„Liberation“ sare in ajutorul romanilor din regiunea transnistrerana

Jurnalistul parizian este un expert in problematica ruseasca si este autorul a numeroase analize geo-politice legate de transformarile survenite in fostul imperiu sovietic. Articolul sau este primul material important ce priveste persecut iile suferite de etnicii romani, din afara granitelor Romaniei, aparut intrun ziar european de forta - „Liberation“.Rusificarea este un proces agresiv inceput inca din 1992, anul razboiului transnistrean, pornit de Armata Rosie impotriva romanilor din Basarabia.

Este ora 13.30, in oraselul Grigoriopol, in estul Moldovei. Scoala incepe la oprirea de autobuz pentru copii care vor sa studieze in limba lor, sa scrie in caractere latine. Republica lor autoproclamata Transnistria, care ocupa un teritoriu minuscul la estul Moldovei, a decretat ca invatamantul trebuie sa fie in exclusivitate in rusa, sau la rigoare in moldoveneste, insa cu caractere chirilice. In centrul Europei, aceasta este o adevarata purificare scolara pe care autoritatile din Transnistria, care conduc din 1991 aceasta regiune de 4.200 km2 si 500.000 de locuitori, cu afectiune fata de Rusia.

La Grigoriopol, majoritatea familiilor au cedat si isi trimit copii la scolile ruse locale, cele mai frumoase si bine echipate. Insa, un grup de „nesupusi“ prefera inca sa ia autobuzul in fiecare zi, sa parcurga in jur de 15 km si sa treaca „frontiera“ transnistreana pentru a merge la studii intr-o scoala din satul moldovenesc Dorot- caia, care le acorda azil in fiecare dupa-amiaza. „Aici, eu invat sa traiesc ca o fiinta umana“, spune Nadia, 17 ani, cu o gravitate care contrasta cu blugii ei rupti, ultima moda in regiune. „Desigur ca suntem obositi de aceste calatorii incolo-ncoa. Sa putem studia doar dupa- amiaza, cand scoala din satul vecin este libera. Insa eu vreau sa studiez in limba mea. Si vad ca aceasta scoala ne invata mai bine sa chibzuim, sa cautam singuri informatii, sa gandim!“

Nadia explica aceasta in rusa, pe care o vorbeste la perfectie. Tatal sau e de origine rusa, lucru obisnuit in aceasta regiune, unde oamenii s-au amestecat mult. Mama sa e moldoveanca si se exprima si ea la perfectie in rusa si explica: „Nu este doar o chestiune de limba. Insa in scolile transnistrene, unicul lucru pe care ii invata pe copii este glorificarea autoritat ilor noastre si a marii Rusii. Noi traim aici ca animale intr-o rezervatie, fara alta informatie decat cea pe care vrea sa ne-o deie Rusia. Majoritatea oamenilor nici nu realizeaza cat ne fac ei sa suferim.“

Claudia Sainsus, profesoara de roma- na, plange cand isi aduce aminte de ororile prin care aceasta scoala a trecut, deja, pentru a putea continua sa invete in caractere latine. In 1992, pe cand scoala inca functiona la Grigoriopol, militienii regimului transnistrean au inconjurat cladirea, au tras gloante in cabinetul sau si au devastat clasele. „In sala claselor primare, ei au tras gloante in alfabetul latin de pe perete, isi aduce aminte ea. Un glont in fiecare litera a alfabetului“. Hartuiti de autoritati, arestati de cateva ori si amenintati cu moartea, profesorii au continuat sa predea la Grigoriopol pana in 2002. „Ascundeam copiile indata ce o comisie de control venea“, isi aduce aminte Diana, o alta eleva de 17 ani. Din 2002, autoritatile au luat controlul asupra cladirii, insa scoala avea inca 170 de elevi, care in fiecare zi, luau autobuzul pentru a merge la studii in libertate. In toata „republica“ transnistreana, pentru o treime din populatie, care sunt moldoveni/ roma ni (o treime ucraineni si o treime rusi), nu raman azi decat 8 scoli moldovenesti care utilizeaza alfabetul latin, instruind 3.500 de elevi (fata de 4300 in 2003). Toate scolile sunt „ilegale“ potrivit autorita- tilor locale si sunt finantate de guvernul moldovenesc.

„Autoritatile transnistrene cauta sa faca din Moldova inamicul public. In acelas i fel cum propaganda sovietica avea nevoie de SUA drept inamic“, explica Ion Iovcev, directorul unei scoli din Tiraspol, devastata in 2004 de militienii inarmati ai regimului si care supravietuieste datorita rezistentei invatatorilor si parintilor. „Multe scoli moldovenesti au fost transformate in acesti ultimi ani in scoli rusesti“, constata un alt dizident transnistrean. „Si chiar aici, la Tiraspol, avem peste 300 de elevi in acest an, fata de 700 cu zece ani in urma“. A trimite copilul sau la aceasta scoala inseamna sa te expui unor presiuni extrem de mari din partea autoritatilor locale, explica un alt parinte moldovean din Tiraspol: „Mi-as inscrie si fiul meu, insa nu stim niciodata daca scoala va functiona tot anul, si autoritatile ne ameninta ca nu o vor inregistra in Transnistria sau ca parintii vor fi concediati de la lucru“. Sub presiune, acest tata l-a inscris pe fiul sau la unica scoala moldoveneasca „oficiala“, care utilizeaza alfabetul chirilic. Fiul sau studiaza dupa manuale sovietice vechi sau dupa manuale mai noi importate de la Moscova, care ii invata istoria „patriei noastre, marea Rusie“.