Ambalajul alimentelor ne va spune dacă ne-am mâncat raţia zilnică

adăugat 19 februarie 2009, 10:02, la Social

"Doza recomandată" va fi stabilită de medici şi va fi, probabil, 2.500 calorii/zi - pentru bărbaţi şi 2.000 - pentru femei

Câţiva producători români au adoptat voluntar acest model, care are toate şansele să devină lege din luna mai

Modelul "Dozei zilnice recomandate" pare să aibă cele mai mari şanse de a deveni regulament unic european de etichetare a alimentelor. Acesta prevede stabilirea unei valori zilnice recomandate de calorii, pentru un adult cu activitate fizică moderată. În funcţie de acest criteriu, toate alimentele vor avea trecută pe etichetă, pe lângă informaţiile despre conţinutul de grăsimi, zaharuri şi sare, cât la sută din necesarul zilnic de calorii reprezintă porţia respectivă sau cât la sută din necesar reprezintă 100 grame din acel aliment. Astfel, pentru porţiile mai mici de 100 grame va fi trecut direct procentul aferent cantităţii respective, iar în cazul porţiilor mai mari de 100 grame vor fi trecute valorile pentru acest gramaj, urmând ca fiecare să calculeze în funcţie de cât consumă.

Standardul ar putea fi stabilit la 2.500 calorii pentru un bărbat şi 2.000 calorii pentru o femeie, însă multe voci susţin că metoda este ineficientă deoarece calculul se rezumă doar la valoarea energetică nu şi la conţinutul altor ingrediente. De exemplu, un aliment care acoperă 20 de procente din energia necesară unei zile ar putea avea un conţinut mare de zaharuri sau grăsimi, deci s-ar respecta limita generală, dar s-ar depăşi valorile recomandate pentru aceste ingrediente. De aceea, s-a hotărât ca în dreptul ingredientelor principale să fie trecut şi procentul din doza zilnică recomandată pentru acestea, valoari recomandate medical. România a adoptat deja un asemenea sistem, însă el este opţional şi a fost ales numai de câţiva jucători de pe piaţa alimentară, în a doua jumătate a anului trecut.

E nevoie de un model unic european

Mai mulţi oficiali europeni susţin că, la nivelul comunităţii, industria alimentară trebuie să adopte un singur cod de etichetare, indiferent de ce măsuri au luat până acum guvernele statelor membre. Anunţul a fost făcut de mai mulţi oficiali europeni care au lucrat la elaborarea unei legi unitare care reglementează ce şi cum trebuie trecute pe etichetă informaţiile nutriţionale. Deşi dezbateri pe acest subiect există de mai bine de un an, reprezentanţii Comisie şi cei ai industriei alimentare şi asociaţiilor de consumatori nu au ajuns la un numitor comun privind alegerea unui model standard. Acum câteva luni s-a vehiculat ideea că va fi stabilit un cadru general pentru piaţa europeană, urmând ca fiecare stat să adopte un model propriu, dar specialiştii europeni susţin că aşa ceva este imposibil deoarece este împotriva ideilor de "competiţie" şi "piaţă unică".

Totuşi, în perioada de tranziţie vor fi acceptate şi schemele naţionale, însă din momentul în care legea europeană devine obligatorie, modelele de până acum ar putea fi păstrate doar ca informaţii suplimentare. La nivel european se estimează că foarte puţini producători vor păstra şi modelele suplimentare, deoarece înseamnă costuri mai mari de ambalare, care se vor regăsi în preţul final al produsului.

Regulamentul de etichetare va fi discutat în Paralamentul European în luna martie, specialiştii aşteptând adoptarea acestuia până în luna mai a acestui an.

Codul culorilor semaforului - cel mai popular model

Până acum s-au remarcat câteva modele de etichetare la nivel european, cel al "culorilor semaforului" din Marea Britanie fiind cel mai popular. Acesta prevede ca alimentele sănătoase să fie însemnate cu verde, cele mai puţin sănătoase - cu galben, iar cele nesănătoase - cu roşu. Astfel, consumatorii ştiu că din alimentele "verzi" pot consuma cantităţi mari, din cele "galbene" cantităţi moderate, iar cele "roşii" foarte rar sau deloc. Suedia, Germania şi Franţa sunt ţări europene care au stabilit norme asemănătoare bazate pe culori, considerând că este cel mai simplu sistem de recunoscut de către consumatori, indiferent de gradul lor de educaţie.

Autor: Elena HÎRŢAN
Sursa: www.gandul.info