„Planul Zubakov” – totul sau nimic

Zilele acestea, opinia publică a fost informată despre anumite propuneri de sorginte rusească de rezolvare a problemei transnistrene, enunţate de către Vladimir Voronin în cadrul unei şedinţe desfăşurate, pe 11 aprilie, la preşedinţia Republicii Moldova. Sursele agenţiei de presă „Infotag”, care a difuzat ştirea cu pricina, au comunicat despre existenţa unor proiecte de documente care vizează mai multe acţiuni, menite, chipurile, să dezamorseze bomba separatistă, între care cele mai importante fiind dizolvarea Parlamentului Republicii Moldova, organizarea, până la finele anului 2007, a alegerilor anticipate, în care 18-19 locuri în noul legislativ să fie rezervate reprezentanţilor Tiraspolului, rămânerea trupelor ruseşti în Moldova pentru încă 2-3 ani, precum şi alte elemente prezente în controversatul memorandum Kozak, respins, după cum se ştie, de preşedintele Voronin încă în anul 2004.

În ştirea agenţiei „Infotag” se conţine, însă, o incorectitudine, în opinia noastră extrem de principială. Colegii de la respectiva instituţie media au deformat uşor conţinutul pachetului de propuneri ruseşti, afirmând că în acesta s-ar conţine şi prezumata demontare a aşa-zisului legislativ transnistrean, deşi lucrurile se prezintă altfel. În realitate, partea rusă nu a formulat ideea dizolvării concomitente a Parlamentului Republicii Moldova şi a Sovietului Suprem de la Tiraspol, ci doar dizolvarea legislativului de la Chişinău. Or, într-o astfel de formulă, situaţia este mult mai gravă decât pare la prima vedere. Opiniei publice i se dă clar de înţeles că Parlamentul Moldovei ar fi o instituţie nelegitimă şi nereprezentativă, în raport cu aşa-zisul soviet suprem de la Tiraspol, instituţie ilegală şi anticonstituţională. Mai mult, avansând respectivele propuneri în forma enunţată mai sus, ruşii doresc să ne sugereze că însăşi Republica Moldova ar fi un stat artificial şi nefuncţional, iar planul lor presupune reconstituirea sa în aşa fel, încât să nu fie afectată structura separatistă de la Tiraspol.

Una din cele mai interesante teze din aşa-zisele documente ruseşti, este, fără îndoială, insistenţa cu care se forţează dizolvarea unilaterală a Parlamentului Republicii Moldova, în condiţiile în care legislaţia internă a statului nostru conţine prevederi fără echivoc în acest sens. Constituţia Republicii Moldova, legislaţia în vigoare şi hotărârile Curţii Constituţionale stabilesc foarte clar faptul că Parlamentul ţării noastre nu se poate autodizolva, iar dizolvarea Legislativului de către şeful statului se poate produce numai cu respectarea prevederilor articolului 85 din Legea Supremă, cât şi, respectiv, a legii privind alegerea Preşedintelui Republicii Moldova. Există doar trei cazuri ipotetice de dizolvare a Parlamentului: imposibilitatea formării Guvernului timp de trei luni sau eşuarea succesivă a trei tentative de desemnare a componenţei Executivului, imposibilitatea alegerii Preşedintelui Moldovei de către Legislativ, adică eşuarea de trei ori succesiv a respectivei proceduri, precum şi incapacitatea Parlamentului de a adopta legi timp de trei luni de zile. Cu alte cuvinte, este vorba despre nişte situaţii-limită, de criză politică majoră, prevăzute de legislaţia în vigoare, care pot determina dizolvarea instituţiei reprezentative a statului.

Insistenţa cu care ruşii promovează ideea dizolvării Parlamentului este cel puţin stranie, ştiut fiind că Republica Moldova are un Legislativ funcţional, ales în mod legal şi constituţional, un guvern eficient şi un preşedinte desemnat în conformitate cu legile ţării. De unde, însă, această preocupare de a demonta fundamentul legal al statului nostru, dacă în prezent nu există nici o posibilitate reală şi credibilă de a forţa o stare excepţională? Ni se creează impresia că ruşii sunt dispuşi să provoace artificial o astfel de situaţie de criză, ţintind o posibilă dizolvare a Parlamentului Republicii Moldova şi impunerea unor alegeri anticipate, având la dispoziţie trei scenarii în acest sens.

UNU. Simularea unei anumite ineficienţe a Parlamentului prin eventuala boicotare, timp de trei luni, a actului legislativ. Asta ar însemna ca în această perioadă să nu fie examinată şi adoptată nici o lege, să nu fie luată nici o hotărâre, activitatea Legislativului fiind de-a dreptul paralizată. Nu ştim, însă, cât de productivă şi corectă ar fi o astfel de atitudine din partea unor persoane învestite cu încrederea poporului. Nici nu vrem să ne închipuim o atare situaţie şi este inadmisibil ca vreun deputat cu simţul răspunderii să-şi poată permite luxul de a compromite actul legislativ doar pentru a stimula o criză politică majoră, favorabilă intereselor ruseşti. Nu credem că aleşii poporului, pornind, fireşte, de la premisa că aceştia sunt responsabili, ar fi în stare să arunce în aer temelia legală a Republicii Moldova, de dragul unor interese meschine şi în detrimentul promovării reformelor pro-europene.

DOI. Prezumata demisie a Guvernului. Guvernul Tarlev este invitat discret să demisioneze şi să provoace o criză guvernamentală, pentru ca, ulterior, Parlamentul să simuleze incapacitatea de a desemna, timp de trei luni, o altă componenţă a Executivului. Nu credem că un asemenea scenariu ar fi posibil. Premierul Vasile Tarlev este, fără îndoială, o persoană credibilă, bine intenţionată, cu sentimentul demnităţii şi responsabilităţii, care îşi dă seama că în joc nu este doar propriul său interes, ci soarta Republicii Moldova în ansamblu, perspectivele ei de dezvoltare, şansele integrării acesteia în familia europeană. Guvernul este încadrat plenar în procesul de implementare a Planului de Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană şi face eforturi considerabile pentru a determina ieşirea ţării noastre de sub monitorizarea Consiliului Europei. Totodată, Ministerul de Externe negociază cu Comisia Europeană simplificarea regimului de vize, iar acest lucru este posibil doar dacă Moldova îşi respectă obligaţiile asumate în faţa partenerilor occidentali. Un guvern responsabil şi cu simţul datoriei faţă de neam nu poate abandona proiectele europene, pentru că numai acceptarea vectorului european a făcut posibilă reluarea dialogului cu finanţatorii externi. Republica Moldova este un stat cu instituţii funcţionale, înregistrează anumite progrese economice, iar atragerea sa în fel de fel de scenarii dubioase, desfăşurate pe la spatele Occidentului, ar periclita serios susţinerea financiară de care ea se bucură în prezent.

TREI. Nu ne putem imagina nici o a treia variantă de provocare a crizei politice - demisia preşedintelui Vladimir Voronin, pentru ca ulterior Parlamentul să mimeze procedura de alegere a noului şef al statului. Orice ar spune oponenţii săi, preşedintele Voronin a demonstrat că poate fi un politician responsabil şi capabil să-şi asume riscuri politice majore, atunci când sunt ameninţate interesele naţionale ale Republicii Moldova. Opinia publică internă şi internaţională, factorii de decizie europeni şi americani, au apreciat curajul de care Voronin a dat dovadă, rezistând presiunilor externe şi refuzând să semneze provocatorul memorandum Kozak. O astfel de atitudine dovedită atunci, dar şi pragmatismul său de după alegerile din 2005, ne fac să credem că şi de această dată preşedintele va fi la înălţimea momentului şi va avea suficientă clarviziune pentru a dejuca scenariile dubioase care îi sunt puse pe tapet.

Cine sunt conspiratorii?

Se văd cu ochiul liber. Persoane cunoscute pentru eforturile lor metodice de subminare a suveranităţii naţionale a Republicii Moldova - ex-ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, Iuri Zubakov, şi servanţii acestuia, oploşiţi în unele cabinete oficiale din capitala ţării noastre. Credem că insistenţa cu care aceştia îşi fac mendrele i-ar oferi preşedintelui Vladimir Voronin tot temeiul să se debaraseze definitiv de inşii compromişi, plasaţi strategic în preajma sa de anumite servicii ruseşti şi care năruie, sub bagheta lui Zubakov, independenţa Republicii Moldova. Mai mult, dacă Serviciul de Informaţii şi Securitate ar fi o instituţie modernă, eficientă, constituită din oameni responsabili, care nu se gândesc doar la propria pensie, ci la interesele naţionale ale Republicii Moldova, s-ar autosesiza şi ar verifica temeinic relaţia unor dregători de la curte şi a unor pretinşi experţi în problema transnistreană cu serviciile secrete ruse. Ar pune pe biroul de lucru al preşedintelui un raport profesionist menit să developeze multe nebulozităţi din toată această vânzoleală acoperită de mister şi prezentată drept muncă în sudoarea frunţii pentru rezolvarea diferendului transnistrean.

Toată lumea conştientizează că în joc este însăşi siguranţa statului nostru. Forţe ostile urmăresc distrugerea independenţei Republicii Moldova şi compromiterea perspectivelor sale europene. E lesne de înţeles că febrilitatea cu care se pun la cale astfel de scenarii antinaţionale reprezintă, de fapt, replica Federaţiei Ruse la extinderea în regiune a Uniunii Europene şi a Alianţei Nord-Atlantice. „Planul Zubakov” urmăreşte destabilizarea Republicii Moldova, distrugerea climatului de încredere, instituit după votul din 4 aprilie 2005 şi crearea unei stări de haos similare cu cele provocate în Ucraina şi România. Republica Moldova este împinsă în hăul unor crize de ordin regional, urmărindu-se atragerea sa în iureşul unor cataclisme politice şi constituţionale de durată. Proporţiile unui atare dezastru nu pot fi decât intuite. Ţara noastră este pusă astăzi în faţa unui veritabil test de credibilitate. Dacă îl trece, are toate şansele să se integreze în familia europeană, dacă nu – nimeni nu va dispus să dea nici două parale pe declaraţiile goale şi lipsite de acţiuni concrete. Totul sau nimic!