Înălţarea este unul dintre cele 12 mari prazince Împărăteşti ale Bisericii noastre. În această zi prăznuim momentul în care, în prezenţa apostolilor Săi, Domnul nostru Iisus Hristos s-a înălţat la cer de pe Muntele Măslinilor. Aceasta a avut loc la 40 de zile de la Înviere.

Întâlnindu-se Iisus cu ucenicii după Înviere şi deschizându-le mintea, ca să priceapă Scripturile, le-a spus: “aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi să învieze din morţi a treia zi (…) Voi sunteţi martorii acestora. Şi iată. Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare“.

Înălţarea Domnului este totodată o garanţie şi a înălţării noastre: “Iar Eu când Mă voi înalţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine”.

Nu este vorba numai de o înălţare spirituală, ci va participa şi trupul nostru.

După cuvintele Sf. Pavel aceasta va aveea loc după învierea celor adormiţi şi a transformării trupurilor celor aflaţi în viaţă în trupuri nestricăcioase şi nemuritoare: “Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba (…) Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire”.