Frământările preşedintelui şi îndoielile diplomaţilor

25.07.2007

Invitându-i pe şefii misiunilor diplomatice la reşedinţa sa de la Condriţa, Preşedintele Vladimir Voronin le-a adresat diplomaţilor occidentali un şir de întrebări pline de îngrijorare şi amărăciune. Printre altele, şi această întrebare: de ce oare cineva crede că Preşedintele Moldovei va fi mai puţin patriot decât preşedinţii altor ţări? Care este temeiul acestei aprecieri?

Îngrijorarea Preşedintelui trebuie analizată cu respectul cuvenit unui şef de stat ales în mod democratic şi al cărui rating se menţine la un nivel ridicat printre alegători. Întrebările dânsului demonstrează că şeful statului trece prin frământări la care nu găseşte răspuns. Pe bună dreptate le-a amintit domnul Voronin ambasadorilor că anume guvernarea condusă de dânsul a ridicat orientarea europeană, reglementarea conflictului din Transnistria şi retragerea trupelor ruseşti la rangul de priorităţi ale statului, înfruntând presiunile Rusiei din aceasta cauză.

De ce, atunci, crede şeful statului că patriotismul său este pus la îndoială, poate chiar de unii dintre diplomaţii occidentali pe care i-a invitat la această întrevedere? Îndoielile sunt, din păcate, reale, dar ele nu privesc patriotismul domnului Voronin, ci modul în care înţelege dânsul să promoveze interesele statului de câteva luni încoace. Îndoieli serioase au apărut deoarece negocierile prin canalul separat cu Kremlinul au fost şi rămân ne-transparente. Membrii echipei prezidenţiale care încearcă să afirme că negocierile au fost şi sunt transparente pur şi simplu sub-estimează inteligenţa partenerilor de discuţii, inclusiv a diplomaţilor occidentali. Îndoieli au apărut deoarece echipa prezidenţială nu pare a-şi da seama că Rusia cere un preţ politic şi economic fatal, şi nu pentru a reglementa conflictul, dar pentru a continua aceste negocieri bilaterale periculoase pentru Republica Moldova. Îndoieli au apărut deoarece conducerea Partidului Comuniştilor zădărniceşte propunerile de a reforma partidul în spirit european, preferând să fraternizeze cu partiduleţe marginale comuniste - fapt care compromite interesele Republicii Moldova. Îndoieli au apărut deoarece conducerea statului, începând chiar cu domnul Preşedinte, se fereşte de contactul cu presa occidentală şi nici nu încearcă să folosească instrumentul relaţiilor publice în Occident, lucruri care ar fi normale pentru promovarea intereselor statului. Îndoieli au apărut deoarece domnul Preşedinte a declarat unei agenţii de presă ruseşti (RIA-Novosti, 22 mai) că dânsul doreşte să devină un Den Xiaoping al Republicii Moldova după încetarea mandatului prezidenţial. În acelaşi sens, la Adunarea interparlamentară a CSI, dânsul a declarat că integrarea Republicii Moldova în CSI, adică cu Rusia, şi integrarea în UE sunt doua lucruri la fel de bune, Moldova chipurile nu trebuie să aleagă între un bine şi celălalt bine (Interfax, 10 iunie). Asemenea declaraţii de loc nu se potrivesc cu integrarea europeană.

Îndoieli au apărut chiar la această întâlnire când şeful statului a anunţat că doreşte un mare program de investiţii din Rusia în toată economia Republicii Moldova, chiar şi în viticultură. Între timp, Republica Moldova, cu toată orientarea ei declarat-europeană nu a reuşit să atragă vreo investiţie europeană cât de cât semnificativă. Îndoieli au apărut deoarece chiar domnul Preşedinte, la toate ocaziile posibile, aduce laude Armatei Sovietice pretins eliberatoare, în timp ce unele comunicate şi discursuri oficiale fac referire la “Marele Război pentru Apărarea Patriei”, ca şi cum Patria autorilor acestor discursuri şi comunicate ar mai fi încă URSS. Şi deoarece chiar la această întâlnire, şeful statului Moldovean le-a vorbit diplomaţilor în limba rusă, ca şi cum Moldova ar mai fi o periferie culturală a Imperiului Ruso-Sovietic. Stau şi mă întreb deseori daca domnul Preşedinte este sfătuit greşit de către unii consilieri – sau daca, dimpotrivă, dânsul nu ţine seama de unele sfaturi bune pe care le primeşte de la consilierii săi. Totuşi, faptul că domnul Preşedinte se framântă, adresează întrebări serioase către sine însuşi şi celor din jur – iar acum şi diplomaţilor occidentali pe care i-a invitat în acest scop - este un semn pozitiv. Înseamnă că Preşedintele se gândeşte serios la paşii următori, la direcţia în care se cuvine să se îndrepte.