Atasatul militar al Germaniei la Bucuresti si Chisinau ar vrea NATO si dincolo de Prut

La finele saptamanii trecute, la Centrul de Pregatire a Misiunilor de Mentinere a Pacii din cadrul Ministerului Apararii, atasatul militar al Ambasadei Germaniei la Bucuresti si al Ambasadei Germaniei la Chisinau, locotenent-colonelul Joachim Franke, a facut o prezentare a Politicii Europene de Aparare si Securitate (PASE) si Conceptul Grupelor Tactice de Lupta al Uniunii Europene.

„UE este o structura singulara de asigurare a pacii. Deocamdata, Uniunii Europene ii lipseste insa capacitatea de a asigura pacea si in afara granitelor ei. Zonele de conflict au fost, pana acum, gestionate de NATO si, in foarte mica masura, de Uniunea Europei Occidentale (UEO). Noile provocari de politica a securitatii din Europa si din zonele invecinate cer in primul rand capacitati de prevenire a conflictelor si de rezolvare a crizelor. Statele in sine nu dispun de mijloace suficiente pentru realizarea acestui deziderat”, a spus Joachim Franke. Potrivit ofiterului german, UE dispune de numeroase mijloace politice si economice pentru sprijinirea unei politici de securitate, doar ca lipsa mijloacelor militare nu i-a permis acest lucru.

Ideea crearii unui plan de securitate si aparare europeana autonoma a aparut inca in anul 1945. Esecul Comunitatii Europene pentru Aparare (CEA) in 1954 a condus insa la suspendarea temporara a acestui plan. A fost creat NATO care a fost si ramane cel mai efectiv sistem de securitate in Europa.

„Oficialii tarilor membre ale Uniunii Europene au ajuns la concluzia comuna ca PESA reprezinta o intarire a pilonului european in NATO, si, in acelasi timp, s-a cazut de acord de asemenea asupra faptului ca Europa nu tinde spre duplicarea structurilor si fortelor NATO. Pentru operatiile de criza ale europenilor se prevede insa, inca de pe acum, ca acestia pot utiliza structurile si fortele NATO. Relatiile dintre Uniunea Europeana si NATO au fost definite in special in asanumitele hotarari „Berlin-Plus”, care au creat un mecanism pentru utilizarea europeana a mijloacelor aliatilor. Ceea ce implica si accesul UE la planificarile interventiilor NATO”, a adaugat Joachim Franke.

Ce prevede „Berlin-Plus”:

- Accesul UE la capacitatile operative de planificare ale NATO („assured access to planing capabilities”);

- Disponibilitatea mijloacelor militare si a capacitatilor comune ale NATO pentru operatiuni conduse de UE („presumption of availability”);

- Sprijinul acordat de Comandantul Suprem adjunct al NATO pentru (DSACEUR) operatiunile conduse de UE si extinderea ulterioara a responsabilitatilor europene;

- Adaptarea procedurilor fortelor armate ale NATO la posibilele cerinte ale PESA.

Unul din rezultatele imbunatatirii capacitatilor UE pentru rezolvarea rapida a crizelor si pentru intarirea colaborarii cu Natiunile Unite, este constituirea – la initiativa Frantei, Marii Britanii si Germaniei – a „Grupelor de Lupta UE”.

Ce reprezinta Grupele de Lupta UE

Grupele de lupta reprezinta trupe nationale sau multinationale performante si capabile sa se impuna in diferite zone de conflict. Ele sunt create dintr-un batalion cu 3 sau 4 companii de lupte, cu un efectiv de aproximativ 1 500 de militari. Trupele sunt dotate cu transportul strategic necesar si in situatii de criza, acestea trebuie sa aiba o capacitate de dislocare de la 5 pana la 10 zile. Grupurile de Lupta trebuie sa fie bine dotate din punct de vedere logistic, astfel ca sa poata rezista pana la sfarsitul operatiunii sau pana in momentul inlocuirii lor. „Din motive ce tin de planificare, se presupune initial o durata de rezistenta de 30 de zile, care poate fi prelungita la 120 de zile, prin intermediul acordarii unui sprijin suplimentar. Doar in cazuri exceptionale Grupele de Lupta pot accepta sprijinul natiunii gazde”, a adaugat Joachim Franke.

„Cu acest concept UE dispune pentru prima data de un instrument militar credibil si realist, capabil sa reactioneze in caz de criza, pe care-l poate utiliza cu sau fara ajutorul NATO. Ideea constituirii unor trupe de interventie de dimensiuni mici pentru UE, este rationala si oglindeste in mod realist posibilitatile financiare ale UE. Acordul cu NATO si preluarea extinsa a standardelor si procedurilor NATO impiedica o separare a fortelor combatante care, oricum, sunt disponibile doar in masura limitata”, a concluzionat atasatul militar.

Despre statul de neutralitate al Republicii Moldova si despre o eventuala aderare la NATO, Joachim Franke, a spus ca nu poate raspunde la aceasta intrebare ca persoana oficiala, dar isi va expune propria opinie. „Toate tarile care, dupa anii 90 au devenit membri ai UE, au aderat intai la NATO, si apoi au mers pe calea integrarii in Uniunea Europeana. Cat despre neutralitate, putem da cateva exemple de tari care sunt membre ai UE dar nu sunt membre NATO. Pentru aderarea la NATO neutralitate este inadmisibila, iar pentru aderarea la UE aceasta este acceptabila. Decizia pentru a adera la NATO sau UE este o decizie politica care trebuie luata de cei care conduc Republica Moldova. Va doresc succes pentru a deveni membru al Uniunii Europene si de ce nu si NATO, nu vad de ce hotarele acestor doua mari organizatii trebuie sa se opreasca la Prut si sa nu putin mai la Est. Dar aceasta este parerea mea”, a conchis Joachim Franke.