Nicolae (64 de ani) este unul dintre foştii combatanţi moldoveni, din Corjova, care a crezut cu tărie, acum 19 ani, că luptă pentru independenţă şi pentru un viitor mai bun al Moldovei. Acum, bărbatul şi-a redus la tăcere credinţa, dar mai ales cuvintele în limba pe care a apărat-o cu viaţa. Omul spune că ţara pentru care a mers pe front l-a trădat.

Pe podul de peste Nistru de la Hidrocentrala din Dubăsari, sute de oameni fac naveta de pe malul stâng pe malul drept sau invers.

Trec pe lângă militarii de la Forţele Pacificatoare care „veghează" pacea tot cu mâna pe arme, ascultând Modern Talking sau folclor de puşcărie. Pe gardul Hidrocentralei, la fiecare zece metri, este afişat avertismentul „Stoi, streleaiu" („Stai că împuşc" n. r.).

Nepăsători, moldovenii de pe malul drept merg la cumpărături la Dubăsari, iar cei de pe malul stâng vin la rudele din Ustia sau Molovata. Pacea aparentă ascunde faptul că, în timpul conflictului armat, declanşat la 2 martie 1992, aici au murit zeci de combatanţi care au luptat pentru idealuri diferite.

FOTO: EDUARD BÂZGU Pe podul de peste Nistru, de la Hidrocentrala din Dubăsari, sute de oameni fac zilnic naveta de pe un mail pe altul

„DRUMUL VIEŢII" ŞI „DRUMUL MORŢII"

Localitatea Corjova, situată în partea stângă a Nistrului, este locul de baştină al fostului preşedinte al ţării, Vladimir Voronin. Aici locuiesc atât moldoveni, cât şi ruşi.

În apropierea podului, se află „drumul morţii", locul unde se afla linia frontului, despre care bărbaţii din sat nu ar mai vrea să-şi mai amintească. Copii din Corjova şi-au pierdut speranţa că şcoala lor ar putea arăta altfel decât acum. Într-un corp de clădire din fosta Casă a Miniştrilor, bombardată în ‘92, funcţionează acum liceul cu predare în limba română din Corjova.

FOTO: EDUARD BÂZGU Casă ciuruită de gloanţe în Corjova

În apropierea străzilor Lenin şi Moldova se află „Drumul vieţii". Astfel îi spun localnicii cărării neştiute de separatişti, care însă i-a salvat de la moarte, de nenumărate ori, pe mulţi luptători moldoveni.

În apropiere îl întâlnim pe unul dintre cei care şi-a salvat viaţa pe acest drum dosit. Bărbatul ne priveşte suspect. Ne întreabă în rusă de unde venim. Apoi, rotindu-şi privirile, ne sfătuieşte, fără să-l audă cineva, că nu e bine să întrebăm de război în Corjova.

Care stat să-l apăr? Cel care ne-a vândut și lepădat? Vă spun cinstit că nu aș mai lua arma în mână.

Nicolae Veteran

ROMÂNA SE VORBEŞTE DOAR ÎN ŞOAPTĂ

„Aici, cei de la Tiraspol sunt stăpâni. Dacă spui ceva ce nu le convine, îndată te înhaţă şi te aruncă în beciurile lor", şopteşte bărbatul care, de frică, a refuzat să ne spună cum îl cheamă.

Pe malul Nistrului îl întâlnim pe Nicolae (64 de ani), care a ieşit la pescuit. Tot aici a luptat în 1992. Recunoaşte că nu ar mai pune mâna pe armă pentru nimic în lume.

FOTO: EDUARD BÂZGU Nicolae (64 de ani), veteran din Corjova

„Care stat să-l apăr? Cel care ne-a vândut şi lepădat? Să lupt pentru 17 lei pe care mi-i dă statul în fiecare lună drept compensaţie că am luptat? Norocul meu este că am rămas în viaţă. Dar câţi morţi au fost!", spune Nicolae.

În acelaşi sat, Corjova, întâlnim o familie de ruşi. „Nu am avut unde fugi, aşa că am rămas aici cu copii. Eram speriaţi atunci când au început ostilităţile", spune Tatiana. Soţul ei, Veceaslav, afirmă că ştie bine cine e vinovatul.

„De vor veni cu sabia, de sabie vor muri!"

„Cel care a împuşcat primul şi a venit aici să instaureze aşa-zisa ordine constituţională este culpabil de tot ce s-a întamplat. Mă refer la cei care în anii ‘90 strigau la Chişinău „Noi suntem acasă!". Dar noi, ce, nu suntem acasă? Cei de la Chişinău nici măcar nu au încercat să înţeleagă că Basarabia are o altă istorie, iar Transnistria s-a dezvoltat altfel. E imposibil ca noi, cei de aici, să avem acelaşi punct de vedere ca oamenii de pe malul drept", spune Veceaslav. Bărbatul spune că şi-ar apăra oricând „ţara", dacă Moldova ar veni cu armele.

FOTO: EDUARD BÂZGU Veaceslav şi Tatiana, o familie de ruşi din Corjova

„Vina pentru război o poartă cei care strigau «Noi suntem acasă!». Chişinăul trebuie să înţeleagă că aici şi noi suntem acasă! De vor veni cu sabia, de sabie vor muri!", a spus Veaceslav.

El declară că, pe lângă paşaportul Moldovei, îl mai deţine şi pe cel al Federaţiei Ruse. „am cerut aceste acte din convingere, nu pentru a pleca peste hotare", precizează acesta.