Iuliu Maniu, fost premier al României, a îndrăznit să i se opună lui Adolf Hitler când mari oameni politici europeni stăteau drepţi în faţa Führerului.

În vara anului 1940, Europa era îngenun¬cheată de Germania lui Adolf Hitler. Franţa, în mod tradiţional una dintre marile puteri ale continentului, fusese zdrobită de Germania nazistă, Parisul ocupat, iar administraţia franceză - redusă la o fâşie de teritoriu controlată de Guvernul de la Vichy, condus de mareşalul Petain. URSS-ul lui Stalin era, oficial, în relaţii strânse cu Cel de-al Treilea Reich, cu care îşi împărţise Europa. Marea Britanie era singura putere care se opunea Germaniei. Însă, în timp ce toţi oamenii politici de pe continent îi făceau plecăciuni lui Adolf Hitler, unul singur a îndrăznit să i se opună. Este vorba de fostul premier al Româ¬niei Iuliu Maniu. Acesta era filo-britanic şi filo-francez şi se afla în relaţii glaciale cu reprezentanţii Germaniei. Însă după Dictatul de la Viena, prin care Transilvania de Nord era răpită României şi oferită Ungariei horthyste, Iuliu Maniu a intrat în conflict deschis cu Adolf Hitler.

Telegrama lui Maniu

În dimineaţa de 1 septembrie 1940, Iuliu Maniu le-a telegrafiat dictatorilor Adolf Hitler şi Benito Mussolini. „În numele poporului român din Transil¬vania şi în calitatea mea de fost preşedinte al Consiliului Diri¬gent al Transilvaniei, con¬siliul ales de istorica Adunare Naţio¬nală din Alba Iulia, ţinută la 1 decembrie 1918, îndată după hotărârea de unire a Ardealului şi Banatului cu România, pro¬tes¬tez cu toată puterea sufletului meu contra sentinţei arbitrare care atribuie Ungariei o majori¬tate de români din Ardeal pen¬tru a îngloba ţării lor o minori¬tate de maghiari.

Această sentinţă nesocoteşte principiul naţionalităţilor şi concepţiile cele mai elementare de drept, creând în Europa Orientală un focar de nelinişte care va fi un izvor de permanentă tulburare a păcii. Solicit Exce¬lenţei voastre să binevoiţi a anula această sentinţă şi îmi voi permite să vă supun în curând un memoriu pentru motivarea acestei cereri.

Transilvania, Banatul şi popo¬rul român nu vor accepta nicio¬dată această hotărâre care s-a adus fără consultarea sa", scria Iuliu Maniu în protestul adresat celor doi dictatori. A urmat o lungă serie de memorii, printre care cel din ianuarie 1941. În aceste memorii, Iuliu Maniu făcea o paralelă între eforturile italie¬nilor şi germanilor de a-şi con¬stitui state naţionale uni¬tare şi cele ale românilor, îndreptate în aceeaşi direcţie. Insistenţele lui Iuliu Maniu şi atitudinea sa proengleză au sfârşit prin a-l irita pe Adolf Hitler. Acesta i-a cerut mare¬şalului Ion Antonescu, cel care conducea România, să îl poto¬lească pe Iuliu Maniu.

Avea Gestapoul misiunea să-l asasineze pe Maniu?

De asemenea, potrivit zvonuri¬lor din epocă, Gestapoul din Bucureşti avea misiunea de a-l supraveghea îndeaproape pe Iuliu Maniu.

În epocă, circulau zvonuri că Gestapoul avea pregătit un plan de suprimare fizică a artizanului Marii Uniri de la Alba Iulia din 1918, fondato¬rul PNŢ. Memoriile oamenilor politici din epocă arată că un asemenea plan nu a fost pus în practică din două motive.

Primul ar fi fost opoziţia lui Ion Antonescu. Deşi acesta era criticat în mod constant de Iuliu Maniu, îl folosea pe liderul ţărănist drept canal neoficial de comunicare cu britanicii şi, mai târziu, cu americanii. Ion Antonescu era convins că, în eventualitatea în care aliaţii occidentali ar fi câştigat războiul contra puterilor Axei Berlin-Roma-Tokyo, la care aderase şi România, Iuliu Maniu ar fi fost persoana cea mai potrivită pentru a prelua frâiele guvernării. Cel de-al doilea motiv pentru care asasinarea lui Iuliu Maniu nu a fost pusă în practică a fost faptul că el era prieten cu liderii comu-nităţii germane din România, încă din perioada austro-un¬gară, în care Iuliu Maniu fusese coleg cu unii dintre ei în parlamentul din Budapesta. Aşa ar fi dr. Fleischer, liderul comunităţii germane din judeţul Alba. Centrul acesteia era oraşul Sebeş, iar saşii care locuiau în acest oraş s-au numărat printre cei care au protestat împotriva Dictatului de la Viena.

Ucis de comunişti

După căderea nazismului, Iuliu Maniu a continuat să se opună cu egală vigoare comunismului. Atitudinea sa a dus, în cele din urmă, la arestarea sa. Marele om politic a trecut la cele veşnice în temniţa de la Sighetu Marmaţiei, în anul 1953. De-a lungul vieţii, Iuliu Maniu a fost deputat în parlamentul din Budapesta, preşedinte al Partidului Naţional Român, care a devenit apoi PNŢ, ofiţer în armata austro-ungară, avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj, preşedinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, premier al României şi lider al opoziţiei antinaziste şi anticomuniste.