La 21 mai s-au împlinit 20 de ani de la moartea lui Ioan Petru Culianu care, în 1991, a fost împuşcat în ceafă, cu un singur glonţ, în toaleta Universităţii din Chicago, unde era profesor. Crima a rămas până acum nerezolvată, în ciuda investigaţiilor întreprinse de poliţia americană şi a implicării FBI.

Este una dintre cele mai misterioase crime în care a fost implicat vreodată un român. Cine era interesat să ucidă un profesor de istoria religiilor? Sutele de pagini scrise la temă indică faptul că rezolvarea cazului nu poate fi găsită decât în România sau în legătură cu România. Presupunerile avansate - mai mult sau mai puţin întemeiate, speculative sau bazate pe dovezi reduse - cu privire la autorii direcţi sau morali ai crimei merg de la fosta Securitate, la traficanţi de droguri, extremişti de dreapta, servicii de spionaj, societăţi secrete. Iar acest amalgam nu face decât să sporească misterul cazului.

Ioan Petru Culianu a emigrat încă de tânăr din România comunistă, a studiat şi mai apoi a predat la universităţi din Italia, Olanda şi Franţa. După mulţi ani de muncă s-a impus ca discipol al lui Mircea Eliade şi a reuşit să ajungă profesor la Divinity School din Chicago. Ca şi viaţa lui, cariera sa ştiinţifică a fost întreruptă brusc, dar ne-au rămas mai multe volume şi articole care dovedesc o direcţie de cercetare a istoriei religiilor absolut originală. După ce am citit majoritatea cărţilor lui Ioan Petru Culianu am rămas cu impresia că mai trebuie să fie ceva, că nu a apucat să scrie tot ce dorea - lipseşte cheia de boltă a acestor cercetări şi studii. Însă, dincolo de scrierile ştiinţifice, Ioan Petru Culianu ne-a lăsat şi o serie de nuvele, dintre care cea mai tulburătoare este „Intervenţia zorabilor în Jormania" - probabil, cea mai şocantă lectură pe care o poate avea un român interesat de politica din ultimii 20 de ani.

Nuvela a fost scrisă la începutul anului 1986 şi a rămas nepublicată până în martie 1989, când a apărut în Italia. Aceste date sunt importante pentru că nuvela - în care regimul politic opresiv din Jormania e răsturnat de BDKR (poliţia politică a Imperiului Maculist învecinat) - descrie cu o precizie înspăimântătoare evenimentele de la Bucureşti din decembrie 1989. „Personajele" sunt extrem de transparente: serviciul secret al Jormaniei poartă denumirea de Secan (putem recunoaşte Securitatea); BDKR aduce oarecum cu KGB - dar mai degrabă îndreaptă spre editorul de ghiduri turistice care „ştiu totul" Baedeker; „Imperiul Maculist" seamănă prea mult cu imperiul sovietic care a mânjit (maculat) tot ce i-a ieşit în cale. „Zorabii" trimişi de maculişti în Jormania sunt nişte pisicuţe blânde care se transformă la un semnal în monştri ce dezlănţuie haosul. Nu este uitată nici influenţa soţiei dictatorului asupra politicii interne - ca să fie eliminată orice confuzie posibilă. Dar, mai presus de toate, şochează în nuvelă terminaţia „an" din numele complotiştilor din interior sau a celor care au de câştigat de pe urma „intervenţiei zorabilor". E o terminaţie mult prea asemănătoare cu realitatea de la Bucureşti din decembrie 1989 - Silviu Brucan, Gelu Voican, Petre Roman... Literatura poate fi mult mai periculoasă decât pare la prima vedere.

Din păcate, amintirea profesorului Ioan Petru Culianu a început să se stingă, la Bucureşti săptămâna trecută apărând doar câteva articole care amintesc de cele petrecute acum 20 de ani. Sper ca prin aceste rânduri să îndemn câţiva oameni spre sălile de bibliotecă, unde să caute o carte de profesorul Culianu.