De ce a pierdut Mircea Geoană?
adăugat 10 decembrie 2009, 23:46, la Alegeri 2009
Pentru că a dat prea mult din mîini, în loc să mişte din urechi. Pentru că a avut un discurs prea lung şi plictisitor. Pentru că trebuia să vorbească mai încet, clar, limpede, simplu şi apăsat. Pentru că nu trebuia să utilizeze termeni preţioşi, precum „predictibilitate“, cu care ne-a omorît zi de zi. Hăhăhă, ar surîde în barbă cel care i-a „ciuruit“ pe adversarii săi. Pentru că, pe lîngă consilierii americani, ar fi trebuit să ia pe lîngă el şi experţi români care cunoşteau psihologia „românilor“, de care s-a făcut atîta caz în această campanie electorală. Pentru că două-trei poante inventate de Ioan Groşan sau Cimpoeşu ar fi avut mult mai mare efect decît datele statistice, care nu interesau pe nimeni. Pentru că Serviciile Secrete româneşti au luptat din greu pentru Traian Băsescu. Dincolo de gargara oferită de preşedinte, fără să clipească despre neangajarea lor. Pentru. Pentru că, în România, lupta prezidenţială s-a dus între doi indivizi şi promisiunile – ofertele de programe nu au nici o relevanţă. Pentru că nu a ştiut să mobilizeze bine propriul activ de partid. Pentru că reprezentanţii rinocerizaţi şi vizibili al PD-L-ului au fost mult mai devotaţi şi agresivi pe posturile de televiziune.Dar şi în afara lor. Pentru că Traian Băsescu a fost în campanie electorală de doi ani. Vizitele repetate în Harghita şi Covasna şi contactele cu liderii maghiari neudemerişti au creat fisuri în rîndul electoratului maghiar şi secuiesc din România, ajungîndu-se la situaţia hilară ca episcopul reformat László Tökés să-l susţină pe Traian Băsescu. Pentru că s-a contat prea mult doar pe aparatul de partid PSD în confruntarea directă şi fără menajamente în teritoriu cu aparatul de partid PD-L. Acolo s-au dat bătăliile cele mai importante. Obţinerea unui număr mai mare de voturi a fost mai importantă decît fraudarea alegerilor. Cineva s-a gîndit la teoria numerelor mari. Aşa s-au strîns voturi cu camionul, şi nu cu găleata. Mircea Geoană a pierdut în primul rînd pe propriile greşeli. De evaluare a situaţiei politice reale de ultimă oră, de evaluare a psihologiei „maselor“ şi de reevaluare a mijloacelor şi procedeelor neortodoxe utilizate de adversarii săi. A pierdut şi din cauza unor erori de pregătire şi susţinere a campaniei electorale. Proiectul cu Reconcilierea Naţională suna bine, dar a fost prost gestionat.
Avem sentimentul că, în preajma lui Mircea Geoană, au lipsit cu totul specialiştii de informaţii care, fără să facă „intervenţii în teren“, puteau face analize de date coerente. Care să ducă la decizii pragmatice şi eficiente. Nu trebuie să ai cine ştie ce IQ ca să realizezi că liderii Geoană şi Antonescu nu trebuiau să meargă la Timişoara, ci să-l aducă/invite pe Ciuhandu la Alba-Iulia. Să zicem. Orice notă informativă corectă despre situaţia reală din Timişoara putea spune clar că Asociaţia Timişoara, cu un mare bagaj simbolic şi cu putere de influenţă în urbea revoluţiei merge pe mîna lui Traian Băsescu. Şi nu e bine să se „zgîndăre“ oameni ca Daniel Vighi şi Viorel Marineasa. Că resuscitarea poveştii cu dreapta şi „anticomunismul“ pot produce efecte perverse la tineretul şi intelectualii de provincie, manipulaţi de formatorii de opinie de la Bucureşti. Ca şi efectele propagandei „anticomuniste“ şi „pericolului comunist“– s-a văzut limpede – în rîndul electoratului din Moldova şi în diaspora.
Oamenii lui Mircea Geoană nu au ieşit din propriul ghetou ca să aibă o imagine coerentă a unei realităţi în mişcare. Nu furtul a 50 de voturi sau anularea altor 100 au fost importante, ci erorile, unele grave, ale liderilor PSD, care nu s-au mobilizat suficient. Pentru că GDS şi ICR au fost extrem de active, prin rîndul formatorilor de opinie şi în contact direct cu „masele“ de votanţi. Cum să comparăm activismul energic al lui Mircea Mihăieş, Horia-Roman Patapievici sau al Rodicăi Culcer şi al Andreei Pora cu prezenţele simandicoase, şi atît, ale lui Eugen Simion, Neagu Djuvara, Ilie Năstase şi a Maiei Morgenstern, alături de candidatul PSD? Asocierea UDMR-ului la alianţă, bună şi utilă în Parlamentul României, a creat distorsiuni şi inadecvări în Ardeal, unde electoratul român este sensibil la tot ce vine de la „unguri“. Refuzul PSD-ului, din anii trecuţi, de a se alia cu UDMR-ul la guvernare s-a răzbunat cu întîrziere.
Nu în ultimul rînd, au contat mult – cît? – erorile personale ale lui Mircea Geoană. Orice consilier – sau măcar un minim sentiment de autoapărare – l-ar fi sfătuit să nu meargă, în crucea nopţii, la Sorin Ovidiu Vântu acasă. Se ştia bine că liderii PSD sînt filaţi de Servicii şi că orice mişcare i se raportează lui Traian Băsescu. Chestia cu pozele făcute de ziarişti nu poate fi livrată nici lui (Adrian) Mutu! Mircea Geoană a greşit grav şi cînd şi-a pregătit confruntarea directă cu Băsescu. Nu trebuia să se lase antrenat în discuţii şi discursuri sterile. A greşit Mircea Geoană şi cînd a renunţat prea uşor la lideri zonali cu mare trecere şi influenţă la „popor“. Precum Simirad sau Onţanu. A greşit Mircea Geoană cînd a stat pe poziţii defensive, atunci cînd Traian Băsescu şi echipa lui trăgeau din toate poziţiile. Se inventau situaţii, atunci cînd nu se foloseau oportunităţi. Arestarea numitului Popa la Djakarta, apariţia scrisorii Mariei Băsescu, povestea cu caseta incriminatorie la adresa lui Geoană – ce telenovelă cu renunţarea la candidatură, dacă stafful dă publicităţii caseta etc. Etică, neică, nu glumă. Să murim de rîs. De emoţie.
Cine a fost mai şmecher a cîştigat. Asta este, la război, ca la război. Adevărul sau minciuna nu au mai avut şi nici nu vor avea vreodată nici un fel de relevanţă. Acum nu ne-ar mai rămîne decît să-l vedem prim-ministru pe Călin Popescu-Tăriceanu, ca să fie vodevilul mioritic complet. Cu poporul, pentru popor!
Să ne trăiască. Fiţi fericiţi şi veseli, cu o frumoasă urare a lui Caragiale. Români buni sîntem cu toţii. Mai ales în preajma sărbătorilor.
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲