COMITETUL PENTRU INITIATIVA LEGISLATIVA

19.08.2007

Punctul nostru de vedere
in chestiunea recunoasterii cetateniei romane Basarabenilor, Bucovinenilor si celorlalti Exilati
prin procedura simplificata in fata Tribunalelor

Condamnarea oficiala a regimului comunist* si intrarea Romaniei in Uniunea Europeana au deschis si calea inlaturarii unor consecinte nefaste ale ocupatiei sovietice, efectele care persista si astazi neputand fi inlaturate decat prin masuri reparatorii efective.
Intarziata impardonabil, recunoasterea (termen distinct de dobandire sau re-dobandire si de care ne delimitam) cetateniei romane pentru acele persoane care au dobandit-o prin nastere sau care au dobandit-o ca traitori in cuprinsul Regatului Romaniei pana la ocuparea de catre urss la sfarsitul celui de-ai doilea Razboi Mondial a tarii noastre (incepand cu Basarabia inclusivSudul, cu Nordul Bucovinei si Tinutul Herta), precum si pentru descendentii lor, trebuie sa se faca printr-o procedura simplificata.
Era de asteptat ca dupa 1989 printr-o lege speciala cu caracter reparatoriu, Statul Roman sa recunoasca in bloc, drepturile (rezultand din calitatea de cetatean roman) acestor persoane si descendentilor lor, iar mai apoi la autoritatea administrativa sa se faca simple verificari si inregistrari in evidenta populatiei cu eliberarea actelor de stare civila si de identitate.
Timp de peste un deceniu, orice demers reparatoriu fata de conationalii din Rasarit era trunchiat sau zadarnicit “ca sa nu se supere vecinii”. Au existat doar unele putin semnificative exceptii generate mai degraba de presiunea de la Chisinau dinspre Frontul Popular sau dinspre unii reprezentanti de marca ai societatilor culturale Pro-Basarabia si Bucovina, Bucuresti-Chisinau ori Tinutul Herta, de Presa (in principal Romania Libera, ZIUA si Cotidianul) si de Liga Studentilor din Universitatea Bucuresti.

I. Astazi, simplificarea nu trebuie sa priveasca doar actul care face dovada cetateniei romane a descendentului.

Trebuie spus ca, potrivit tuturor legilor romane privind cetatenia, inclusiv celei semnate de Nicolae Ceausescu in 1971, abrogate in 1991 de Legea actuala - cetatenia romana se dobandea prin nasterea din cetateni romani.(cazul descendentilor din cetateni ai Regatului Romaniei) - Certificatul de Nastere, Buletinul de Identitate, Pasaportul nu fac decat o simpla dovada a acestui drept dobandit prin nastere. In lipsa lor, dovada se face cu orice mijloc de proba permis de legea Romana - Codul Civil Roman si de Codul de Procedura Civila.
Cetatenia nici nu putea fi retrasa celui care a dobandit-o prin nastere. Doar simpla lui vointa (consimtamant neviciat) putea duce la renuntarea la cetatenie, exprimata printr-un demers individual.
Or, nu se poate renunta la cetatenia unui stat printr-o cerere facuta unei autoritati straine. In acelasi sens stipuleaza conventiile internationale si europene cu privire la cetatenie, reglementarile ultimilor ani fiind tot mai complexe in scopul evitarii situatiilor de apatridie.
Imprejurarea ca guvernul urss i-a "repatriat" pe numerosi cetateni romani in urss (cu complicitatea celor care conduceau atunci autoritatea romana) si ca le-a acordat fara sa-i intrebe cetatenia sovietica (si ca legea sovietica nu concepea a doua cetatenie sau dubla cetatenie) nu putea produce si nu are nici un efect juridic fata de legea si autoritatea romana, Romania fiind un stat suveran si nu un stat vasal. (Romania chiar permitea o a doua cetatenie; veti face diferentierea de dubla cetatenie care presupune un acord intre doua state cu privire la recunoasterea cetateniei celui de-al doilea intemeiata pe reciprocitate).
In anul 1998, cele Zece Programe pentru Romanii de Pretutindeni ale atunci-infiintatului departament al Guvernului Romaniei de resortul caruia erau aceste relatii cu romanii din teritoriul ocupat de fosta urss, din alte zone locuite de romani (bastinasi - Timoc, Vestul Banatului -Voivodina, Ungaria, Maramuresul de peste Tisa precum si din Sudul Dunarii - Aromani, Meglenoromani si Istroromani) din cuprinsul altor state si din diaspora - prevedeau recunoasterea/dobandirea/redobandirea cetateniei romane intr-o procedura simplificata.

La nivelul anilor 1999-2000 nu s-a reusit insa (din cauza rezistentei la reforma din institutiile publice romanesti) decat o accelerare a lucrarilor unicei Comisii (centrale) dar s-a descentralizat receptia actelor (de la aplicanti/solicitanti) in sensul in care cererile si dosarele se depuneau pe langa misiunile diplomatice si consulare si la toate Inspectoratele de politie din Judetele de la frontiera de nord-est a Romaniei. Trebuie spus ca inainte de 1989, depunerea cererilor de cetatenie romana se facea la Inspectoratele Judetene de Militie si la misiunile diplomatice si consulare ale Romaniei.
Din nefericire, in anul 2001 s-a suspendat pentru 6 luni solutionarea cererilor, apoi procedura a fost suspendata sine die, iar receptia cererilor nu mai putea fi facuta decat ca in trecut, la misiunile diplomatice. Multi din cei care au ratat"dezghetul" 1999-2000 au ratat si pasaportul european acum.


II. Astazi, o procedura cu adevarat simplificata de recunoastere a cetateniei romane inseamna:
1. In primul rand ca proba sa fie simpla ( deci fara aberanta probatio diabolica, cu rusinoasa trimitere a solicitantilor in "gura lupului" la autoritatea RM sau Ucraineana pentru confirmari ale denumirilor localitatilor, ale prezentei lor in organizarea administrativa a Judetului X, ori supunerea solicitantilor la calvarul rectificarilor de nume rusificate, ucrainizate, rectificare inutila din moment ce erau prezente in acte celelalte elemente de identificare, stabilire a starii civile.
2. In al doilea rand receptia cererilor sa revina la nivelul autoritatii judetene sau direct instantelor de judecata –Judecatoriile (de la frontiera de nord-est, spre exemplu dar nu numai, ci la nivelul tuturor judetelor – eventual mai putin Municipiul Bucuresti din cauza aglomerarii instantelor) si

3. in al treilea rand, dar cel mai importantpentru urgentarea rezolvarii situatiei - solutionarea cererilor sa fie data instantei civile (oricarei Judecatorii, apelul la Tribunal la Sectia civila - sectie competenta pentru orice act de stare civila, recursul la Curtea de Apel).

III. Procedura direct inaintea instantei judecatoresti va fi mai rapidase poate prevedea prin lege solutionarea intr-o procedura accelerata in camera de Consiliu, cu participarea Procurorului, sau pentru cazuri mai complicate de lipsa unor dovezi, in procedura de drept comun, cu acordarea de termene scurte intocmai ca pentru litigiile de munca sau de fond funciar, de max. 2 saptamani, (doar solicitantul cetateniei putand cere un termen mai lung in cazul in care nu are actele complete), in acest caz judecarea fiind in sedinta publica, deci transparenta, se va putea vedea dosarul oricand, ii vei sti stadiul.

In epoca descentralizarii/deconcentrarii, existenta unei singure Comisii pe tara arata un inutil control, de inspiratie sovietica care favorizeaza coruptia, favoritismele si blocarea solutionarii cu celeritate a cererilor, inlauntrul unui termen rezonabil (a se vedea blamul dat Comisiei centrale de magistrati integri ai Curtii de Apel Bucuresti, prin hotarari judecatoresti pronuntate in 2004 in cauze de blocare a solutionarii cererii timp de mai multi ani).
Ministrul Justitiei trebuie sfatuit ca ca nu face reforma (si nu realizeaza mare lucru) daca nu descentralizeaza activitatea de solutionare a cererilor: dupa indelunga asteptare la Comisie, procedurii administrative ii va urma si una judecatoreasca plangerea impotriva solutiei Comisiei la Tribunalul-sectia de contencios administrativ apoi recursul la Curtea de Apel - Sectia de contencios administrativ.

Daca in locul Comisiei Centrale analiza dosarelor se va face la nivelul fiecarui Judet, de catre Judecatorie, practic vor fi dintr-odata peste 150 de Judecatorii/Comisii in loc de una singura. Iar Ministerul Justitiei trebuie sa fie de acord pentru ca analiza dosarelor se va face tot in reteaua sa, si tot de catre Judecatori.
Argumentul ca s-ar incarca activitatea instantelor este putin serios si trebuie respins pentru ca Romania este datoare sa rezolve si aceasta problema care tine tot de condamnarea oficiala a regimului comunist care a dus la aservirea Romaniei catre urss. Nu cred ca magistratii se opun, asa cum s-ar grabi unii sa spuna; oricum reforma justitiei presupune si existenta unui numar corespunzator de magistrati astfel incat activitatea instantelor sa decurga in conditii de celeritate, principiul bunei guvernari obligand Ministerul Justitiei si Guvernul sa ia masuri adecvate si in termen rezonabil.
Deocamdata, este apreciata ca inoportuna/contraproductiva - si ne apare si abuziva - mentinerea procedurii administrative de solutionare a cererilor de recunoastere a cetateniei – intocmai ca pentru dobandire sau redobandirea cetateniei chiar daca s-ar face la mai multe judete din tara (la autoritati administrative) ca s-ar descentraliza poate doar abuzurile, coruptia si favoritismele... lipsa unui personal instruit din administratie isi poate pune o amprenta nefasta asupra reformei care se declara acum !
De 10-15 ani obsesia Chisinaului e ca prin acordarea cetateniei romane Bucurestiul vrea sa faca sectii de votare in Basarabia si sa “lichideze statalitatea R.Moldova”.Alegatiuni pe care faceau semioficial reprezentantii Chisinaului candva mai discret, acum cu insolenta, public si pe la alte Cancelarii. Bucurestiul nu are insa obsesii, temeri dar nici initiative de sprijin pentru aceste persoane pe care dupa al doilea Razboi Mondial, Statul Roman i-a abandonat in teritoriul ocupat de fosta URSS. Singurul sprijin in plan educational, diminuat drastic in ultimii sapte ani, nu e de natura sa atenueze pierderile si suferintele.
Se poate urma exemplu Germaniei care la semnarea in 1957 a Tratatului de instituire a Comunitatii Economice Europene si a Tratatului de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice a facut doua declaratii de rezerva cu privire la definitia data de Guvernul RFG resortizantilor germani: “ In ceea ce priveste Republica Federala Germania, prin resortisanti se inteleg toti germanii, in sensul definit de Legea Fundamentala” si a doua, referitoare la aplicarea Tratatelor in cazul Berlinului: “guvernul Republicii Federale Germania isi rezerva dreptul sa declare, la depunerea instrumentelor de ratificare, ca Tratatul instituind Comunitatea Economica Europeana si Tratatul instituind Comunitatea Economica a Energiei Atomice se aplica si landului Berlinului”.
Asadar, in 1957, invinsa din al doilea razboi mondial, RFG nu avea complexe, nu avea un Guvern care semna “in genunchi” ii apara pe “Toti Germanii” si nu uita nici de “Basarabia” lor, de la Berlin, RDG, o Republica Moldova disparuta insa ca si creatoarea ei URSS.Continuatorii acelei politici externe si interne, au faurit Germania de astazi.