Traian Basescu este si Presedintele cetatenilor romani din Basarabia

„Referendumul din 19 mai e prilejul cel mai bun pentru a demonstra civismul cetatenilor romani din R. Moldova, dar nu numai al lor. In fond, Traian Basescu este – sau poate fi - si presedintele lor!...”
- convorbire cu conf. Univ. dr. Dan Dungaciu, Universitatea Bucuresti, si cercetator principal la Institutul de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane

– Domnule Dan Dungaciu, multa lume din R. Moldova este preocupata si ingrijorata fata de ce se intampla acum la Bucuresti. Exista motive de ingrijorare?

– Ce se intampla la Bucuresti trebuie asezat pe un ecran mai amplu care cuprinde tari precum Polonia, Ungaria, Slovacia, Ucraina. Si care au iritat destul de dur opinia publica a „vechii Europe”. Ingrijorarile fata de unele evolutii din aceste tari – crize politice, resurectii ale populismului si balansarea spre dreapta radicala (Polonia, Ungaria) - s-au facut auzite si la Bruxelles, dar si in alte capitale europene, prin voci politice sau voci de presa.

Romania a intrat dupa 2007 in acest spatiu tensionat politic, fiind marcata acum de o tensiune politica fara precedent in istoria ei post-revolutionara, care, cum bine ati sesizat, nu a scapat neobservata. Presa occidentala a scris despre Romania asa cum nu a mai scris despre o buna bucata de vreme, cu o intensitate semnificativa dar, mai ales, pe un tot critic. Prestigiosul Frankfurter Allgemeine Zeitung vorbea despre suspendarea presedintelui Basescu in termeni de „Cleptocratii fac puci”. Wall Street Journal scria si el ca actuala criza politica de la Bucuresti ar putea afecta Romania prin cresterea cheltuielilor guvernamentale si incetinirea ritmului reformelor. The Economist a abordat si el scena romaneasca, scriind despre „Un capitan in fata furtunii”, apropo de presedintele Traian Basescu si actuala confruntare de la Bucuresti. Printre ultimele aparitii trebuie obligatoriu mentionat si articolul „Romania: moartea reformei” publicat de reputatul istoric britanic Tom Gallagher in Open Democracy sau comentariile sale din Financial Times. Provocatoare si frisonanta este predictia autorului din finalul articolului: in ciuda suspiciunii istorice a romanilor fata de Rusia, nu este exclus ca reprezentantii puterii de la Bucuresti sa-si lege interesele economice, in special cele energetice, de Rusia, si sa devina un cap de pod al influentei Moscovei in UE. In acest caz, „in loc ca Europa sa occidentalizeze una din granitele sale, Romania ar putea contribui la erodarea Uniunii Europene din interiorul ei”.

Pe aceeasi linie dura de interpretare pe care o ilustreaza Tom Gallagher, alte voci din presa romana vorbeau deja despre suspendarea presedintelui Basescu ca o veritabila „a treia lovitura de stat a Moscovei la Bucuresti”.

– Unde e adevarul?

– La o asemenea intrebare probabil ca numai un raspuns de tip solomonic ar fi satisfacator... Eu cred insa ca raspunsul cel mai just vine indirect, nu direct. Ideea principala este sa punem deocamdata problema in termenii ei corecti. Iar una dintre conditiile principale este intrebarea legata de cui foloseste aceasta criza si cine profita de ea?

Pentru cine crede in coincidente in aceasta parte de lume, probabil ca sincronizarea tensiunilor politice de pe, practic, tot flancul estic al UE – dar si NATO - se poate explica relativ usor – e o coincidenta. Pentru cei care nu cred in coincidente, mai ales in Est, lucrurile sunt mai complicate. Eu, de pilda, care nu pot crede ca toate aceste tensiuni au aparut si s-au perpetuat concomitent pe tot frontul de Est din pura intamplare, nu pot totusi demonstra implicare directa sau indirecta unui actor statal sau geopolitic in tot ce se intampla acum in Est, inclusiv in Romania. Dar pot altceva: sa constat cine are de castigat de pe urma acestor tensiuni si clivaje si cui ii folosesc acestea. Si de castigat au cei care nu doresc ca frontiera euro-atlantica sa mai inainteze spre Est, asa cum a facut, cu succese, din 1990 incoace. Aceasta inaintare a frontierei care a inceput in 1990 printr-un parteneriat strategic NATO – UE (concretizat, daca vreti, prin parteneriatul Wahington – Berlin) s-a implinit prin integrare in NATO si, ulterior, UE, a multor tari din Estul continentului, foste in lagarul comunist. Ultima integrare a fost a Romaniei si Bulgarie in Uniunea Europeana.

– Aceasta inaintare s-a oprit acum? Sau se va opri?

– Tensiunile din tarile nou intrate in UE ridica o problema esentiala, respectiv cea a viitoarei extinderi a frontierii euro-atlantice. Aici e una dintre mize. Actuala criza da apa la moara celor care spun ca viteza a fost prea mare, ca UE nu a reusit sa asimileze aceste tari, ca aceste tari s-au „abtinut” de la excese doar pentru ca aveau deasupra capului sabia lui Damocles a ratarii integrarii europene dar ca, acum, odata „eliberate” si integrate, se comporta liber, fara respect pentru norma europeana si comportamentul politic de tip UE. De aici concluzia ca extinderea UE trebui incetinita, ca restul tarilor aspirante trebuie sa astepte. Aceasta atmosfera de scepticism care afecteaza starea de spirit a populatiei va ajunge sa marcheze si prestatia liderilor politici din UE care vor reduce si ai viteza in ceea ce priveste integrarea in structurile europene a R. Moldovene.

In concluzie, cei care castiga din aceasta situatie sunt cei care nu vor ca extinderea sa se mai petreaca, adica cei care vor sa blocheze inaintarea frontierei euro-atlantice, mai ales pe flancul estic, adica spre zonele pe care Moscova le considera „vecinatate apropiata” sau zone legitime de influenta. Daca mai adaugam aici ofensiva politica a Federatiei Ruse ilustrata nu doar de discursul de la Muenchen, dar si de ultima adresare a presedintelui Putin catre Duma de Stat, sau sesizam ofensiva rusa pe piata energetica care atrage in siajul ei tari precum Ungaria, Bulgaria sau Grecia, culminand cu un posibil „OPEC” al gazelor pe relatia Federatia Rusa - Iran, sau ne uitam la temperarea discreta dar ferma a ponderii investitorilor straini in Federatia Rusa etc. putem constata ca, indiferent care este gradul direct de implicare a Federatiei Ruse in actualele crize politice, Federatia Rusa este, indiscutabil un actor castigator al crizelor din Est. As spune, principalul castigator!

– Cum este afectata R. Moldova?

– Intr-un mod direct si indirect. Indirect, prin evolutiile pe care le-am mentionat deja. Adica blocajul sau incetinirea extinderii frontierei euro-atlantice spre Est, fapt ce va afecta indiscutabil si deschiderea UE spre tari precum R. Moldova sau Ucraina. De aceea R. Moldova va avea acum de infruntat nu doar cerintele tehnice ale UE – la care nu a excelat pana acum! – dar si scepticismul tot mai consistent al cetatenilor UE si, pe cale de consecinta, a politicienilor din UE. Acest al doilea element este crucial, mi se pare mie, si Chisinaul are acum nevoie (si) de o politica de imagine, de diplomatie oficiala si publica suficient de solida astfel incat sa convinga cat mai multi dintre cei neconvinsi de destinul european al republicii. Si, in plus, astazi mai mult decat ieri, data fiind noua conjuncturi, R. Moldova are nevoie de parteneri, de sustinatori, indiferent ca ii numeste „avocati”, „parteneri” sau mai stiu eu ce jocuri semantice se mai fac la Chisinau...
In al doilea rand, R. Moldova este afectata indirect. Mi se pare extrem de probabil ca asa numitul plan „Kozak 2”, care a tulburat si mai tulbura apele politicii de la Chisinau, sa vina tocmai pe fondul actualei crize generalizate din estul continentului european. Despre acest plan, adjunctul asistentului secretarului de stat al SUA, David Kramer, a declarat la Chisinau ca, desi nici o parte nu admite existenta unui asemenea plan oficial, „asta nu inseamna, neaparat, ca acest plan nu exista”. Precizarea oficialului american mi se pare extrem de relevanta...

– Dumneavoastra spuneti deci ca un asemenea plan ar exista?

– Ceea ce vreau sa spun eu este ca oficialii americani nu par extrem de convinsi ca acest plan nu ar exista. Mai mult. Daca acest plan este, deocamdata, suspendat, ce garantii exista ca el, sau altul, nu va aparea maine, sau poimaine, sau cine stie cand? Lipsa de predictibilitate a decidentilor politici de la Chisinau este notorie, si pentru rusi si pentru occidentali, si ea se datoreaza unei personalizari excesive a sistemului politic din R. Moldova. Deciziile depind prea mult aici de optiunile de moment ale decidentului politic major, nu de structuri, institutii, angajamente politice publice.

– Si cum se poate schimba asta?

– Numai prin integrarea R. Moldova in structuri internationale care sa garanteze un minim de predictibilitate pe o directie sau alta a Chisinaului politic. Or, aceste institutii nu sunt decat NATO sau UE. Integrarea in NATO ar avea ca efect principal depersonalizarea politicii externe si de securitate a R. Moldova. Altminteri spus, aceasta politica nu ar mai depinde de deciziile unuia sau altuia dintre liderii, caci ar fixa R. Moldova intr-un cadru cu un vector limpede. Alta solutie eu nu vad, de aceea nu inteleg argumentele acelor care se opun din principiu oricarei apropieri consistente a R. Moldova de NATO...

– Exista comentatori care spun ca ideea de NATO este gresita si nu ajuta R. Moldova...

– Eu constat altceva. Culmea este ca tocmai acesti comentatori, altminteri extrem de respectabili, sunt cei care se lamenteaza cel mai puternic azi despre o posibila schimbare de picior la Chisinau, gen reactia din 2003 la „Memorandumul Kozak”, care s-ar fi putut petrece cu acest proiect numit de unii comentatori „Kozak 2”. Si, in consecinta, reactioneaza public, extrem de ingrijorati. Eu cred ca o asemenea reactie e cel putin naiva si contradictorie. Caci predictibilitatea nu poate fi garantata prin promisiuni personale sau mai stiu eu ce alte „garantii”. Predictibilitatea in R. Moldova nu o poate da decat o politica externa ancorata in institutii internationale solide, coerente si... predictibile.

Pentru ca nu se intampla asa, asistam in R. Moldova la revolutii de o culoare sau alta care se intampla in capul cuiva, nu in structura sociala sau politica. Iar comentariul de politica externa, de cele mai multe ori, nu se face discutand evolutii structurale generate de declaratii politici sau afilieri asumate ale R. Moldova, ci se face „pe surse”, adica pe informatii mai mult sau mai putin credibile iesite din laboratoarele puterii, din apropierea capului celor care decid extrem de personalizat directia politica. Si experienta arata, deocamdata, ca pe relatia Est / Vest plasamentul republicii este personalizat si, de aceea, impredictibil. Desigur, niciunde politica externa nu este perfect transparenta, dar in R. Moldova cred ca lucrurile sunt mult peste limita normalitatii politice.

Cei care gandesc astazi ca predictibilitatea in R. Moldova se poate obtine altfel, prin garantii personale sau mai stiu eu prin ce mijloace, risca sa fie ei de partea naivitatii sau a „romantismul pur”. Sper sa nu am dreptate...

– Ce ar putea face cetatenii R. Moldova in fata crizelor care se petrec spatiul estic, mai ales cea din Romania?

– Ar putea face multe. In primul rand, cred ca cetatenii romani au o ocazie perfecta de a demonstra ca cetatenia romana are si acoperire civica. Adica pot demonstra acum ca nevoia de cetatenie nu este una datorata exclusiv unor avantaje de tip material... Si ca ei pot actiona si actioneaza, se implica si nu sunt indiferenti. Un test important este, cred eu, prezenta la vot la Referendumul preconizat pe 19 mai! Oamenii trebuie sa isi exprime opinia, indiferent care este ea, chiar sa avertizeze autoritatile romane daca au argumente sau sentimentul ca lucrurile nu merg bine in ceea ce priveste organizarea spatiilor de votare sau numarul lor. In fond, si ei sunt cetatenii Romanie, iar Traina Basescu este si presedintele lor!

– Dar cei car nu au cetatenia romana?

– Cred ca nu numai posesorii de cetatenie romana sunt vizati. Caci si cei care doresc cetatenia romana au acum un prilej excelent pentru manifestare publica fata de evenimentele de la Bucuresti, fata de Referendumul din 19 martie, prin forme specifice societatii civile. Au existat deja manifestari specifice societatii civile a romanilor de pretutindeni – mitinguri, comunicate, atitudini exprimate public - si in Franta, si in SUA, dar si in Serbia. Si aceasta forma de activism civic ar intari argumentele celor din R. Moldova sau de la Bucuresti care spun ca dobandirea cetateniei romane nu este – sau nu ar trebui sa fie – bazata exclusiv pe ratiuni materiale. Daca vrei sa devii cetatean al Romaniei, cred ca un argument puternic, dincolo de cele istorice, perfect indreptatite, este si participarea si implicarea civica.

Uitati-va, de exemplu, la maghiarii din Romania, care nu au cetatenia maghiara, cat de atenti si cat de implicati sunt in politica de la Budapesta. Si nu vorbesc acum de politicieni, ci de cetatenii romani de etnie maghiara, care ies in strada, se manifesta, au opinii, le exprima, le dezbat etc.

– Domnule Dungaciu, va multumesc pentru participare la discutia noastra! Aveti un ultim mesaj pentru cititorii din R. Moldova?

– Cred, in concluzie, ca Referendumul din 19 mai pentru destituirea presedintelui Romaniei e prilejul cel mai bun pentru a demonstra civismul romanilor cu cetatenie din R. Moldova, dar nu numai al lor. In fond, Traian Basescu este – sau poate deveni - si presedintele lor!...