă” la urmă? După cum vedeţi, întrebările sunt şi naive, şi sarcastice. De cele mai multe ori încerc totuşi să văd partea plină a paharului şi să mă mulţumesc cu faptul că lumea nu este indiferentă. În general, majoritatea interesului, este focusată asupra capitalei, Chişinău. Oamenii rareori întreabă sau cu greu îşi amintesc de alte localităţi, chiar şi dacă au fost în ele (unul din cunoscuţii mei din România nu-şi amintea exact unde a fost la Soroca sau la Străşeni, ambele denumiri părându-i şi familiare şi asemănătoare).

Aşadar, Republica Moldova este un stat mic şi ca teritoriu şi ca populaţie. Teritoriul ei poate fi comparat cu cel al Belgiei sau Albaniei, chiar şi mica Estonie are o suprafaţă aproape cât o Moldovă şi jumătate. Densitatea populaţiei este totuşi destul de mare (mult peste 100 de oameni/km2) chiar şi în pofida exodului din ultimii ani. În fine, toate informaţiile de ordin statistic le puteţi găsi şi pe internet. Pentru a uşura puţin familiarizarea cu Republica Moldova, aş putea să recurg la câteva analogii. Cred că pentru cei din România va fi uşor de reţinut că până acum zece ani Republica Moldova, ca şi România avea 40 de unităţi teritorial-administrative. În România acestea erau şi sunt judeţele. În Republica Moldova – raioanele. Ca şi în România unităţile rurale şi urbane se împart în sate şi comune, oraşe şi municipii. Asemănările nu se termină aici. Dacă ne uităm la numerele de înmatriculare auto, găsim că abrevierile judeţelor în multe cazuri sunt identice cu cele ale raioanelor. Astfel avem TR – Taraclia (RM), Teleorman (Ro); CL – Călăraşi (RM), Călăraşi (Ro); CT – Cantemir (RM), Constanţa (Ro); SV – Ştefan-Vodă (RM), Suceava (Ro); CS – Căuşeni (RM), Caraş-Severin (Ro); IL – Ialoveni (RM), Ialomiţa (Ro); DB – Dubăsari (RM), Dâmboviţa (Ro), etc.

Dacă n-ar fi eşuat reforma teritorial-administrativă, cea care a împărţit toată RM în 10 judeţe şi Unitatea Teritorial-Administrativă (U.T.A.) Găgăuzia, în ultimul deceniu s-ar fi profilat cu siguranţă câteva centre judeţene, serioase poluri de creştere şi de concentrare a populaţiei. Din păcate, anularea judeţelor şi revenirea la raioane (impusă de comunişti în 2002) ne-a reîntors într-o ţară a orăşelelor mărunte, incapabile să se dezvolte în primul rând din cauza insuficienţei de resurse administrative. După o nouă divizare teritorială avem 32 de raioane în Basarabia, plus Găgăuzia şi 5 raioane in Transnistria. Cele mai multe centre raionale abia depăşesc dimensiunile unor sate mai mari şi se deosebesc de acestea din urma doar prin titlu-statut de “oraş”. Această pulverizare teritorial-administrativă a făcut ca în Moldova, republica cu cea mai mare densitate a populaţiei din fosta URSS, sa predomine oraşele mici şi satele mari. Multe din ele aproape că nu se deosebesc: oraşele mici au un aspect rural, doar în centru sau pe uliţe mai mari având câteva blocuri, la fel ca şi în satele mari; numărul şcolilor în unele sate este egal cu numărul şcolilor din centrele raionale, demonstrând că cele dintâi au un potenţial demografic la fel de substanţial ca cele din urmă.

Nu ne propunem aici să povestim despre fiecare din cele peste 1500 de sate şi nici despre fiecare din cele aproape 40 de raioane. Vom pomeni însă pe scurt câteva orăşele şi oraşe care constituie cu adevărat punctele de reper pe harta ţării noastre. Ca şi Cantemir nu vom trece cu vederea Soroca şi Orhei. Primul oraş, aflat în nordul Basarabiei pe malul Nistrului, are o cetate ctitorită încă de Petru Rareş. O faimă aparte a Sorocii este titlul neoficial de capitală a ţiganilor din Basarabia, pe Dealul Ţiganilor palatele lor se înghesuie şi se întrec în lux şi năstruşnicie. Ultimul amănunt constituie poate unica schimbare esenţială din ultimele secole, pentru că la Orhei "atracţiile turistice” au rămas aceleaşi ca şi acum 300 de ani, adică situl arheologic Orheiul Vechi (din comuna Trebujeni) cu veche cetate tătărească (mai exact cu temelia acesteia), băi turceşti, casă-muzeu în satul Butuceni, biserică rupestră, mănăstire şi ipotetica tabără a lui Burebista cu altarul închinat lui Zamolxe şi un loc deasupra prăpăstiei, de unde, se zice, i se aduceau ofrande umane. Orice aţi spune, locul merită vizitat chiar şi numai din curiozitate. Butuceni este un sat încremenit în timp, cu arhitectura începutului de secol trecut, cu solul îmbibat cu vestigii unde, cu un pic mai mult noroc, neapărat dai de cioburi de veselă sau chiar monede, vechi de câteva secole.

Cam la aceeaşi latitudine cu Orheiul, pe malul Prutului, se află raionul Ungheni având punctul rutier de trecere a frontierei dintre Republica Moldova şi România la Sculeni, care este binecunoscut în ambele ţări, mai ales că vama dinspre România tot Sculeni se numeşte. Oraşul Ungheni, care, fiind centru raional, de rând cu Soroca şi Orhei, este unul din oraşele mai mari ale Basarabiei şi în acelaşi timp principalul punct feroviar de trecere a graniţei moldo-române.

În sud, în urma ultimei reforme teritoriale, oraşul Cahul a devenit centrul unuia dintre cele mai numeroase raioane. Acest fapt ca şi aflarea lui lângă conurbaţia Galaţi-Brăila şi portul Giurgiuleşti îi promit un viitor, dacă nu prosper, atunci cel puţin sigur.

Oraşele mari sunt cinci la număr, din ele trei aflându-se sub jurisdicţia Transnistreană. La nordul Transnistriei se află Râbniţa, care, mulţumită uzinei sale siderurgice a crescut în ultimii ani, ajungând la 60 de mii de locuitori. În sud tot pe malul stâng al Nistrului se află Tiraspolul. Acesta a ajuns să arate destul de pustiit, populaţia lui scăzând în ultimii 15 ani cu aproximativ 30000 de oameni. Dacă cineva vrea să încerce o aventură cu genericul "Back in USSR”, nici că se poate găsi o altă destinaţie mai potrivită. Atmosfera sfârşitului anilor `80 ai secolului trecut se simte peste tot. Limitând iniţiativa privată, conducerea Transnistriei a condamnat acest oraş la stagnare şi chiar regres în multe privinţe. Având un potenţial economic ce pe vremuri concura cu cel al Chişinăului, astăzi Tiraspolul a rămas mult în urmă în ceea ce priveşte volumul şi calitatea fondului locativ, infrastructura şi telecomunicaţiile şi, nu în ultimul rând, mentalitatea locuitorilor. Tighina sau Bender, aflat pe malul drept al Nistrului la 17 km vest de Tiraspol a fost pe vremuri un oraş prosper cu un port şi şantier naval pe Nistru, cu fabrici şi o populaţie mult peste 100 000 de locuitori dar, ca şi la Tiraspol, preponderent slavonă. Oraşul era un nod de transport important, având două gări de cale ferată, debarcadere şi două poduri peste Nistru (rutier şi feroviar). Tot aici merită remarcate cetăţile Tighinei, atât cea genoveză, cât şi cea turcească care, dacă n-ar fi găzduit garnizoane, depozite şi parcuri de troleibuze, cu siguranţă ar fi devenit muzee în aer liber. Astăzi ca şi la Tiraspol, străzile oraşului chiar şi în orele de vârf nu par aglomerate.

Un alt oraş mare al Basarabiei, Bălţi, se află în nord, pe apa Răutului. Despre acesta nu putem spune altceva decât că este un oraş cu o universitate, cu biserici vechi şi frumoase, cu destulă verdeaţă dar şi cu un aspect în multe privinţe sovietic. Ca toate oraşele mari ale ţării, acesta găzduieşte o numeroasă comunitate rusofonă.

Bineînţeles, se mai găsesc la noi şi alte nume de răsunet precum Bumbăta, Pompa, Nezavertailovca şi atâtea altele! Însă, oricine va fi de acord că nici un oraş, darămite sat, nu se poate compara cu capitala noastră.

Aşadar, Chişinău...