Basarabia: punct. Si de la capat

22.06.2007

Nu poti vedea un elefant cu microscopul. Acest exemplul il dau cei care vor sa ne avertizeze ca perspectiva creeaza fenomenul. Fara o perspectiva buna, risti sa nu vezi nimic sau sa nu intelegi totul din ceea ce se petrece in jurul tau. Precizarea este importanta cand subiectul este alegerile locale din Basarabia.
Suntem, deocamdata, prea aproape de fenomen pentru a surprinde toate semnificatiile sau consecintele votului din 3 si, respectiv, 17 iunie. Contemplam o evolutie de proportiile unui elefant, caci a afectat, pe termen mediu si lung, totul in R. Moldova. Cu ce consecinte, vom vedea in timp. Deocamdata, cu precautiile de mai sus, sa vedem, ce se poate contabiliza in acest moment.

Surprize, si nu prea
In orizontul de asteptare al celor care urmaresc politica in R. Moldova, erodarea comunistilor si prestatia buna a lui Dorin Chirtoaca in campaniile electorale erau elemente deja prezente. Surpriza nu a fost in aparitia lor, cat in proportiile acestora. Comunistii au pierdut mai mult decat se putea imagina, iar Dorin Chirtoaca a avut un procent mult mai mare fata de ceilalti candidati ai Opozitiei. Acest lucru a facut diferenta (ca fenomen ar fi putut fi identificat prin sondaje mai dese, facute cel putin la Chisinau, si care ar fi putut sesiza tendinta, e o alta chestiune). Dorin Chirtoaca a sarit din pluton, direct in ceafa candidatului comunist. In turul al doilea l-a frant definitiv, tinand in maini drapelul luptei anticomuniste.
Paradoxul paradoxurilor. Dorin Chirtoaca fructifica munca de ani de zile pe care partidele anticomuniste – in special PPCD, dar si PSL sau altele – au depus-o pregatind terenul pentru venirea in scena a tanarului Dorin. Campania electorala pentru candidatul Partidului Liberal a inceput mult mai devreme, dar cei care au declansat-o nu sunt cei care profita cel mai eficace de pe urma ei. Scena anticomunista s-a eliberat, temporar, dupa 4 aprilie, iar Dorin Chirtoaca nu s-a sfiit sa calce viguros pe ea si sa le ia bucati consistente din electorat celor care i-au educat alegatorii. Noul primar al Chisinaului este produsul indiscutabil al lui „Jos comunistii!” din Piata Marii Adunari Nationale. Nu a facut decat sa aplice ce a auzit si invatat acolo.
In politica nu e intotdeauna pentru cine se pregateste...

„Unde ne sunt liberalii?”
...la primarie, vine raspunsul imediat. Cu o nuanta necesara. Dorin Chirtoaca intra in primarie nu atat in calitate de liberal, cit de incarnare a unui vot care nu are, decat tangential, legatura cu doctrina partidului condus de viforosul si victoriosul Mihai Ghimpu.
Dorin Chirtoaca este beneficiarul fericit al unui set de conjuncturi, dincolo de cea deja pomenita si dincolo de calitatile personale, indubitabile. Cea mai importanta: votul negativ, care s-a manifesta in R. Moldova in doua feluri. Pe de-o parte, respingerea clasei politice de catre electorat, de unde si slaba participare la vot, in ciuda faptului ca am asistat la cea mai profesionista campanie electorala de pana acum. A doua forma de manifestare a votului de sanctiune al clasei politice actuale este impingerea votului spre candidatul din afara sistemului. Votul pentru Chirtoaca, in principal politic, chiar daca nu neaparat liberal, nu a fost un vot antisistem, caci candidatul liberal nu vrea sa modifice sistemul propriu-zis – parlament, partide, democratie etc. – cat functionarea lui si oamenii care populeaza actualul sistem. Votul pro-Chirtoaca a fost indiscutabil (si) un vot antiestablishment.
Asta nu scade in nici un caz calitatile de bun manager si bun gestionar al treburilor primariei ale lui Dorin Chirtoaca. Ele nu au facut decat sa ii dea sansa tanarului liberal sa si le manifeste.

Efectul baltic in R. Moldova
Predictiile despre votul disciplinat al rusofonilor din Chisinau s-au dovedit eronate. Fenomenul nu e singular. Dincolo de demografie sau erodarea imaginii comunistilor datorita ambiguitatilor mesajelor presedintelui Voronin fata de Rusia, asistam la un fenomen nou in R. Moldova, dar unul care s-a petrecut deja in alte spatii. Spre binele tuturor. Ii spunem „efectul baltic” si consta in constientizarea de catre populatiile neautohtone – in special rusii de generatie tanara - ca sansa lor de prosperitate si viata mai buna nu se poate concretiza pe vectorul est. De aici faptul ca nu mai reactioneaza la butonul Moscovei. Ispita europenizarii, a prosperitatii si libertatii din spatiul euro-atlantic e mare si din se in ce mai evidenta. Electoratul rusofon se autonomizeaza si isi pierde omogenitatea. Pana europeana a patruns in el.
Lideri precum Valeri Klimenko – cu declaratiile sale pre-electorale de sustinere a candidatului comunist complet ineficace – sau Valentin Kralov se pregatesc sa iasa, treptat, din scena.

Atentie: cad mituri!
Pe langa toate acestea prabusiri de mituri – mitul electoratului stabil al comunistilor, mitul votului compact rusofon, mitul sperietoarei NATO (PL are in program aderarea la aceasta institutie) etc. - Dorin Chirtoaca a mai prabusit un mit. Cel al eficientei campaniei antiromanesti in R. Moldova.
Energia pe care au depus-o toti liderii Partidului Comunistilor, in frunte cu Vladimir Voronin, sa atace Romania, limba ei sau etnica celor care o locuiesc nu au avut nici un efect electoral. Tendinta murdara de a-l portretiza pe tanarul Chirtoaca drept „fascist roman”, „nazist” sau „legionar”- campanie la care s-a raliat, surprinzator, si un partid care se revendica de la aceeasi familie liberala! – nu au avut nici un efect. Timpul lui „Opriti-l pe Iuda” s-a dus.
Si aici sta una dintre mizele mari ale acestor alegeri. A injura, ponegri sau bloca Romania in actiunile ei institutionale in R. Moldova (vezi refuzul deschiderii celor doua consulate cu pretul umilirii pe mai departe a cetatenilor R. Moldova) este o practica care va disparea de pe scena politica a republicii. Pentru ca va disparea, treptat, publicul ei. Daca vreun politician vrea sa o continue, o va face pe propria raspundere. Si cu costurile politice de rigoare.

Ce e de facut? Modelul Basescu la primarie
Primarul Dorin Chirtoaca sta intre un Consiliu care va negocia de fiecare data – nu este neaparat ca o alianta sa se constituie o data pentru totdeauna – si un guvern ostil care controleaza banii. Si care va incerca, evident, sa ii puna bete in roate.
Ce e de facut? Un singur lucru. Preluarea „modelului Basescu” de la Bucuresti, cand actualul presedinte al tuturor cetatenilor romani, atunci primar al capitalei, se simtea strivit intre un Consiliu ostil si un guvern asijderea. Traian Basescu a condus atunci primaria cu presa la usa. De fiecare data cand blocajele erau evidente si incorecte, a spus-o public. Presei romanesti si straine, cetatenilor, diplomatilor. A iesit cu proiectul in fata si a explicat de fiecare data despre ce e vorba si de unde vin blocajele. A iesit in fata alegatorilor si nu s-a sfiit sa arate cu degetul spre vinovati. A avut de partea lui energie, presa si opinia publica. A castigat.

Reformarea comunistilor si efectul Tocqueville
Ce vor putea face comunistii? Nimic. Vertical puterii si criteriile de selectie din partid si-au spus deja cuvantul si au indicat criza. Cand loialitatea fata de partid si obedienta fata de gruparile oligarhice din jurul acestuia – in perspectiva viitoarelor investitii din Chisinau – sunt criteriile principale de selectie a candidatului, obtii ceea ce obtii. Adica un personaj inadecvat si perdant, strivit intre lipsa de viziune a partidului sau si propriile neputinte.
In ciuda unor apeluri tot mai dese astazi, reformarea Partidului Comunistilor este nu doar tardiva, dar si imposibila. Reformarea ar presupune asumarea cu adevarat a unui comportament democrat, in acord cu declaratiile sforaitoare ale liderilor comunisti cand vine vorba despre europenizarea republicii. Adica decentralizare reala, inclusiv financiara, libertatea presei, depolitizarea mediului economic etc.
In limbaj marxist, revolutia / schimbarea intr-o societate se produce atunci cand lupta de clasa se ascute maximum, cand contradictiile sociale sunt atat de mari incat devin de nesuportat. De aici schimbarea. E o teorie.
In viziunea francezului Alexis de Toqueville, insa, schimbarea nu se declanseaza asa, ci in momentul in care un sistem opresiv face primele concesii. In acel moment, cel al primelor cedari, aspiratiile in populatie se declanseaza intr-un ritm mult mai mare decat capacitatea si dorinta sistemului de a le satisface. Primii pasi spre democratizare nu satisface niciodata nevoile populatiei, ci declanseaza altele, in ritm geometric. Primele concesii sunt fatale. Asa, si nu dupa model marxist, s-a prabusit URSS.
Cazul R. Moldova este analog. Daca Partidul Comunistilor se reformeaza cu adevarat in comportament si personal, inseamna ca trebuie sa ridice mana de pe sistem. Daca face asta, sistemul se liberalizeaza. Daca se liberalizeaza, genereaza spirala aspiratiilor in populatie si, in plus, curajul de a le exprima public. In acel moment Partidul Comunistilor dispare de pe scena politica. Nu pierde voturi, ci face implozie precum agrarienii. Reforma inseamna disparitie. Tertium not datur.

„Cel bun, cel rau si cel urat”. PPCD reloaded?
O alta problema a comunistilor vine de la PPCD. Parteneriatul s-a rupt la 3 aprilie din aceleasi ratiuni precum cele care l-au creat: geopolitice. Orientarea spre Vest a presedintelui Voronin l-a facut posibil, schimbarea prezumata de macaz l-a facut istorie. Iesirea publica a lui Iurie Rosca dupa faimoasa sedinta de la presedintie a fost punctul de criza maximala. Era limpede de la inceput ca eclectica coalitie pro-occidentala nu va rezista fara presiuni si sprijin din afara pentru mentinerea vectorului occidental al liderului Vladimir Voronin. Parteneriatul s-a nascut prin cezariana si a ramas in viata doar asistata din exterior. Cu mana forte.
Finalul a venit. Precum in faimoasa scena finala a filmului invocat in subtitlul, partenerii parlamentari de circumstanta s-au aflat la un moment dat fata in fata, intr-un duel colectiv, fiecare singur impotriva tuturor. PPCD-ul a ramas in picioare. Revenirea la vechiul discurs anticomunist nu va ramane fara ecou electoral. La fel insa si intermezzoul de care Dorin Chirtoaca a profitat din plin.
Dar faptul ca astazi PPCD are un stagiu politic in apropierea Partidului Comunistilor, il face acum si mai periculos pentru partidul de guvernamant. Cel care va plati cel mai scump acel fatidic 4 aprilie este, deloc paradoxal, Partidul Comunistilor.

Alegeri locale si mize geopolitice
In R. Moldova nu se face politica, ci geopolitica. La toate nivelele. Caci si votul din alegerile electorale are semnificatii geopolitice evidente. Vectorul Vest a iesit invingator la urne. Si asta este important, in conditiile in care primul glas al tarii vorbeste despre „sincronizarea valorilor CSI cu cele ale UE”.
Statutul R. Moldova nu este inca decis, in ciuda unor voci, reputate, altminteri, care exulta „stabilitatea” R. Moldovei in comparatie cu instabilitatea „vecinilor”. Cei care fac asta falsifica complet tabloul.
In primul rand, ca stabilitatea nu este in nici un caz un lucru obligatoriu pozitiv, in general. Cele mai stabile locuri din lume sunt cimitirele, si nimeni nu vrea acolo. Lasand gluma la o parte, sa nu uitam ca cel mai stabil regim din regiune este cel... transnitrean”. Cum ar fi sa-l auzim pe liderul Smirnov premarind stabilitatea regimului sau, de nimeni recunoscut, si laudand prezenta armatei ruse, garantul mult stimatei si iubitei stabilitati.
Sa stam cu picioarele pe pamant. Chiar daca R. Moldova da astazi aparenta de stabilitate, este o stabilitate intr-un cadru instabil. Imediat se poate prabusi. Fie din cauza Transnitriei, fie din alte cauze, plasamentul geopolitic al R. Moldovei nu este inca decis. Estul sau Vestul par inca optiuni plauzibile pentru liderii de la Chisinau. R. Moldova este deci stabila, dar intr-un context instabil. Si nu nimic de laudat aici. Dimpotriva.
Comparatia cu Romania este si mai gogonata. Romania trece astazi printr-o criza politica, numita de unii, deloc inocent, instabilitate. Nu e. Dar chiar daca ar fi asa, Romania este, pastrand contextul anterior, instabila intr-un context stabil. Contextul stabil se numeste NATO si UE. Orice s-ar petrece in Romania si oricum va arata esichierul politic de la Bucuresti, Romania este si va ramane tara a NATO si a UE atata timp cat cele doua organizatii vor exista.
Concluzia e limpede. Prezumata stabilitate a R. Moldova nu prezinta astazi nici un avantaj. A vinde asta ca virtute este naiv, iar a pozitiva situatia comparand-o cu cea a Romaniei este fals si vinovat. (La fel de suspecta este, din aceasta perspectiva, orice comparatie in trei Romania – R. Moldova – Ucraina cand vine vorba despre chestiuni euroatlantice. Statutul celor trei tari este atat de diferit, incat a le pune pe acelasi plan indica cecitate analitica, daca nu altceva.)
Nimeni nu are de castigat din asta. Numai cei care, de la Chisinau sau aiurea, se incranceneaza sa tina Chisinaul departe de Bucuresti. In pofida a ceea ce doresc din ce in ce mai multi cetateni ai R. Moldova. Votul din iunie a aratat asta cu prisosinta.

Disperarea si transnistrizare
Semnificatia sau consecinta geopolitica a votului se poate manifesta si altfel. Semnalul pentru iesirea din scena a comunistilor a fost dat la alegerile locale. La un partid de formula PCM, consecintele pot fi tragice. Devine din ce in ce mai evident ca presedintele Voronin este dispusa la orice pentru a se mentine la putere (ajutat de circa 300 000 de voturi transnitrene) sau de a-si obtine protectia finala, pentru el si cei apropiati, atunci cand ceasul politic va suna. Cine ii poate oferi aceasta garantie? Prima optiune e Rusia. De aici riscul unui gest cu consecinte dramatice pentru cetatenii R. Moldova, dar generat acum si de ratiuni private. A ceda Rusiei in numele protectiei este un scenariu care, dupa alegerile locale si impredictibilitatea presedintelui Voronin, devine plauzibil. Cedare va fi sinonima cu o iluzorie „reintegrare a statului” care va insemna, de fapt, transnistrizarea R. Moldova.
Semnele sunt periculoase. Unul dintre ele poate si si acceptarea „mandatului OSCE” la Viena de catre delegatia R. Moldova. Asta inseamna ca prezumtivele trupe nu vor mai fi plasate, precum misiunea EUBAM, sub logica Politicii Europene de Securitate, ci a unui OSCE pasibil de controlat si manipulat de catre Federatia Rusa. Disperarea este cea mai scurta cale spre transnistrizare.
Pentru Romanian Global News, Dan Dungaciu (foto)