INTERDICTIE ROMANIA

04.06.2007

Ce nu face basarabeanul pentru o viata mai buna mai ales cand are “doar (peste) 18 ani”?. Daca are parinti plecati peste hotare si este foarte comod cheltuind banii si vlaga parintilor, sta acasa cu mancarea si distractia servita. Daca insa soarta nu a fost atat de darnica cu el, isi ia destinul de mana si pleaca cu el departe, unde sa isi incerce norocul pentru o viata pazita de griji si neajunsuri.

Intr-un compartiment puturos si jegos de clasa a doua cu destinatia Iasi, am aflat povestea sau mai bine zis drama unor tineri basarabeni, dornici sa scape de mizeria din Moldova. Poate imediat voi fi judecata pentru calificarea situatiei din tara drept mizerie, dar o zic nu ca fiind o opinie, si ca o constatare din spusele interlocutorilor mei.

Era ora doua si jumatate cand in compartiment au intrat trei tineri. Imediat i-am recunoscut ca sunt basarabeni dupa accent. S-au mirat atunci cand i-am intrebat “ santeti studenti sau elevi” , tot cu accentul de Moldova. Mi-au raspuns “nisi studenti, nisi elevi”. La inceput nu am inteles…, atunci ce fac ei in Romania?. Erau prin trecere… erau emigranti. Maria, Mariana si Valeriu vroiau sa ajunga in Marea Britanie, calatoria insa s-a oprit la Satu Mare. De ce? – aveau acte false si au incercat sa treaca ilegal frontiera Romaniei.

De ce au mers pana la o infractiune pentru a munci si a castiga cinstit? Pentru ca acasa nu faceau fata nevoilor. Maria era, pana sa-si dea demisia, asistenta medicala la sectia oncologica din cadrul Spitalului Raional din Soroca, si castiga 800 de lei (moldovenesti desigur) din care trebuia sa-si plateasca chiria, mancarea si deplasarile la tara. Mariana, proaspat iesita de pe bancile colegiului, isi rupea nervii si coardele vocale cu copiii la orele de muzica, pentru asta era rasplatita cu 400 de lei. Cu acesti bani abia intretinerea daca si-o achita, sa nu mai vorbim de hai ne noi si distractii. Oare asta nu e mizerie?, un salariu ar trebuie sa satisfaca necesitatile pentru a duce o viata decenta, viata decenta in R.Moldova ar insemna paine cu margarina si haine second-hand (sic!).

Obositi sa lupte cu neajunsurile si ademeniti de usurinta cu care se fac lirele sterline si-au indreptat toate fortele, banii si sperantele catre Anglia. Fratele Mariei se afla de doi ani pe fermele anglicane , el a fost “sarpele ispititor” cat si sponsorul celor doua prietene. Pe “Taramul Reginei” a cautat oameni care sa se ocupe cu “calatoria” basarabenilor. A gasit repede niste baieti cu “sediul organizatiei” in Radauti, pregatiti sa-i aduca teferi si nevatamati pe pamantul englez.

Primind vestea ca peste 3 zile vor respira “aer european” , le-a mobilizat pe fete. Pentru a trece Prutul, fetele au fost nevoite sa plateasca (mai exact sa mituiasca) un functionar de la Ambasada Romaniei pentru a avea in doua zile pusa in pasaport viza de Romania. Le-a costat cate 100 de euro de fiecare, cu toate ca vizele pentru basarabeni sunt gratuite, gratuite insa sunt si cozile interminabile de pe site si din curtea Ambasadadei. Pe 12 mai au trecut frontiera prin punctul vamal Leuseni. Valeriu la data respectiva deja se afla pe teritoriul Romaniei. El, a incercat initial sa isi faca niste acte, cum ca ar fi elev la un colegiu din Anglia, insa la Ambasada cu toate spagile platite, nu a obtinut viza. Apoi a apelat si el la niste “baieti descurcareti” pentru ai face buletin romanesc fals.

La Radauti, toti si-au primit “botezul romanesc”. Maria a devenit Claudia, Mariana Ana, iar Valeriu – Vlad Alexandru. In 5 zile s-au acomodat cu noua identitate cat timp li s-au perfectat buletinele. Cu buletinele romane in mana, cu inima incurajata si insotiti de ”facatorii de acte” au pornit catre Satu Mare.

Clipa cea mare a sosit pentru Claudia, Ana si Vladut Alexandru, cand cu zambetul pe buze si cu incredere le-au dat ofiterilor de frontiera buletinele. “Drumul englez” s-a sfarsit acolo. Calitatea buletinului i-a dat in vileag, si in loc sa traverseze Ungaria au ajuns intr-un centru pentru persoanele traficate. Timp de 4 zile au raspuns la interogatorii si pentru a scapa usor, i-au descoperit pe organizatorii trecerii ilegale. “Ne hraneau si de purtau foarte frumos cu noi” spune Mariana, care la primul interogatoriu a avut o cadere de calciu si a lesinat. Ofiterii credeau ca este o simulare, insa dupa cateva minute doar Salvarea a adus-o pe Mariana la simturi. “Noi am scapat usor, adica fara amenda” zice multumit Valeriu. Dupa 4 zile in pasaportul albastru, pe o pagina interioara aveau pus un chenar rosu in care scria interdictie pentru 5 ani de a trece si traversa teritoriul Romaniei, si obligatia de a se intoarce imediat in R.Moldova.
Toti zambesc, chiar rad cand povestesc cum faceau glume pe seama ofiterilor de la interogatorii, cum furau flori de prin gradinile din Satu Mare, cum erau sa urce in alt tren decat cel care ii aducea la Iasi. Sunt fericiti, chiar daca au cheltuit sume mari pentru buzunarul basarabeanului, Maria si Mariana s-au despartit de cate 800 de euro fiecare, iar Valeriu de 1200 de euro, sunt fericiti ca sunt sanatosi si se intorc acasa. Le vor face o surpriza parintilor. Asa ii vor rasplati pentru grijile si lacrimile lor.

Cele 10 ore petrecute cu ei m-au facut s-a inteleg ce este cu adevarat curajul si s-a inteleg disperarea. Sa recunoastem ca foarte putini dintre noi ar fi in stare de asa ceva. Unii pot sa ii judece ca au incalcat legile pentru un moft... moft care poate fi satisfacut si pe cale legala. Eu pot decat sa zic “jos palaria” si noroc pentru cei care lupta si nu se lasa “calcati” si dominati. Peste 5 ani, sigur Maria, Mariana si Valeriu vor culege rosiile de pe pamanturile engleze, pentru ca nu se predau asa usor. Daca nu vor reusi prin Bulgaria, vor incerca prin Ucraina.

Toti trei promit ca peste 5 ani se vor intoarce in Satu Mare pentru a le multumi oamenilor de acolo .