"Festivalul de suflet", Galati 2007

Cu toate ca am de invatat pentru partial, si timpul fuge fara sa ma intrebe... doua lucruri m-au facut sa las amprenta pe aceasta pagina. E usor sa scrii file de acest gen, pentru ca caracterele vin de undeva din adincimi si... nu stiu cit de mare ar fi un suflet intr-o greutate de 50 kilograme, insa e plin cu impresii, momente pe care vreau sa le creionez pentru cei care n-au reusit sa ajunga la Galati si sa le trezesc amintiri celor prezenti. Deci ma "sacrific" pentru voi, prieteni.

Primele graunte de bucurie au rasarit in fiinta mea atunci cind trenul Iasi- Galati a anuntat sosirea. Anuntasem venirea mea si stiam ca cineva ma va intilni, insa cind am vazut fetele prietenilor din Constanta, Tirgoviste si Galati, zimbetul s-a implantat bine pe expresia fetei mele si nu m-a parasit timp de trei zile (cu exceptia noptilor si sedintelor). Seara de socializare in Campusul Studentesc "A.I.Cuza" ne-a unit inca o data in hora noastra, hora cu aceiasi melodie, cu acelasi ritm si aceiasi pasi de dans. A doua zi dimineata ne astepta autocarul, trebuia sa plecam la Cahul. Cu toata rusinea, recunosc ca eu, fiind din nordul Basarabiei (orasul Riscani), n-am reusit pina acum sa ajung in acest oras, foarte frumos de altfel, probabil trebuia s-o fac printr-o stampila in pasaport la Vama Oancea. Noi nu ne plictiseam deloc, imbucam cite ceva si discutam, caci aveam atitea lucruri in comun… si Timisoara in spate, care ne facuse prieteni cu o luna in urma. In timp ce ne retineau in vama nu ezitam sa sorbim din discursul atractiv al domnului avocat Mihai Nicolae, diractorul Institului "Fratii Golescu" (pentru relatii cu romanii din strainatate), luam informatii utile din legislatie, din cotidian, din experienta unui credincios in neamul romanesc. Drumul pina la Universitatea "B.P.Hasdeu" ni s-a parut altul, cu toate ca era mai rau, era al nostru.

Cahulul si-a deschis larg bratele pentru noi. Pina la simpozion am reusit sa cheltuim niste bani intr-o cafenea simpatica, nu pe bere, ne era putintica foame. M-a impresionat sediul Centrului Pro Europa, un centru de resurse pentru tinerii carora le pasa de viitorul propriu alaturi de cel al statului in care s-au nascut. Cu ochii arzatori in care citeai o cauza comuna- binele tarii noatre, ne-am adunat cu totii in prestigiosul restaurant "Codreanu" ca sa discutam caile de izbinda. Intr-adevar, dupa cum zicea si domnul avocat, prin discutii nu rezolvam aproape nimic, insa sa raminem nepasatori nu avem dreptul si "a face putin nu inseamna a nu face nimic". Unica cale recunoscuta de majoritatea populatiei basarabene este Occidentul si noi, viitorul tarii, incercam sa mergem pe aceasta cale prin cooperarea transfrontaliera in timp ce vrem sa ne pastram identitatea. Nota patriotica a fost data si de Nicolae Dandis, presedintele Asociatiei Dialog si lector universitar la Cahul, care a numit intrunirea "de suflet, deoarece are loc intre romani". Nicolae ne-a amintit despre datoria noastra civica, despre o istorie, o cultura, o limba comuna care ne dovedesc apartenenta la cuibul strabun. S-au pronuntat fraze privitor la integrarea europena in raport cu relatii bilaterale intre doua state separate doar de un pasaport de strainatate, o viza si o granita. Aceste relatii se pot intretine bineinteles cu implicarea organelor competente de stat, dar si prin structurile de ONG-uri, fiindca un ONG, este miniatura unui sistem de conducere, cu membri mai activi sau mai pasivi, cu posturi inalte si mai ales cu responsabilitate. De aici rezulta si rolul nostru, al organizatiilor studentesti, de tineret si civice. Fiecare si-a impartit durerile si dorintele precum face un copil in sinul familiei, rugind-o pe mama sa-i gateasca un fel anume sau povestindu-i de haituiala din spatele liceului. Cu multumiri pentru participare, adrese de mail si id-uri de mess, cu o pagina noua de contacte in carnetel am parasit Cahulul, un oras in care am vazut spiritual national si dorinta reintregirii lui. Pe la ora 16.00 traversam din nou strazile Galatiului... Despre care va povestesc mai tirziu, ca n-am dreptul, va obosesc cu prea multe caractere. Si... mai este si partialul meu afurisit! Sper ca ma veti urmari in continuare in partea a doua. Am sa va astept...