Transnistria - o problema romaneasca

Intr-un context mult prea infierbantat de discursuri vindicative si tirade razboinice, as vrea sa aduc in discutie o tema care ne invita mai degraba la reflectie si analiza minutioasa – daca vreti, un obiectiv postreferendum, pentru o perioada cand speram sa intram intr-o noua paradigma politica, sa aflam un alt debuseu energiilor nationale: mai rodnic, mai creativ. si anume, conflictul din Transnistria.
Ce relevanta are Transnistria pentru politica romaneasca? Cum se poate extirpa acest abces purulent? Poate fi decuplata Moldova de fasia de pamant din stanga Nistrului, devenita o piatra de moara agatata de gatul sau, impiedicandu-i avantul pe o cale romaneasca si europeana de evolutie?... Multi dintre dumneavoastra veti strange din umeri sau veti da a lehamite din mana. La fel se manifesta si multi basarabeni atunci cand se gandesc la Bucovina de Nord sau la sudul Basarabiei, pe care le-a mostenit Ucraina de la defuncta Uniune Sovietica: respectiv, ca la niste teritorii pierdute, fara o legatura directa cu viata lor actuala, desi acolo avem circa 500.000 de conationali, despre care nu stim aproape nimic. Transnistria este o problema romaneasca, pentru ca a fost inventata de Stalin in 1924 exclusiv pentru a torpila interesele romanesti, pentru a submina integritatea teritoriala a Romaniei, pentru a mentine tara noastra intr-o perpetua stare de vasalitate si nesiguranta in raport cu Rusia. Caci, daca firmele rusesti de energie din Romania sunt fata "soft" a tentaculelor moscovite, Transnistria reprezinta miezul dur al modelului rusesc de civilizatie: un muzeu sovietic sub aer liber, un sistem de represiune si de indoctrinare bine puse la punct, actionand prin sicane si diversiuni sistematice. Opinia publica romaneasca isi aminteste, poate, de asediul la care fusesera supuse scolile romanesti de la Tiraspol, Tighina si Rabnita, in vara-toamna lui 2004, de catre trupele de securitate transnistrene. Taranii din satele de pe malul stang al Nistrului, dar subordonate Chisinaului traiesc sub aceeasi amenintare: transnistrenii instaleaza posturi de control pe sosele, impiedicand accesul satenilor spre loturile lor aflate de partea cealalta a drumului si pamanturile raman nelucrate, napadite de balarii. Postul de politie moldoveneasca din Tighina se afla si el intr-un continuu hart psihologic cu administratia locala, supusa Tiraspolului, putand fi evacuat in orice moment din cladirea pe care o ocupa. Din 1992 incoace, de cand a fost semnat armistitiul dintre Moldova si regimul de la Tiraspol, se poarta negocieri interminabile, a caror finalitate nu se intrevede nici dupa cooptarea unor observatori din partea Uniunii Europene si a Statelor Unite. Rusii refuza sa-si evacueze trupele si munitiile din stanga Nistrului, in pofida angajamentelor asumate la summit-ul OSCE de la Istanbul, si pretind inversarea conditiilor: mai intai un acord Chisinau-Tiraspol – evident, cu garantarea intereselor rusesti –, apoi retragerea militara.

Marea problema este ca regimul de la Chisinau nu difera in chip esential de cel de la Tiraspol, nu ofera un model de democratie si deschidere proeuropeana, care sa motiveze Occidentul sa se implice mai activ in zona. Voronin foloseste Transnistria ca un termen de comparatie favorabil siesi, pentru a abate atentia de la abuzurile propriei guvernari, in plus declara ca nu are nevoie de Uniunea Europeana daca pretul integrarii Moldovei l-ar constitui abandonarea Transnistriei. Voronin, in felul sau, spune adevarul. Europenizarea Basarabiei ar insemna sfarsitul partidului comunist, a carui soarta liderul sau o asaza mai presus decat interesele nationale ale statului pe care il conduce. Bruxellesul nu a inteles aceasta miza si a refuzat sa-i ofere Moldovei un orizont de integrare europeana, dupa model cipriot (adica excluzand Transnistria), un contract cu clauze aspre prin care sa oblige autoritatile de la Chisinau sa-si schimbe naravul sau, daca nu, sa determine o schimbare politica in Republica Moldova. Bruxellesul a preferat mai degraba sa ignore problema, ferindu-se sa deranjeze Rusia. Aceasta politica s-a dovedit nu doar cinica si imorala in raport cu moldovenii, ci si complet lipsita de clarviziune. Pentru ca va avea ca rezultat un stat moldovenesc transnistrizat, mai ostil Occidentului decat este acum si mai supus Moscovei decat a fost vreodata, dupa cum scria si The Economist intr-un recent articol.

Cand apele involburarilor politice interne se vor potoli, Romania va trebui sa se ocupe de aceasta problema majora de securitate nationala, care este Transnistria, raliindu-se Poloniei si tarilor baltice in efortul lor comun de a convinge Occidentul sa nu cedeze in fata revansei rusesti.