Diploma din România, aur la Chişinău

07.07.2007

Au făcut studiile în România, dar nu au rămas acolo, deşi cel puţin o dată gândul le-a trecut prin cap. Pentru unii dintre ei, alegerea de a se întoarce în Republica Moldova s-a dovedit una înţeleaptă. Datorită studiilor au avansat aici într-un an câţi alţii din ţările dezvoltate în zece. Unii încă visează să plece într-o zi spre Vest. "S-ar putea să fi greşit întorcându-mă în Moldova, dar regretele nu-şi au rostul. Pe atunci eram mai tânăr, mai romantic şi mă credeam în stare să răstorn munţii. Din păcate, cotidianul basarabean s-a arătat niţel mai crud decât mi-l închipuiam din capitala vechii Moldove", mărturiseşte Igor Burciu, 33 de ani, redactor-şef adjunct la ziarul Flux. "Am avut oferte să rămân la Iaşi, unde am terminat Facultatea de Istorie şi masteratul, să îmi susţin teza de doctorat. Am venit însă la Chişinău cu gândul să mă fac jurnalist şi să mă reîntorc cândva în România cu Basarabia în cârcă.

Ea s-a dovedit însă a fi o povară mult prea grea pentru un tânăr naiv, dar plin de bune intenţii." El spune că oamenii care şi-au făcut studiile în România sunt priviţi mai bine, datorită calificării superioare pe care o câştigă în instituţiile româneşti de învăţământ, şi preferaţi, de multe ori, chiar şi de angajatorii ruşi din Chişinău.

Valentina Basiul, reporter la ziarul Timpul, a studiat la Bucureşti, la Facultatea de Jurnalism, apoi a făcut un masterat în jurnalism în Moldova. "M-am întors pentru că am considerat că sunt mai utilă aici. E vorba despre patriotism, nu despre moldovenism primitiv", ţine ea să precizeze. "Dar când te-apucă fericirea pe aici, regreţi că n-ai rămas în România." Acolo ar fi câştigat mai bine şi ar fi putut să-şi facă meseria la alte standarde. Acum are un salariu de 200 de dolari, "de ajuns cât să trăieşti la Chişinău". Doi dintre colegii ei de la ziar s-au reorientat către proiecte internaţionale, cu salarii neimpozabile care ajung la 600 de euro.

SUCCES. Tiberiu Scutaru, care a studiat Ştiinţele Politice la Universitatea din Bucureşti, ne-a explicat ce înseamnă "moldovenismul primitiv", un mod de gândire pe care nu îl agreează: "Adică eu sunt moldovean, şi-s bun la suflet, şi-s muncitor şi n-am nevoie de nimeni şi nimica". Spune că recunoaşte acest mod de gândire şi la unii dintre studenţii săi. Tiberiu este lector la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, o instituţie de învăţământ particulară. Ţine cursuri de marketing şi de tranzacţii internaţionale în limba engleză, pe care le consideră un fel de hobby, din cauza salariului mic pe care îl primeşte. A fost implicat şi într-un proiect al Institutului de Politici Publice, referitor la reforma controlului graniţelor.

Tiberiu are 26 de ani şi este un om împlinit. După un masterat în Danemarca, a revenit în Republica Moldova cu un CV impresionant pentru o piaţă de muncă în formare. El recunoaşte că a preferat varianta întoarcerii, pentru că în alte ţări ar fi avut nevoie de experienţă pentru a se angaja: "În Moldova poţi să pui la CV în scurt timp multe lucruri sclipitoare". Acum este angajat al Société Générale şi a lucrat la preluarea Mobiasbancă, o bancă locală, de către SG. "Am fost implicat în traducere, am văzut procesul de la început. Ca să faci asta afară ai nevoie de o experienţă de cel puţin cinci-şase ani. Acum lucrez cu fondurile care vin de la BERD, de la Banca Mării Negre. Toate documentele trec prin Direcţia în cadrul căreia lucrez. Peste hotare mi-ar fi luat vreo patru ani să ajung să fac asta." Are un salariu de trei ori mai mare decât cel mediu, dar de şapte ori mai mic faţă de Danemarca. "Eu pierd bani dacă rămân."

Pentru el ar fi fost foarte greu să rămână în România. Unul dintre impedimente ar fi fost accentul său moldovenesc, pe care nu a reuşit să-l schimbe în anii de stat în România pentru simplul motiv că a făcut facultatea în limba engleză. "Cu accentul ăsta pronunţat mi-ar fi luat mult timp să am un job OK în România. În plus, pentru că nu am cetăţenie, aş fi avut nevoie de permis de muncă. Şi nu vreau să ajung, cu studiile mele, să lucrez în construcţii." Oricum, în momentul în care se va decide să părăsească Moldova se va îndrepta spre Anglia, Irlanda sau America: "Cred că astea sunt destinaţiile dorite de toţi".

VISÂND LA ROMÂNIA. Când Ion Marandici şi-a părăsit ţara pentru a merge la liceu, la "Spiru Haret", în Bucureşti, diferenţele dintre cele două ţări erau nesemnificative, zice el. Nu stătea România mai bine nici la capitolul economic sau politic, în Republica Moldova nu ajunseseră la putere comuniştii. "Poate era totuşi o diferenţă de ordin cultural, şi ăsta ar fi fost singurul motiv pentru care aş fi rămas." Îşi aminteşte din perioada liceului că accentul lui plăcea fetelor, dar nu şi băieţilor, şi că bucureştenii vorbeau de "moldoveni" cu sens peiorativ. Prin ultimii ani de facultate (Ştiinţe Politice, secţia engleză, la Universitatea din Bucureşti), a început să-şi facă planuri. Şi-a dat seama că faptul că nu are cetăţenia română e un dezavantaj, în plus voia să-şi continue studiile peste hotare, aşa că a făcut un masterat în limba germană în Bulgaria şi în Germania. O vreme a lucrat în România la o companie de sondare a opiniei publice, dar angajatorului nu-i convenea să-i plătească pentru permisul de muncă şi câştiga mai puţin decât un român angajat pe acelaşi post. Ion e "în dubii" şi în acest moment, după ce a obţinut cetăţenia română: "Acum, diferenţa dintre cele două ţări mi se pare mare, iar România e mult mai atractivă". În plus, în Republica Moldova există un proiect de lege conform căruia cei care au dublă cetăţenie nu vor avea acces la funcţiile publice. Ion a predat şi el un an la Universitatea de Stat "Drepturile omului", "Introducere în Teoria Relaţiilor Internaţionale" şi "Cooperare regională în sud-estul Europei", dar şi-a dat seama că pierdea prea mult timp cu pregătirea orelor în comparaţie cu cât era remunerat.

Acum este editor al portalului www.europa.md, un proiect sponsorizat de Fundaţia Soros. "Fac la acest portal un jurnalism care cuprinde totul: şi economicul, şi politicul, şi socialul." La acelaşi site lucrează şi Alexandru Leşanu, absolvent de facultate de litere la Galaţi, oraş pe care îl urăşte. Căminul în care a fost cazat, o fostă morgă, încă îi mai bântuie visele. A făcut un master la Chişinău, dar nu din prea mare drag de carte, ci ca să scape de armată. Şi-ar fi dorit să rămână în România, dar numai nu în Galaţi, oraş prea puţin amuzant pentru gustul lui.

Atraşi de burse şi de posibilitatea de a vedea şi altă parte de lume, mulţi moldoveni au trecut Prutul cu un sac de speranţe. Cei mai pragmatici şi-au dat seama că tocmai tărâmul moldovean în plină mişcare era un sol mai fertil pentru propria evoluţie decât cel românesc. Acum, dacă se gândesc să emigreze, se uită mai departe, spre America. Pentru cei mai puţini norocoşi însă, România, membră a Uniunii Europene, e şi ea un mic Eldorado.