Jocul de-a subordonarea romanilor

12.10.2007

In ziarul nostru de ieri, colegul George Damian a publicat articolul "Romanii de pretutindeni se intorc la Guvern", anuntand, printre altele, ca Departamentul pentru Relatia cu Romanii de Pretutindeni (DRRP), din subordinea MAE, a trecut la Cancelaria Primului Ministru.

Actiune perfect normala, daca tinem cont ca de doi ani, de cand a fost transferat de la Guvern la MAE, acest departament a functionat ca vai de el, nemultumiti de serviciile lui fiind tocmai cei ce trebuiau sa beneficieze de sprijinul Tarii-Mama, in principal marile colectivitati romanesti si asociatiile respective din afara actualelor granite. Din ianuarie 1999, cand a fost infiintat Departamentul pentru Relatiile cu Romanii de peste Hotare (DRRH), in subordinea Guvernului, s-au realizat, sub alte cateva denumiri, numeroase actiuni privind pastrarea identitatii nationale, prin institutionalizarea strategiilor menite sa stabileasca/restabileasca legaturile Statului Roman cu Fiii Sai aflati foarte aproape sau foarte departe. De atunci si pana acum, numeroasele derapaje de la programe si initiative i-au determinat pe conationalii nostri sa fie tot mai sceptici si neincrezatori in felul in care li se asigura/ sprijina etnicitatea, fie ca sunt numiti, in anumite tari, rumani, vlahi, macedoromani, aromani, meglenoromani, istroromani, moldoveni (basarabeni), sau, mai nou, romi, adica tigani romani, etnie care a speriat Europa Occidentala.

Daca in 1999 "numaram" aproximativ 12 milioane de romani aflati/stabiliti dincolo de actualele granite ale tarii, formand un fel de "a doua Romanie" (adica mai mult de jumatate din populatia tarii, la vremea respectiva), acum cifra s-a marit cu alte vreo trei milioane. Din triada emigratie-exil-diaspora a disparut exilul specific vremii comunismului. Emigratia romana de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul urmatorului, mai ales in America de Nord, azi se afla la a treia generatie, fiind apreciata de oficialitatile SUA si ale Canadei, ca buni cetateni, loiali si profesionisti, putand sa-si pastreze, in colectivitatile lor, limba, traditiile si obiceiurile; emigratia actuala, spre Europa de Vest, este benefica pentru acele tari, prin munca pe care o depun, dar provoaca, prin actiunile antisociale, ale multora dintre ei, adevarate seisme infractionale, de asa maniera incat a inceput arestarea si expulzarea celor certati cu ordinea si legile tarilor respective. Ramane in ecuatie diaspora propriu-zisa, a romanilor din jurul tarii, impartiti in doua mari categorii: in primul rand, moldovenii/basarabenii din Republica Moldova, bucovinenii, maramuresenii si moldovenii din Ucraina, toti luati cu japca de catre Stalin (acestora li se adauga romanii imprastiati de regimul comunist in toata URSS, pana la si dincolo de Cercul Polar, al marii Uniuni Sovietice); al doilea spatiu de romanitate il formeaza sudul Dunarii, unde vlahii sunt romani-romani (mai ales in Valea Timocului, la granita dintre Serbia si Bulgaria), iar aromanii, meglenoromanii si istroromanii reprezinta structurile dialectal-etnice ale populatiilor romanizate in cel mai mare imperiu al antichitatii. O situatie speciala o au romanii din Ungaria, urmasi ai colectivitatilor de dincolo de Tisa, din fostul Imperiu Austro-Ungar, care acum sunt condusi de o unguroaica din Ardeal (conform revistei "Foaia Romaneasca").

Ei, bine, daca tot a trecut, din nou, la Guvern, DRRP are datoria si obligatia de a se debarasa de instructiunile "diplomatice", al caror esec s-a vazut. E de la sine inteles ca trebuie sa se implice, impreuna cu Ministerul de Interne, in solutionarea situatiilor romanilor/romilor din UE, cat si pentru promulgarea unor legi speciale privind romanii de pretutindeni, incepand cu acordarea cetateniei romane si scutirea de taxe, pentru cei ce vor sa studieze in Romania.