Negocieri fără intermedierea Rusiei: o iniţiativă lăudabilă

09.10.2007

Tratativele purtate de Republica Moldova cu scopul reîntregirii ţării au intrat într-o fază cu totul nouă, încercând o abordare diferită prin metode, mai ales, economice. Interviul preşedintelui Vladimir Voronin, publicat în ziarul “Komsomolskaia Pravda”, pe data de 4 octombrie, expune pe larg această nouă abordare. Dar înainte de a comenta interviul preşedintelui doresc să relev şi două documente ale Ministerului de Externe al Republicii Moldova difuzate recent, bineînţeles cu autorizarea preşedintelui.

Este vorba despre declaraţia ministerială şi discursul ministrului Andrei Stratan la Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Ambele documente cer în modul cel mai clar retragerea deplină a trupelor ruseşti de pe teritoriul Republicii Moldova şi înlocuirea pretinşilor pacificatori ruşi printr-o misiune multinaţională de observatori civili. Această atitudine, desigur, este bine cunoscută, dar trebuie subliniată anume în perioada actuală, când Rusia ameninţă să iasă din Tratatul FACE. Republica Moldova, prin declaraţiile sale, demonstrează că dorinţa Rusiei de a obţine ratificarea Tratatului pentru armele convenţionale în Europa rămâne a fi condiţionată de retragerea trupelor ruseşti din Republica Moldova, conform angajamentelor de la Istanbul din 1999. Câteva guverne occidentale, mai ales guvernul german, ar dori să facă pe plac Rusiei ratificând tratatul menţionat fără a mai cere Rusiei, să-şi retragă trupele pretins pacificatoare din Republica Moldova. În acelaşi spirit, Berlinul şi încă vreo câteva guverne s-ar împăca şi cu baza militară rusească de la Gutauta, în Georgia, pe teritoriul controlat de ruşi şi abhazi. Iată de ce este important acum ca guvernele Republicii Moldova şi al Georgiei să demonstreze că interesele lor naţionale nu pot fi jertfite de nimeni pe altarul unor relaţii, oricum îndoielnice, cu Kremlinul. Interviul preşedintelui Voronin, cerând încă o dată retragerea trupelor ruseşti, schiţează un program de contacte la nivel economic cu autorităţile de la Tiraspol. Aceste propuneri au devenit posibile în ultimul timp ca urmare a divergenţelor dintre gruparea lui Igor Smirnov, pe de o parte, şi majoritatea Sovietului Suprem, pe de altă parte, o majoritate susţinută de compania Sheriff şi alte interese de business de pe malul stâng. Desigur, Smirnov şi echipa acestuia sunt inacceptabili din punctul de vedere al Republicii Moldova, dar erodarea influenţei politice a grupării lui Smirnov şi creşterea treptată a influenţei rivalilor acestuia deschide posibilitatea unor contacte cu grupări de interese de pe malul stâng, fără a mai ţine seama de împotrivirea lui Smirnov sau chiar trecând peste aceasta. Preşedintele Voronin vine cu câteva oferte interesante în acest sens în declaraţiile publicate în ziarul “Komsomlskaia Pravda”. Am reţinut cinci propuneri ale sale:

- Întâi, acces legal pentru firmele transnistrene pe piaţa Uniunii Europene, inclusiv preferinţele de care se bucură acolo Republica Moldova, cu condiţia ca firmele transnistrene respective să se înregistreze la Chişinău;

- Al doilea, modernizarea în comun a şoselei Leuşeni – Chişinău – Dubăsari, care leagă Ucraina de România pe teritoriul Republicii Moldova. Concomitent, redeschiderea podului de la Gura Bâcului, blocat de militarii transnistreni;

- Al treilea, crearea unui post de televiziune comun Chişinău – Tiraspol sub egida reprezentanţilor societăţii civile, respectiv, ai organizaţiilor neguvernamentale de pe ambele maluri ale Nistrului;

- Al patrulea, reformarea Universităţii din Tiraspol şi deschiderea ei pentru studenţi din toată Republica Moldova în vederea acreditării, inclusiv internaţionale, de către Ministerul Educaţiei al Chişinăului;

- Al cincilea, împărţirea cu Transnistria în mod proporţional a ajutoarelor internaţionale umanitare pentru depăşirea urmărilor secetei.

În acelaşi timp, preşedintele Voronin cere eliminarea aşa-zişilor vameşi şi grăniceri ai Tiraspolului, încetarea exerciţiilor militare în zona de securitate şi măsuri paralele de dezarmare şi demilitarizare.

În interviul preşedintelui se poate citi printre rânduri că tratativele purtate cu Kremlinul în mod separat şi netransparent nu au dus la nici un rezultat. În orice caz, nu la un rezultat cu care s-ar fi putut împăca Republica Moldova. În acelaşi timp, formatul internaţional 5+2 este scos pe linie moartă din cauza Moscovei şi a Tiraspolului. Rămâne opţiunea de a căuta dialog cu unele grupări din Transnistria, în mod direct, fără implicarea Rusiei. Anume acest aspect este important, dialogul direct fără Rusia. Această abordare o încearcă preşedintele georgian Mihail Saakaşvili în Abhazia, deocamdată fără succes. Nici în Republica Moldova nu garantează nimeni succesul acestei abordări, dar ea merită, bineînţeles, să fie încercată. Şi este foarte bine că Republica Moldova încearcă să ia iniţiativa în propriile ei mâini.