Odată cu publicarea „Despre originea speciilor”, pe 24 noiembrie 1859, Charles Darwin a pornit o avalanşă de critici care a durat timp de 150 de ani şi care şi astăzi este un subiect de discuţie important în societatea mondială, fie ca eşti în StateleUnite, fie ca eşti în România.

Deşi teoria evoluţiei prin selecţie naturală este astăzi acceptată în majoritatea cadrelor academice din toată lumea, deschiderea la informaţie pe care a oferit-o internetul a situat lucrarea lui Darwin într-o mare de pseudo-ştiinţă din care se luptă şi acum să iasă. Problema este că cei are susţin că Charles Darwin se înşeală au doar fragmente de informaţie şi nici nu posedă o pregătire ştiinţifică suficientă pentru a înţelege că există argumente solide, din punct de vedere biologic şi genetic, teoria evoluţiei bazându-se pe dovezi serioase şi nu doar pe câteva fosile, aşa cum se crede.

Antidarwininiştii au o multitudine de argumente care par a justifica, cel puţin la nivel superficial, pornirea lor împotriva uneia dintre cele mai disputate teorii din istoria omenirii, dar doar trei dintre acestea reapar mereu în dezbateri. Această enumerare este descrisă din perpectiva anti-darwiniştilor.

1. Fiecare copil născut este neajutorat şi dovedeşte că Darwin s-a înşelat.

Teoria evoluţiei ar mai putea fi descrisă şi ca „supravieţuirea celui mai puternic”, sau mai bine spus „celui mai bine adaptat”. Cele mai multe mamifere şi păsări dau naştere unor progenituri neajutorate, în locul unora puternice şi adaptate vieţii din primele secunde ale vieţii. Nici Darwin sau neo-darwiniştii nu pot explica acest fapt. Fiecare copil născut contrazice Teoria Evoluţiei.

Când Darwin îşi formula ideiile, a ales să omită faptul că puii mamiferelor şi păsărilor nu pot supravieţui decât cu îngrijiri îndelungate pentru că teoria sa nu putea explica acest lucru.

2. Nu există un mecanism genetic viabil care să explice teoria lui Darwin.

Darwiniştii susţin că cele mai simple forme de viaţă bacteriene au evoluat, în timp, în animale mult mai complexe. Cea mai simplă bacterie are 500 de gene, iar omul peste 22.000 de gene. Pentru ca bacteria să evolueze până la om, organismele ar trebuie să aibă posibilitatea de a adăuga informaţie genomului, dar nu există nici un mecanism pentru aşa ceva. Genele sunt capabile să treacă prin mutaţii, dar nu pot fi adăugate altele. Acest fapt demonstrează clar că Darwin s-a înşelat.

3. Teoria evoluţei nu a produs o formulă matematică funcţională.

Toţi oamenii de ştiinţă sunt de acord că matematica este adevăratul limbaj al ştiinţei. Fiecare teorie foloseşte cuvinte pentru a descriere şi postulare, dar adevăratul test ale unei teorii sunt numerele şi matematica. Formulele matematice disting ştiinţa de minciună.

O formulă poate fi testată. Nu poţi testa însă cuvinte. Numerele sunt precise, iar formulele sunt la fel în toată lumea, chiar dacă vorbim alte limbi, şi sunt cele care disting legile de o teorie. Cercetătorii nu au fost capabili să ofere o formulă care explice teoria evoluţiei şi nimeni nu a reuşit să cuantifice ipotezele pe care le susţine. Milioane de oameni de ştiinţă au încercat să ofere o soluţie şi toţi au eşuat.

Motivul este foarte simplu. O asemenea formulă nu exită pentru că teoria evoluţiei darwiniste este greşită.

Chiar dacă Charles Darwin a dat exemple în cartea sa şi şi-a susţinut teoriile cu ajutorul mai multor experimente, chir şi 150 de ani mai târziu, apar săptămânat lucrări ştiinţifice care susţin ipotezele sale. De cele mai multe ori sunt descrise însă într-un limbaj exclusivist, care le înconjoară de mister, iar misterul este de cele mai multe ori invocat ca metodă de a ascunde adevăratele rezultate de publicul larg.

Este imposibil să existe o conspiraţie la nivel global care să ascundă „adevărul” cu privire la evoluţie, dar spaţiul uriaş dintre ştiinţa care susţine experimentele şi concluziile cercetătorilor şi pseudo-ştiinţa care domina masele, nu va face lucrurile mai uşoare. Teoria lui Darwin va fi un subiect dezbătut şi mistificat în continuare.