Intelectualul basarabean Constantin Ghidei, judecat fără probe de poliţia politică sovietică, a fost trimis în Siberia, în 1942, pentru activităţi „contrarevoluţionare".

Constantin Ghidei a fost arestat de poliţia politică sovietică la 26 iunie 1941, la patru zile după ce armata germană şi cea română au trecut Prutul. La momentul arestării era director al şcolii primare nr. 1 din Leova. De ce a fost arestat şi ce pedeapsă îi aplică poliţia politică sovietică, NKVD?

Cedări teritoriale şi alianţa cu Germania

România a pierdut mai multe teritorii în 1940, în decursul a doar două luni. Basarabia şi Bucovina de Nord a fost ocupată de sovietici în 28 iunie 1940, Transilvania de Nord fiind la rândul său ocupată de Ungaria ca urmare a dictatului de la Viena din 30 august 1940, iar Sudul Dobrogei sau Cadrilaterul - luat de bulgari la 7 septembrie 1940. Aflându-se într-o situaţie dificilă şi dat fiind pericolul desfiinţării ca stat, aşa cum se întâmplase în septembrie 1939 cu Polonia, România a decis să facă alianţă cu Germania.

La 22 iunie 1941, ca aliat al Germaniei, Guvernul condus de Ion Antonescu ordonă Armatei Române intrarea în război împotriva Uniunii Sovietice. Scopul declarat era eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord. Ulterior însă trupele au trecut peste Nistru, o decizie controversată, considerată neinspirată de o parte importantă a istoricilor de astăzi. Atunci însă Guvernul Antonescu a considerat-o necesară, crezând în distrugerea completă a bolşevismului.

O nouă campanie împotriva „duşmanilor poporului"

Luptele la Prut au fost aprige, sovieticii organizând o rezistenţă puternică. Deşi ştiau că nu vor ţine piept mult, sovieticii vroiau să câştige timp pentru retragerea personalului administrativ şi a utilajelor industriale în interiorul URSS. În acest context, NKVD începe o campanie de represiune împotriva oamenilor suspectaţi a fi „duşmani ai poporului". Unul dintre aceştia a fost Constantin Ghidei, locuitor al orăşelului Leova din sudul Basarabiei, situat chiar pe malul Prutului. Originar din satul Leuşeni, judeţul Chişinău, acesta s-a născut într-o familie de ţărani, având norocul de a face studii încă în perioada ţaristă şi, respectiv, de a accede pe scara socială.

A devenit învăţător, chiar director al Şcolii primare nr. 1 din Leova în perioada administraţiei româneşti, din 1924 până în 1940. A fost un cetăţean loial al României şi n-a făcut parte din partide extremiste. Din toată experienţa sa politică desprindem calitatea de membru al Frontului Renaşterii Naţionale (FRN), singurul partid legal din timpul dictaturii regale (1938-1940). Constantin Ghidei a devenit membru al FRN din oficiu, ca funcţionar de stat, la fel ca şi alţi oficiali de peste Prut, care au avut de suferit din cauza aceasta după instaurarea regimului comunist totalitar în România după decembrie 1947.

Constantin Ghidei a fost luat în vizor de organele de represiune sovietice încă din iulie 1940, când a început ocupaţia sovietică a Basarabiei. Era suspectat că intenţiona să treacă Prutul în faţa armatei roşii în ofensivă. Reuşiseră să plece numai câţiva dintre membrii familiei sale: un fiu, două fiice şi soţia (nu se ştie ce s-a întâmplat cu ceilalţi patru copii, maturi). Urma să vină din urmă şi capul familiei, dar între timp sovieticii ajunseseră la Prut şi închiseră frontiera. Având familia evacuată peste Prut, Ghidei era perceput de autorităţile sovietice ca un potenţial inamic. Aceasta era logica regimului totalitar care a fost perpetuată decenii la rând.

Deportat în Siberia, anchetat şi omorât

Din dosarul personal păstrat în arhiva fostului KGB de la Chişinău aflăm că a fost deportat în Siberia, în regiunea Irkutsk. Primul interogatoriu datează din 20 iulie 1941, iar al doilea, cu un an mai târziu, 21 iulie 1942. Întrebarea de bază pe care i-au adresat-o reprezentanţii poliţiei politice sovietice lui Constantin Ghidei a fost: „De ce a rămas pe teritoriul Basarabiei după 1940?". Organele represive sovietice îl suspectau pe Ghidei ar fi rămas să îndeplinească acţiuni de spionaj în favoarea României, deşi acesta susţinea că n-a apucat pur şi simplu să treacă Prutul, pentru că a fost închisă frontiera. Atunci a urmat o altă întrebare, care trădează în mod explicit logica teroristă a NKVD: „O dată ce aţi avut intenţia să plecaţi în România înseamnă că aveaţi o atitudine duşmănoasă faţă de mişcarea revoluţionară şi puterea sovietică".

La 11 august 1942, ancheta NKVD stabileşte că nu există probe şi inculpatul neagă legătura sa cu spionajul românesc, de aceea dosarul său este trimis Consfătuirii speciale a NKVD, un organ extrajudiciar, ca şi „troicile". Era o procedură obişnuită în URSS înaintea, în timpul şi după încheierea războiului: când nu existau probe, suspecţii erau condamnaţi invocându-se „vigilenţa revoluţionară". În cazul lui Constantin Ghidei, principalul „cap de acuzare" invocat a fost că era ex-membru al unui partid „contrarevoluţionar" între anii 1938-1940. Doar pentru asta, în lipsă de probe, a fost condamnat la opt ani de detenţie în GULAG.

Reabilitat post-mortem, după 40 de ani

Constantin Ghidei a dispărut fără urmă în Siberia. Familia sa a confirmat acest lucru printr-o scrisoare adresată, în decembrie 1989, preşedintelui Sovietului Suprem al RSSM, Mircea Snegur, în care cereau să fie reabilitat. Constantin Ghidei a fost reabilitat în 18 octombrie 1991, printr-o decizie a Judecătoriei Supreme din Rusia, în care se spune că aflarea în rândurile Frontului Renaşterii Naţionale din România în perioada 1938-1940 nu poate fi calificată drept „crimă" întrucât în acea perioada Constantin Ghidei nu era cetăţean sovietic. Mai mult, decizia instituţiei ruseşti arată că FRN era un partid care promova „susţinerea copiilor de ţărani şi şcolarizarea lor". Prin urmare, condamnarea lui Ghidei a fost recunoscută ca fiind ilegală, iar nevinovăţia i-a fost confirmată abia peste 50 de ani de la condamnare, când nu mai era demult în viaţă.