Provocarea Marii Negre

06.10.2007

Marea Neagra ramane de foarte multa vreme o mare inchisa. Exista foarte putine perspective de modificare a regimului sau juridic. Tratatul de la Montreux ii confera Turciei dreptul de a inchide stramtorile si de a transforma Marea Neagra intr-un lac. Lac in care se zbenguie doar flota Federatiei Ruse. Crearea unei rute de transport energetic alternative ar lasa Turcia mofluza si i-ar scadea esential importanta in regiune in calitate de gardian la intrarea in Marea Neagra. Iar calea cea mai simpla de acces la energia din Asia Centrala trece prin Romania, mai precis prin gurile Dunarii si Constanta - cel mai mare port din regiune.

Romania este condamnata sa aiba o politica activa la marea Neagra. Dupa aderarea la NATO si Uniunea Europeana, Bucurestiului se pare ca ii lipseste o orientare strategica. Pana la urma foamea de energie a Uniunii Europene va sili Romania sa devina un actor cu adevarat activ in regiune. Proiectul fals de integrare a Romaniei intr-o Europa Centrala mitica si bazata de pe nostalgii austro-ungare personale - si acestea in mare parte inventate - ar constitui una dintre cele mai mari pierderi de timp daca ar fi pus in aplicare. Romania are norocul sa fie ruta de transport si sa isi poata asigura prosperitatea asigurand securitatea rutei.

Imperiile din jurul Romaniei au avut in permanenta obsesia iesirii la mare. Imperiul Otoman a facut din Marea Neagra un lac turcesc, Rusia tarista urmata de cea sovietica s-au stabilit in forta in regiune. Imperiul Austro-Ungar a cautat aproape obsesiv in tot secolul al XIX-lea sa iasa la Marea Neagra prin intermediul Dunarii si sa-si asigure un control al acestei rute. Istoria se repeta: la Bruxelles problema Marii Negre este invartita de un functionar ungur - la Chisinau a fost trimis tot un functionar ungur in calitate de ambasador al Uniunii Europene. O mare parte din vina o poarta chiar Romania: multi dintre romanii ajunsi in diverse posturi la Bruxelles abia vorbesc limbile straine pe care au declarat ca le cunosc si in orice caz abia daca ii saluta cate cineva pe holurile institutiilor. Cateva exceptii - cu adevarat remarcabile! - vin sa confirme aceasta regula care are tendinta sa se generalizeze. Prostia sau incompetenta fostului consul al Romaniei de la Chisinau a contribuit enorm la crearea unei imagini dezastruoase - iar actiunea la Marea Neagra, usor-usor, iese de sub controlul Romaniei. Bucurestiul a trimis la Bruxelles invatacei care poate ca au bunavointa - insa pe holurile institutiilor europene nu poti spune piua.

O alta buba care blocheaza orice evolutie pozitiva la Marea Neagra: conflictele inghetate - de fapt cat se poate de fierbinti la indemnurile Moscovei. Transnistria este unul dintre aceste puncte fierbinti cel mai aproape de Romania, la doar cateva zeci de kilometri. Voronin se dovedeste inca o data cine il manevreaza din culise afirmand ca trupele ruse sunt binevnite in regiune - incalcand practic toate intelegerile cu europenii. Voronin nu a vrut de fapt nicioata sa integreze Basarabia in Uniunea Europeana. Voronin isi merita pensia de general platita de Moscova: si-a jucat perfect rolul de inhibitor al oricarei evolutii benefice in stanga Prutului. Multumita lui Voronin trupele ruse vor ramane in Transnistria mult si bine, in calitate de cap de pod esential pentru controlarea nordului Marii Negre.