IASUL- INTRE SACRU SI LAIC

14.10.2007

Iasul in mijlocul lui octombrie se rezuma la campul semantic al sarbatorilor: concerte, manifestatii, mici, Sfintele Liturghii, bere, tarabe, Sfinta Parascheva, vin, corturi, pelerini, cersetori, tramvaie de epoca, blanuri, demonstratii, distractie si... credinta. Te trezesti intr-o dimineata in acest vacarm. Poate te cheama rasunetul clopotelor de la Mitropolie, sau poate aroma micilor de la Hala Centrala. In orice directie nu si-ar tine calea tramvaiul in care ai urcat, sarbatoresti, ca doar atat „raiul comerciantilor”, cat si al Sfantului Ioan Gura de Aur se include in complexitatea sarbatorilor Iasului.

Un adevarat spectacol coral este imitat de catre politistii care incerca sa dirijeze o agitatie de zgomote si claxoane produse de multimea masinilor din parcarea de langa Hala. Autoturismele comreciantilor, pline cu incarcaturi sunt adevarate surse de eventual venit. Negustorii ambulanti isi expun nectarul pe mesele de taraba in asteptarea transformarii lui in miere. ” Chiar daca marfa nu e de cea mai buna calitate si nici pretul nu e cel mai mic, prejudecata legata de tirg ii aduce pe oameni printre rinduri. Predilectia romanului pentru ceea ce inseamna „laolalta” o poti dibui din conversatiile intime pe care le furi involuntar in fluidul care curge in doua directii. „Stii ce-mi sta in minte? Bluzita roz”, incearca sa o convinga o fetita pe maica-sa...ca doar nu degeaba au venit la tirg. In aceast amestec de fum de mici si tigara, senzorii nazali pecep si cite un fir ratacit de parfum... Falsuri de Chanel, caci originalele se plimba prin Carrefour. Echipamentul pastratorilor linistii publice de un verde strident iti asigura parca portofelul din geanta...

iguranta asta o simti si pe bulevardul Stefan cel Mare, impanzit de masini de patrula.

Lume multa, care se misca dintr-o parte in alta si la o privire de ansamblu pare ametita. Difuzoarele din curtea Mitropoliei transmit rasunetul Sfintei Liturghii pana la corturile pelerinilor din parcarea Teatrului National. In calea spre Sfintele Moaste se ingramadesc autoturisme inmatriculate in toate colturile Romaniei, autobuze si grupuri de oameni imbulzindu-se prin imprejurimi. Ore intregi in rind, miini intinse spre cer, ochi amarati, strigate de ajutor si dorinta de a atinge, de a se purifica, de a lua o parte din sfintenie, tot ce inseamna credinta, unea miile de crestini. Orbi, orfani, personalitati, jurnalisti, oameni de afaceri, toti laolalta se arata in aceeasi lumina in fata Celui de Sus. Devin deodata egali, simpli enoriasi.

Purificarea insa nu dureaza mult... pana te urci in tramvai si esti martorul unei certe. Totul revine la „normal”, stai cu mina pe biblie, iar in urechi auzi injuraturile conrolorului la adresa calatorului fara bilet. Iar Slujba continua.