Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni continuă publicarea seriei de  cercetări efectuate de istoricul Ion Varta în arhivele recent desecretizate ale Republicii Moldova. Propunem spre atenţia cititorilor un document care este foarte sugestiv despre ce a însemnat deposedarea  de bunuri mobile si imobile de către sovietici  a familiilor de basarabeni şi bucovineni, la 13 iunie 1941, în noaptea când a fost pusă pe rol operaţiunea de deportare în Siberia şi Kazahstanul de Sud a celor peste 32.000 de persoane din teritoriile româneşti.

“În teritoriile româneşti de la Est de Prut, anexate în urma ultimatumului repetat sovietic din 26 şi 28 iunie 1941, au fost implementate politici reprobabile, care au marcat cumplit destinele a zeci de familii din acest spaţiu în perioada anilor 1940-1941.

După ce au fost lichidate toate drepturile şi libertăţile de care respectiva  populaţie se bucurase până atunci, a fost pusă pe rol  deposedarea abuzivă a acesteia de bunurile şi averile agonisite prin muncă cinstită. Din primele zile, autorităţile sovietice de ocupaţie au procedat la realizarea unui jaf fără precedent, operând confiscarea întreprinderilor industriale, băncilor, transportului feroviar, aerian, fluvial, camioanelor, autobuzelor, tramvaielor, mijloacelor de telecomunicaţii, unităţilor comerciale, hotelurilor, imobilelor mari. Proprietarii despuiaţi de aceste bunuri, au fost declaraţi „duşmani ai poporului” şi condamnaţi la ani grei de izolare în lagărele de concentrare sau deportaţi ulterior în Siberia şi Kazahstanul de Sud.

În vara şi toamna anului 1940  au fost jefuite categoriile de ţărani înstăriţi, cărora le-au fost confiscate « surplusuri » de teren arabil, care au fost ulterior distribuite unor categorii de ţărani « fără de pământ şi cu puţin pământ ».  Cu mici excepţii, aceştia alcătuiau categoriile de ţărani care nu prea erau obişnuite cu munca ogorului şi care s-au despărţit prea uşor de loturile de pământ acordate de către Statul Român în timpul reformei agrare din anii1921-1923.

O altă categorie de victime ale politiicii sovietice  de ocupaţie este constituită din membrii celor câteva mii de familii care au fost deportate din teritoriile româneşti de la Est de Prut, în toamna anului 1940, ca urmare a instituirii sistemului de paşapoarte sovietic. În urma implementării acestei proceduri, toate acele familii care erau suspectate de lipsă de loialitate faţă de autorităţile sovietice, au fost deposedate de bunuri şi au fost deportate în alte regiuni ale imperiului sovietic. Cifra exactă a acestei categorii de victime nu este deocamdată cunoscută. Din documentele de provenienţă sovietică am putut deduce tangenţial că sub incidenţa acestei politici au nimerit câteva mii familii. Cercetările ulterioare ar putea permite elucidarea acestei drame.

  Despre o altă categorie de victime ale politicilor promovate de regimul sovietic de ocupaţie în spaţiul românesc de la Est de Prut am relatat în unul din textele precedente. Este vorba despre cei mobilizaţi la munci forţate. Cifra lor ar putea varia între 80.000 şi 100.000.  Demonstrasem că, doar în perioada 26 august-4 noiembrie 1940, fuseseră mobilizaţi 59.500 de persoane doar din RSSM. Alte documente de arhivă, care ar reflecta atare politici pe durata întregii perioade  de ocupaţie 1940-1941, deocamdată, n-au fost depistate. Dar  presa din epocă relatează că atare practici au fost continuate până în primăvara anului 1941.

Ne-am referit deja la politicile de asasinări în masă, iarăşi neelucidate până la capăt, care au făcut mii de victime în teritoriile româneşti de la Est de Prut.

Acordul final al dramei cumplite a românilor de la Est de Prut pe durata primului an de ocupaţie sovietică l-a constituit deposedările abuzive de bunuri mobile şi imobile a zecilor de mii de familii, în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 şi deportarea lor în Siberia şi Kazahstanul de Sud, iar a capilor de familii-internarea în lagărele morţii, subordonate NKVD-ului sovietic.

Propunem spre atenţia cititorilor un document care este foarte sugestiv despre ce a însemnat despuierea de bunuri mobile si imobile de către sovietici  a familiilor de basarabeni şi bucovineni, la 13 iunie 1941, în noaptea când a fost pusă pe rol operaţiunea de deportare în Siberia şi Kazahstanul de Sud a celor peste 32.000 de persoane din teritoriile româneşti, încorporate cu de-a sila în componenţa imperiului sovietic, în vara anului 1940. În baza exemplului satului Călăraşi, cititorul poate să-şi facă o impresie clară despre drama prin care au trecut miile de familii de basarabeni şi bucovineni, care, într-o singură noapte şi-au pierdut toată averea agonisită prin muncă cinstită, pe durata a câtorva decenii, inclusiv terenurile arabile de mai multe hectare  pe care le-au obţinut de la autorităţile române la începutul anilor 20, ca urmare a înfăptuirii reformei agrare. Acest tabel include un tablou exhaustiv al gospodăriilor familiilor din acest sat, supuse acestor deposedări abuzive şi ulterioarei deportări. Aici sunt indicate suprafeţele terenurilor arabile de care dispuneau respectivele familii, alte proprietăţi imobile, dar şi numărul exact de cabaline şi bovine ce le aveau în dotare.

Aşa cum putem remarca şi în acest tablou, hotărârea autorităţilor de ocupaţie i-a vizat pe cei mai harnici, mai întreprinzători gospodari din spaţiul rural, pe cei care erau un model, demn de urmat pentru ceilalţi locuitori ale satelor basarabene şi bucovinene.

De asemenea, acest document conţine şi menţiunea despre numărul exact al membrilor famiilor deposedate de averi, inclusiv, menţiunea despre vârsta copiilor, dar şi apartenenţa etnică a fiecărei familii. Observăm că, în afară de etnici români deposedaţi de bunuri şi deportaţi, care constituie majoritatea din această localitate, în acest tabel mai figurează şi etnici evrei şi etnici ruşi, o parte din această categorie, se pare, că aveau origini poloneze. Cel puţin, acest lucru îl trădează numele lor.”

Ion Varta

LISTA FAMILIILOR DIN SATUL CĂLĂRAŞI, RSS MOLDOVENEASCĂ PASIBILE DE DEPORTARE ,CU INDICAREA AVERII FIECĂREI FAMILII