Nasterea Domnului este intotdeauna o sarbatoare pe care toti romanii o petrec in familie. Dar ce se intampla cu acei romani care se afla in afara granitelor acestei tari? Ei ai cui sunt si cum trebuie tratati de statul roman in conditiile in care, neoficial, in strainatate traiesc nu mai putin de 10 milioane de romani care duc dorul de tara si care incearca sa isi pastreze inca treaza constiinta nationala. Una dintre aceste categorii de romani sunt cei care traiesc in Serbia, oameni muncitori si cu frica lui Dumnezeu care, cu toate ca sunt considerati “vlahi”, (o natie inventata de autoritatile de la Belgrad pentru a imparti comunitatea romanesca din Serbia – n.r.) simt romaneste si se bucura de fiecare data cand tara-mama isi aminteste de ei. Asa s-a intamplat si la finele saptamanii trecute, cand o delegatie a Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni din subordinea Guvernului Romaniei a mers cu daruri pentru Craciun la copii romani din aceasta zona unde traiesc circa 250.000 de conationali. 

Venite in special din donatii de la societati comerciale romanesti, cadourile au fost oferite catorva zeci de copii de romani adunati in orasul Bor la sediul uneia dintre asociatiile care lupta pentru drepturile minoritatii romane din Serbia – “Partia Democrata a Rumanilor din Sarbie”. Darurile au fost impartite de catre parintele Boian Alexandrovici (paroh de Malainita si Remesiana – n.r.) si secretarul de stat pentru romanii de pretutindeni, Eugen Tomac, prilej cu care o parte din copii prezenti la eveniment au apucat sa schimbe cu acestia cateva cuvinte in romaneste. 

Nu mai putini impresionati de aceasta vizita s-au aratat si parintii acestor copii care la randul lor au impartasit cateva ganduri despre Romania. “Ne este dor de Romania. Avem rude in tara si cateodata le vizitam. Aici este foarte dificil si ne descurcam din ce in ce mai greu”, ne-a declarat o doamna venita la acest eveniment de la Bor dintr-o alta localitate majoritar romaneasca - Sipicova. Liderul organizatiei “Partia Democrată a Rumanilor din Sarbie”, Pedrag Balasevic a declarat pentru “Curentul” ca este bine ca la astfel de sarbatori romanii sunt aproape unii de ceilalti si romanii timoceni primesc foarte bine astfel de evenimente care implica Bucurestii. “Chiar daca noi sarbatorim aici Craciunul pe stil vechi, pe 7 ianuarie, copii vin la astfel de evenimente impreuna cu parintii lor. Este un lucru foarte frumos”, ne-a spus Pedrag Balasevici. 

De la Cladova la Negotin  Imediat dupa ce treci vama dintre Romania si Serbia pe la Drobeta Turnu Severin, prima asezare care se aseaza pe celalalt mal al Dunarii este Cladova. Un orasel mic, dar extrem de agitat si plin de viata ca orice localitate de granita, asa cum il descria si Gala Galaction in nuvela sa “De la noi la Cladova”. Urmam apoi firul Dunarii pe malul sarbesc al acestui fluviu si descoperim sate majoritar romanesti cu case noi si frumoase. Dupa mai bine de 70 de kilometri ajungem la Negotin, acolo unde aflam ca aproximativ 70% dintre cei 15.000 de locuitori sunt romani si foarte multi sunt plecati la munca in strainatate, in special in Austria si Germania. Despre “gasterbeiteri” auzim numai lucruri de bine iar locuintele mari si construiute cu gust stau marturie ca romanul, indiferent de ce parte a granitelor se afla, este muncitor. 

Dupa o scurta vizita in oras unde apucam sa mancam plescovita la un restaurant al unui roman din Negotin, pornim spre Malainita – refugiul spiritual al romanilor din aceasta zona. Aflata la circa 10 kilometri de Negotin, biserica de la Malainita este o oaza de romanism si un loc de pastrare a identitatii nationale. Responsabil pentru toate acestea se face parintele Boian Alexandrovici, cel care a dat adevarate lupte cu statul sarb pentru a putea sluji in limba romana, fiind printre altele condamnat la cateva luni de puscarie cu suspendare pentru ca a avut curajul sa puna bazele acestei biserici. Conservare prin spiritualitate  Prima biserica ortodoxa romana din Valea Timocului poarta hramul Sfintilor Mihail si Gavril si gazduieste in fiecare duminica cateva zeci de romani timoceni care au de cativa ani un lacas de cult al lor unde se pot inchina. “Cand vorbim de cultura aici in Valea Timocului, vorbim de viata religioasa si de viata culturala civila. Cand vorbim de cea din urma este vorba de jocuri, cantece, obiceiuri si tocmai astea ne-au pastrat identitatea. Cand este vorba de partea spirituala, identitatea s-a pastrat prin casa si nu prin biserica. Asa ca noi avem acuma niscai lucruri care sunt din primele secole ale crestinismului. 

La romanii din Timoc este un obicei ca la Joia Mare (Paste – n.r.) sa se lase un codru de paine intr-o strachina cu vin dupa care in ziua de Paste se ia o lingurita de “pasti”, asa se numeste. Si asa lumea stia ca trebuie sa se impartaseasca”, ne-a explicat parintele Boian despre care sunt obiceiurile de Sfintele Pasti ale romanilor Timoceni. Parintele Boian a spus ca biserica de la Malainita se bucura de sprijinul Patriarhiei Romane si a statului roman. Despre o eventuala extindere a numarului de biserici pentru romanii timoceni, parintele Boian ne-a spus ca acest demers este deja demarat. “Noi am inceput deja in patru localitati unde credem ca deja vom face biserici. Cu voia lui Dumnezeu poate vom gasi si finantare pentru ca acestea sunt biserici misionare si vor trebui preoti misionari. Ei vor trebui platiti pentru a se putea intretine si pentru a putea sluji cat mai bine in aceste biserici”, ne-a mai spus parintele Boian. Cat despre o posibila schimbare a atitudinii Belgradului fata de romanii din sud-estul Serbiei, parintele Boian se arata increzator ca odata cu inmultirea bisericilor romanesti si consolidarea comunitatii de aici, statul sarb va trebui sa afiseze o alta atitudine fata de comunitatea romanilor timoceni. 

“Cand vad ca e lucru serios ca nu se mai poate trage indarat.Si ei isi vor schimba atitudinea cand vor vedea ca romanii apartin de Patriarhia romana”, a mai spus preotul Boian. Ambuscade etnice Pentru a afla care este situatia in materie de drepturi pe care le au romanii din Timoc, ziarul “Curentul” a stat de vorba cu unul dintre liderii comunitatii romanesti din aceasta zona, Dusan Prvulovic, coordonator al retelei Comitetelor pentru Drepturile Omului din Serbia (CHRIS) si director al agentiei de stiri de limba romana Timoc Press. “Trebuie stiut de la inceput ca romanii din Serbia sunt impartiti in doua: comunitatea romaneasca si comunitatea vlaha. Desi limba lor materna este romana, unii sunt romani iar altii sunt vlahi. Suntem acum un popor cu doua minoritati. Romanii sunt 34.000 in Voivodina si vreo 4.000 in Timoc. Ca vlahi s-au declarat vreo 40.000 in Valea Timocului. Dupa matematica noastra avem 154 de localitati pur romanesti si cred ca un numar total ar fi poate de 300.000-350.000 de romani. Este foarte greu in Serbia pentru ca traiesc nu mai putin de 30 de minoritati”, ne-a declarat Dusan  Prvulovici. 

Spre deosebire de romanii timoceni, cei din Voivodina se bucura de educatie in limba materna precum si o alta serie de drepturi. “Poate Bucurestiul ar putea sa faca mai multe si sa spuna sarbilor ca statul roman nu recunoaste decat o minoritate romaneasca, atat in Voivodina, cat si in Valea Timocului. Noi si pe vlahi in cunoastem ca pe romani, asa ar trebui sa se spuna (…) Pentru sprijinul pe care il da Romania pentru Kosovo, nu intelegem de ce Serbia nu isi arata recunostinta pentru romanii din Timoc. Ce castiga Serbia daca are o minoritatea vlaha, ce ar pierde Serbia daca da mai multe drepturi pentru romanii timoceni? De ce merge Serbia impotriva unui stat prietenesc si face probleme prin lege cetatenilor care pana acum le-au fost foarte loiali. De ce Serbia ajuta “romanii sarbizati”. Lor le place ca sarbii au probleme in Croatia? Sa se gandeasca ca nici romanilor nu le place acest lucru. Noi aici avem mult mai multe probleme cu romanii sarbizati decat cu autoritatile sarbe”, a completat Prvulovici.