Moldovenismul. Povestea unui concept

14.06.2007

Imediat dupa Unirea principatelor din 1859, autoritatile tariste intreprind o serie de actiuni cu scopul de a bloca orice initiativa ce ar fi urmarit orientarea Basarabiei spre Romania, cum aratam in numarul trecut al revistei. In intervalul 1856-1884, s-au desfasurat mai multe evenimente pe intregul cuprins al Imperiului Rus, care au adus diverse schimbari si in Basarabia. Perioada a ramas cunoscuta in istorie sub denumirea de epoca marilor reforme.

Una dintre reformele care trebuia puse in practica viza educatia populatiei, majoritatea fiind nestiutoare de carte. In Basarabia, acest proces urmarea, pe langa reorganizarea invatamantului, si inceperea unui nou val de deznationalizare a romanilor.

Prima decizie pe care au luat-o autoritatile tariste a fost inchiderea catedrei de limba romana din cadrul Universitatii din Sankt Petersburg, la 27 august 1858. Catedra fusese infiintata in 1848, cu scopul de a pregati functionari pentru instantele judecatoresti superioare, unde era nevoie sa se lucreze cu acte in limba romana.

Procesul privind scoaterea limbii romane din institutiile de invatamant incepe sa se extinda si in Basarabia. In 1860, la Liceul nr.1 din Chisinau, singurul din toata provincia, este introdusa predarea cursurilor in limba greaca, in limba romana urmand sa studieze doar cei care solicitau expres acest lucru. Pentru ca demersul autoritatilor nu a avut succes, iar majoritatea tinerilor isi doreau sa studieze in limba romana, Consiliul de Stat al guvernului rus a luat hotararea, la 9 februarie 1866, sa suspende predarea limbii romane in liceu, pentru ca „elevii cunosc aceasta limba in mod practic, iar predarea ei alte scopuri nu urmarea“.

Si biserica trebuia sa aplice noul plan de rusificare a populatiei. Odata cu ocuparea scaunului de episcop de catre Pavel Lebedev in 1871, acesta obliga toate bisericile sa scrie registrele si actele de stare civila in limba rusa. Pentru a alunga preotimea romana din biserici, Lebedev a modificat statutul parohiilor si a inchis in jur de 340 de biserici, expulzandu-i pe toti clericii care nu se supuneau noului regulament. Procesul de deznationalizare initiat de inaltul prelat nu s-a incheiat aici, el dand ordin sa fie stranse din parohii si aduse la resedinta sa toate cartile tiparite in limba romana. Episcopul si-a incalzit vreme indelungata asezamantul prin arderea tuturor cartilor romanesti adunate. El a ordonat, de asemenea, sa fie desfiintata publicatia “Buletinul eparhiei de Chisinau”, tiparita in limba rusa si romana. Cei care au urmat la conducerea episcopiei au continuat linia de deznationalizare adoptata de episcopul Lebedev. In 1882, in fruntea bisericii din Basarabia a fost numit episcopul Serghei Lebedevski, care a propus printr-un raport trimis Sinodului rus sa inchida tipografia moldoveneasca, pe motiv ca in majoritatea bisericilor slujbele erau tinute in limba rusa, iar carti si brosuri in limba romana nu mai erau necesare. In aceasta perioada, pentru preotii si invatatorii romani, singurul sprijin au fost publicatiile tiparite in cele trei judete din sudul Basarabiei, revenite sub administratie romaneasca.

Dupa congresul de la Berlin din 1878, pentru romanii din aceste judete revine calvarul, deoarece sudul Basarabiei este reanexat la Imperiul Tarist.

Autoritatile tariste iau masuri speciale impotriva romanilor din aceste trei judete. In 1893, episcopul Nifon deschide o scoala de clerici la Ismail, ce avea drept scop declarat rusificarea intensa a clericilor de pe malurile Dunarii si Prutului. La randul sau, succesorul lui Nifon, episcopul Iacov Piatnittki, a redactat un raport cu nr. 1366, din data de 23 martie 1900, adresat Sinodului rusesc, prin care semnala ca „majoritatea parohiilor sunt compuse din moldoveni, care stiu limba moldoveneasca si nu inteleg deloc limba ruseasca, chiar in vorba numai vorbita“. El atrage atentia asupra faptului ca este necesara tiparirea de urgenta a literaturii bisericesti si nu numai, in limba romana, cu litere chirilice, pentru bisericile si manastirile din toata gubernia.

Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, in toata provincia nu functionau decat 7 scoli secundare si 591 scoli primare, cuprinzand un numar total de 47.000 elevi. In Basarabia se inregistrau peste 82% de barbati analfabeti, iar numarul femeilor nestiutoare de carte depasea 96%.

In anul 1908, dupa miscarile revolutionare ce au cuprins tot imperiul, guvernul tarist decide sa trimita la Chisinau, in fruntea bisericii, pe Serafim Ciceagov, un fost colonel ce a participat activ la inabusirea revoltei. Acesta va trimite Sinodului rus in, 1910, o adresa prin care instiinteaza ca in Basarabia exista preoti si alti moldoveni care vor ca slujbele in biserici sa fie tinute in limba lor. El mai preciza ca in randurile Partidului Moldovenilor exista numai 15 preoti, dar sunt printre cei mai buni si cu o influenta foarte mare in eparhie. Despre liderii partidului spune ca sunt moldoveni care au trait sau au studiat in Romania, subliniind si faptul ca sunt cei mai „rai dusmani ai nostri“. Episcopul Ciceagov declara ca va lupta impotriva lor prin toate mijloacele, deoarece „partidul separatist tinde sa-i invete pe moldoveni limba culta moldoveneasca“.

Moldovenismul, in opinia episcopului, are o influenta mare, dar aceasta provine nu atat din dorinta de a se separa, ci pentru ca oamenii vor sa-si pastreze limba si obiceiurile pamantului. De asemenea, Serafim Ciceagov precizeaza ca atrage periodic atentia bisericilor si manastirilor din Basarabia „sa nu uite ca sunt si apartin de guvernamant rusesc si ca trebuie sa urmareasca scopurile statului si unificarea popoarelor prin limba rusa“.

Dr. Petre Cazacu ni-l prezinta pe episcopul Ciceagov drept un rus fierbinte si foarte energic, care nu se multumea cu activitatile administrative ale bisericii, ci facea si politica violenta. Ciceagov este primul care sustine ca limba locala in care erau tiparite publicatiile, dar cu litere rusesti, este de fapt „limba moldoveneasca“ si ea trebuie ferita de romanizare, deoarece este o limba diferita fata de cea din Romania.

Dupa reintoarcerea Basarabiei la Romania, in 1918, centrul politic si ideologic in ceea ce priveste chestiunea moldoveneasca se muta la Odessa, unde sovietele incep sa organizeze o noua strategie.
In data de 26 iunie 1924, este infiintata, la Odessa pe langa departamentul gubernial al invatamantului obstesc, o sectiune moldoveneasca, cu scopul de a organiza si conduce invatamantul moldovenesc in scoala si nu numai, constituindu-se case de lectura, cluburi, biblioteci si teatre ambulante in regiunile locuite de romani. Toate aceste actiuni urmareau desfasurarea unei propagande eficace printre romani. Au fost trimisi, in acest sens, studenti in regiunile locuite de romani, in mod special la Balta si in partile Podoliei, cu misiunea de a redacta rapoarte privind situatia limbii romane in regiunile mentionate, pentru a se lua masuri privind noile directii politice si ideologice.

La 1 iulie 1924, la Odessa a aparut in cadrul aceste directii de invatamant moldovenesti, ziarul “Plugarul Rosu”. Menirea publicatiei era intensificarea propagandei privind infiintarea noii Republicii Moldovenesti. In numarul din 21 august 1924, se face un apel catre toti moldovenii care stiu sa citeasca si scrie, sa se inregistreze la sectia moldoveneasca din cadrul directiei guberniale a invatamantului obstesc, situata in Odessa, pe strada Baranova nr. 10. Tot in acest numar al ziarului “Plugarul Rosu”, este tiparit anuntul ca sectiunea moldoveneasca este creata pentru a organiza invatamantul in limba romana. In acest sens, studenti de la Universitatea din Moscova, sectia romana, sunt trimisi prin localitatile moldovenesti pentru a studia din punct de vedere cultural si politic starea populatiei. Editura guberniala, preciza ziarul “Plugarul Rosu”, „va tipari carti pentru copii si carti pentru cei mai in varsta“. Sunt editate carti de citire, printre care “Cine a fost Lenin”, “Chestiunea noroadelor mici in Uniunea sovietica” si “Povesti moldovenesti de Ion Creanga”. Precizarea care atrage atentia este referirea facuta la lucrarile mai sus mentionate, si anume la alfabetul in care sunt tiparite cartile. Redactorii sustin ca, datorita faptului ca dialectul moldovenesc este foarte sarac in cuvinte, motiv pentru care se ingreuneaza „luminarea norodului moldovenesc, s-a hotarat ca in scoli, case si asezaminte de cultura moldoveneasca, sa se intrebuinteze limba romaneasca, care este mai bogata in cuvinte“.

Un alt demers al noii sectii de invatamant moldovenesc a fost infiintarea unei trupe de teatru care sustinea spectacole in satele locuite compact de romani. In acest fel, se duce o campanie asidua pentru identitatea moldoveneasca si spiritul sovietic, sub indemnul „proletari din toate timpurile, uniti-va!“.

Tot in paginile “Plugarului Rosu” gasim si un mesaj al sectiunii moldovenesti din cadrul directiei guberniale catre invatatorii moldoveni, prin care erau indemnati sa lupte pentru cultura si limba moldoveneasca. Se mentiona ca „sub ocarmuirea tarismului lacom si asupritor, norodul moldovenesc a trait o perioada de intuneric si de deznationalizare. Politica de rusificare dusa de tarism a dat cele mai strasnice roade de daramare si distrugere a culturii moldovenesti“. Toate acestea nu aveau decat un singur scop, de a pune in practica planul prin care se urmarea crearea unei noi Republici Moldovenesti in cadrul Ucrainei Sovietice.

Initiativa privind infiintarea unei Republici Moldovenesti in cadrul U.R.S.S. avea drept scop provocarea Romaniei si nu urmarea nicidecum acordarea de drepturi nationale romanilor aflati in stanga Nistrului, dupa cum sustineau autoritatile bolsevice. Pentru a regiza cat mai bine procesul privind infiintarea Republicii Autonome Moldovenesti, Comitetul Central al Ucrainei convoaca, la 8 octombrie 1924, o sedinta plenara speciala, unde pune pe agenda chestiunea infiintarii noii republici. Aici a luat cuvantul Grigorii Ivanovici Borisov, cu nume conspirativ Starii (Mosneagul), etnic rus, expulzat din Basarabia pentru agitatie bolsevica la atelierele muncitoresti din Tighina, care a cerut infiintarea Republicii Moldovenesti in numele delegatiilor prezente la Harkov. Incercand sa arate ca autoritatile comuniste vin in sprijinul romanilor din stanga Nistrului, dornici sa-si construiasca o tara a lor in cadrul uniunii, Comitetul Central a luat, in aceeasi zi, hotararea de a infiinta Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca. Presedintele Comitetului Central Moldovenesc a fost ales Grigorii Borisov Starii, iar adjunct al presedintelui a fost ales avocatul bulgar Alexandru Stoev. In discursul sau, Starii a declarat in fata delegatiilor prezente la sedinta: „Noi niciodata nu vom uita de fratii nostri care gem sub jugul boieresc“, iar in incheiere a rostit cuvintele: „Traiasca Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca, leaganul Romaniei Sovietice“.

Din lista membrilor guvernului autonom, doar doi erau romani, unul bulgar, restul rusi. Faptul acesta tradeaza de la inceput intentia sovietelor. Publicatia britanica “The Time” mentiona ca sovietele, prin infiintarea Republicii Moldovenesti, au elaborat noi planuri pentru a semana dezordine in Basarabia, iar ziarul finlandez “Usi Suomi” scria ca proclamarea acestei republici inseamna, in fapt, un atac la adresa Romaniei. De aceeasi parere era si istoricul Nicolae Pop, care afirma ca noua republica era „o pepiniera pentru cresterea unei generatii de romani comunisti, cu scopul de a-i intrebuinta la momentul oportun la comunizarea Romaniei“.