Liderii secesionişti din spaţiul postsovietic sunt îngrijoraţi de politica Rusiei în Kosovo

Conducerea secesionistă postsovietică este alarmată de defensiva, aparent neclintită, a Rusiei în privinţa „integrităţii teritoriale” a Serbiei şi ameninţarea de a interzice orice formă de recunoaştere a independenţei în Kosovo. Aceasta s-a depistat în timpul recunoaşterii internaţionale, rapide, a regiunii Kosovo – într-un fel sau altul împotriva dorinţei Rusiei sau ca o parte componentă a înţelegerii dintre Rusia şi Vest – şi intenţia de a folosi „modelul” sau „precedentul” creat pentru recunoaşterea Abhaziei, Osetiei de Sud, Transnistriei şi a Karabahului.

Kremlinul a încurajat de nenumărate ori şi public aceste conduceri, aşteptând o astfel de întorsătură a evenimentelor. Începând cu preşedintele Putin, oficialii ruşi au ameninţat Vestul şi Naţiunile Unite cu un astfel de scenariu. Moscova tot mai mult sugerează, folosind conferinţe paralele sau alternative pentru audienţe diferite, că recunoaşterea internaţională a Kosovo va crea „precedentul” periculos cu efect de domino, care trebuie evitat.

Moscova nu are ca scop găsirea unui rezultat, probabil, nici chiar a unui compromis dintre cele două scenarii. Scopul este, pur şi simplu, de a întârzia orice decizie şi de a exploata procesul de negocieri în beneficiul maxim pentru Rusia.

La moment, Moscova pare să reuşească încetinirea procesului de recunoaştere internaţională a Kosovo şi chiar ameninţă blocarea acestuia. Şansele secesioniştilor postsovietici de recunoaştere oficială, cel puţin, de Rusia, par să alunece printre degete. Sperând să recupereze această oportunitate, delegaţiile din Abhazia şi Osetia de Sud – precum şi din Transnistria – au cerut Moscovei ca Rusia să recunoască secesiunile lor cât mai curând.

Preşedintele Abhaziei, Serghei Bagapsh, şi “ministrul afacerilor externe”, Serghei Shamba, la fel şi “preşedintele” Osetiei de Sud, Eduard Kokoitî s-au întâlnit cu guvernarea rusă şi oficialii din Duma de Stat, unde au întreţinut conferinţe de presă, una din care a fost moderată de consultantul Kremlinului, Serghei Markov. Ei au cerut Rusiei recunoaşterea unilaterală şi cât mai rapidă, înaintea oricărei decizii internaţionale care va fi luată în privinţa Kosovo. Dacă această decizie va sprijini integritatea teritorială a Serbiei sau dacă aceasta va produce un compromis, conducerea secesionistă postsovietică poate miza doar pe promisiuni. În consecinţă, motto-ul declaraţiilor publice de la Moscova este: “acum sau niciodată”, este timpul recunoaşterii de către Rusia a statutului de “republică”. (Interfax, 18-20 martie).

Statutul atât de mult negociat al regiunii Kosovo va ajunge să fie recunoscut. Suhumi şi Ţhinvali, la fel ca şi Tiraspolul şi, într-o măsură oarecare, şi Karabah, se tem că Rusia va adopta, cel puţin, în public, o politică tot mai confuză pentru a-şi apăra interesele. Ei au spus că admiterea Georgiei în NATO este pripită şi că aceasta va fi urmată de Azerbaidjan, şi chiar de Armenia. Abhazia şi Osetia de Sud vor deveni ultimele avanposturi ale Rusiei în spaţiul Caucazului de Sud, au argumentat ei.

Mai mult ca atât, ei au avertizat că, în curând, la putere va veni o nouă generaţie de politicieni în Suhumi şi Ţhinvali, care au experienţe diferite faţă de generaţia precedentă. În consecinţă, Rusia poate să aleagă între recunoaşterea Abhaziei şi a Osetiei de Sud ce au la conducere generaţia veche, sau „să piardă cu totul Caucazul de Sud”, au spus Shamba şi Kokoitî la Moscova pe parcursul vizitelor sale.

Rusia, din partea sa, nu consideră deloc că trebuie să urmeze regulile sau standardele de rezolvare a conflictelor din Kosovo şi spaţiul postsovietic. Moscova nu se poate dezice de interesele sale pe care le are în acest spaţiu. Pentru prima dată, la 21 martie ministrul Afacerilor Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a numit Abhazia, Osetia de Sud şi Transinistria „republici”, spunându-le liderilor acestor regiuni „preşedinţi”.

În discursul său, Lavrov a menţionat că orice legătură dintre rezoluţia din Kosovo şi rezoluţia conflictelor din spaţiul postsovietic nu va fi una directă sau automată. Lavrov a mai spus că indiferent de rezultatul în privinţa Kosovo, Rusia va rămâne responsabilă de populaţia din Abhazia şi Osetia de Sud, deoarece ei sunt cetăţeni ai Rusiei. Este clar că Rusia va menţine interesele sale în Georgia atât timp cât va susţine integritatea teritorială în cazul Serbiei (Interfax, 21 martie).

În aceeaşi zi, secretarul de Stat al Rusiei şi deputatul Ministerului Afacerilor Externe, Grigori Karasin, a susţinut controlul Rusiei la hotarul dintre Georgia şi Rusia în sectoarele Abhaziei şi Osetiei de Sud. Refuzând admiterea oricărei violenţe privind hotarul care este recunoscut la nivel internaţional, Karasin a adăugat pentru justificarea Rusiei că ea controlează efectiv acest segment, interzicând contrabanda şi traficul de arme. Rusia a informat oficial Tbilisi, în ianuarie, despre poziţia sa, a spus Karasin (Interfax, 21 martie). Totuşi, Rusia în acelaşi timp apelează la apărarea integrităţii hotarelor Serbiei în cazul Kosovo.

Liderii din Armenia şi Karabah au aderat la poziţia familiară - de asemenea, de mult timp împărtăşită şi de omologii din spaţiul postsovietic – că rezultatul din Kosovo va avea un impact nesemnificativ pentru cazurile lor. Ministrul Afacerilor Externe din Armenia, Vardan Oskanian, vede această poziţie astfel: Dacă Kosovo va fi recunoscută internaţional ca stat independent, Karabah va câştiga un argument adiţional. Dacă conflictul din Kosovo va fi rezolvat altfel, Karabah o va lua pe drumul său de dobândire a independenţei şi recunoaşterii internaţionale. (Armininfo, 21 martie).