11 pentru România

adăugat 13 mai 2008, 01:45, la Social

În paginile ce urmează veţi cunoaşte moldoveni stabiliţi în România, care au reuşit să-şi facă acolo un nume, să-şi construiască o afacere sau să-şi urmeze cu pasiune meseria. Mulţi dintre ei au plecat din Republica Moldova după 1990. Nu neapărat în căutarea visului american, mai degrabă a oportunităţilor de a avea o viaţă normală. Cu toţii au ceva special - curajul de a înfrunta viitorul.

Nu-i vedem foarte des la TV şi nici la cronicele mondene: succesele vorbesc de la sine. Sunt 11 nume noi de basarabeni recent realizaţi peste Prut, pe lângă cele pe care le cunoaştem deja - Anastasia Lazariuc, "Planeta Moldova", Arsenie Toderaş, Anna Lesko, fraţii Vaculovschi, Tania Popa (actriţă la Teatrul Naţional din Bucureşti), Tina Geru (interpretă), Petrică Ciobanu (actor), Victoria Bucun (coregrafă), Ceslav Ciuhrii (director "InsecFarm"), Nicolae Petrov (preşedinte "CarpatAir"). Text de Rodica Trofimov

Basarabeanul de la Cannes

A semnat imaginile la filme româneşti de mare succes, precum "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", "Moartea Domnului Lăzărescu" sau "Stuff that Bear". Oleg Mutu nu mai este un nume care se vrea auzit. Este un nume care deja face parte din noul val al cinematografiei româneşti, alături de regizorii Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Hanno Hofer. După succesul de la Cannes, unde toţi criticii au complimentat performanţa operatorului de la "4, 3, 2", Oleg Mutu a primit oferte de colaborare de la case de film din Franţa şi Germania.

Biografia lui Oleg Mutu poate alcătui şi ea subiectul unui film de succes - într-atât de imprevizibilă i-a fost soarta, care l-a adus într-o meserie la care nici nu a visat. Era în anul II la Facultatea de fizică şi matematică la Chişinău, când şi-a luat o "pauză de gândire", abandonând studiile. Ca să aibă bani de buzunar, s-a angajat în calitate de cameraman la TVM. Ceea ce ţine minte, din debutul său de operator, sunt filmările de la spectacolele susţinute de proaspeţii actori moldoveni, veniţi de la studii din Tbilisi. "Încetul cu încetul, a început să-mi placă ceea ce făceam. Am învăţat multe de la operatorii de la TVM, care făcuseră şcoală la Moscova. Chiar dacă părinţii mei s-au întristat mult pentru că am abandonat facultatea, fizica îmi place şi acum, căci mă ajută în meserie".

Într-un final, a plecat la studii la Academia de Teatru şi Film de la Bucureşti (regie), unde a fost coleg de facultate cu Cristian Mungiu şi Hanno Hofer. Împreună cu ei, a înfiinţat mai târziu Compania "Mobra films", pentru a realiza proiectele lor de film.

Până a absolvi ATF, a fost cameraman pentru Şcoala de jurnalism BBC de la Bucureşti, iar mai apoi a lucrat în calitate de cameraman la departamentul de ştiri sportive de la PRO TV. Nu avem cum să trecem cu vederea o întâmplare interesantă din 1998, Oleg fiind în echipa PRO TV ce filma Campionatul mondial de fotbal: jurnaliştii români se aflau la Cannes şi căutau un loc de parcare. Un pasager, ieşit din maşină, un tânăr pletos şi cu ochelari, s-a postat în stradă, informând colegii că se află în faţa clădirii unde are loc Festivalul de film de la Cannes şi unde, peste ceva timp, el va lua un premiu. O glumă spusă nevinovat avea să se transforme într-o realitate "palpabilă" în 2007, când "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" avea să fie premiat cu "Palme DOr". Filmul, regizat de Cristian Mungiu şi produs împreună cu Oleg Mutu, a adunat până astăzi din vânzări peste opt milioane de dolari.

"Pentru un operator este foarte important să existe regizori care să vrea să muncească anume cu el. Povestea filmului depinde de regizor, iar un operator îl susţine în tot ceea ce vrea el să facă. Până la urmă, filmul aparţine regizorului. La un film se lucrează în echipă şi în toate trebuie să existe o abordare profesionistă. În viaţă, sunt lucruri care te pasionează, există întrebări la care vrei să găseşti nişte răspunsuri. Nu există reguli, de aceea continuu să învăţ, să descopăr. Ca să devină frumoase, lucrurile au nevoie de timp", declară Oleg Mutu.

Printre primele lui lucrări se numără un documentar despre românii din Siberia, expediţia "Camel Trophy" din America de Sud, "World Cup98" din Franţa, Expoziţia auto de la Detroit. A lucrat, de asemenea, la o serie de videoclipuri pentru mai mulţi artişti români, printre ei Mircea Vintilă şi Pepe. În 1997 lucrează la primele scurtmetraje, "The international phonecall" a lui Hanno Hofer şi "Mariana" a lui Cristian Mungiu. În 2003 colaborează cu Bruno Coppola la "Stuff that Bear", pentru care Oleg Mutu primeşte Premiul special al juriului pentru imagine de la Festivalul internaţional de film de la Indianapolis. Tot el a filmat la un alt scurtmetraj apreciat cu "Ursul de aur" la Berlin - "Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea" în regia lui Cristi Puiu.

"Moartea Domnului Lăzărescu" a fost, fără îndoială, filmul care l-a consacrat pe Oleg Mutu, o producţie a lui Cristi Puiu, premiată în 2005 cu "Un certain regard" de la Cannes, film ce a beneficiat de o abordare tehnică inedită, filmat cu puţină lumină şi cu o cameră ce s-a mişcat la 360 de grade. "Acest film a fost una dintre marile mele bucurii. Ca în orice peliculă, imaginea are o funcţie dramaturgică, care trebuie să se plieze pe atmosfera acesteia".

Apreciază ceea ce face Bertolucci, Sofia Coppola, fraţii Cohen, Wong Kar-Wai. La Cannes a făcut cunoştinţă cu Andrei Zveaghenţev. Şi dacă se poate numi vis, atunci unul dintre visele cele mari ale lui Oleg Mutu e să facă un lungmetraj la Chişinău.

Autor: Vip Magazin
Sursa: vipmagazin.md