Emigranţii basarabeni - între statistici şi realitate

adăugat 09 octombrie 2008, 17:00, la Social

"Moldovenii când se strâng, la un colţ de masă cântă,
la alt colţ de masă plâng".

De curând, jurnalista Stela Popa, a revenit dintr-un turneu de documentare în Europa. După o serie de reportaje pe care le-a realizat, vă propunem mai jos un comentariu asupra situaţiei basarabenilor plecaţi la munci peste hotare, cu fragmente şi impresii din viaţa concetăţenilor noştri aflaţi în căutarea unui trai decent. Lisabona, Portugalia este una dintre destinaţiile cele mai cunoscute ale cetăţenilor moldoveni care pleacă în căutarea unui câştig mai bun. Citiţi un material realizat în exclusivitate şi preluat de pe blogul jurnalistei lansat astazi www.stelapopa.unimedia.md

Am revenit de curând din Portugalia dintr-o excursie de documentare. Recunosc, mai debusolată şi mai amărâtă decât în oricare altă călătorie a mea de până acum. În urma acestei deplasări, unice în felul ei, mă gândesc dacă, după cele văzute acolo, voi mai avea în viitorul apropiat puterea să merg într-o asemenea investigaţie.
Până acum am realizat mai multe subiecte legate de plecarea moldovenilor peste hotare, dar toate în ţară. Acasă, durerea celor rămaşi este una, iar în afară a celor plecaţi - înzecită. Nu am înţeles niciodată mai bine decât în aceste săptămâni semnificaţia frazeologică a poeticului vers: "Moldovenii când se strâng, la un colţ de masă cântă, la alt colţ de masă plâng".
Am vorbit cu mulţi dintre emigranţii de acolo, am fost la ei acasă, i-am văzut pe şantiere sau la locurile de muncă. Nu le divulg numele, pentru că aşa m-au rugat. Dar am realizat că diferenţa dintre statisticile reci de acasă şi realitatea de pe şantiere este uriaşă.
Am revenit cu zbucium, neîmpăcare de sine şi propria identitate, dar dincolo de toate acestea, cu gustul amar al omului care nu poate face mai mult decât, eventual, sa scrie.

Ce spun sondajele

De fapt, cifrele nu spun ceva foarte clar, pentru că datele sunt contradictorii. Se vorbeşte despre 600 000 emigranţi, oficial, dar şi de circa 1 500 000, neoficial. Repartiţia lor pe ţări rămâne o enigma, cel puţin la nivel public.
De ce pleacă concetăţenii noştri? Potrivit ultimului Barometru al Opiniei Publice, din martie - aprilie 2008, motivele de baza ale exodului populaţiei sunt considerate veniturile reduse în ţară (45% dintre respondenţi), dar şi lipsa locurilor de muncă în republică (24,5%), precum şi starea deplorabilă din localităţile rurale (15,6%). Unul dintre motivele migraţiei moldovenilor este considerat şi lipsa oportunităţilor de creştere profesională (10,2% dintre respondenţi).
După cum relatează Agenţia Reporter.md, o investigaţie recent realizată în mun. Chişinău de către Agenţia de Rating şi Investigaţii "Fin-Consultant RI", în perioada august-septembrie 2008, cu participarea a 658 respondenţi, ne arată că, în majoritatea cazurilor, cetăţenii tind sa plece peste hotare pentru a găsi oportunităţi de creştere profesională (25,5% dintre respondenţi). În căutarea unei vieţi mai uşoare cu costuri de trai mai reduse, vor să plece 23,4% din cei chestionaţi, iar 18,1% - pentru a obţine venituri şi a-şi construi case de locuit. Aproape 12% dintre moldoveni ar pleca în căutarea unui loc de muncă, deoarece acesta nu poate fi găsit în ţară.
Studiul relevă că majoritatea celor chestionaţi (53,4%) ar prefera să muncească în ţările Uniunii Europene, dar şi în Canada şi SUA (27,4%) şi în ţările CSI (13,7%), iar 5,5% (37 persoane) - în Australia.

Cine nu vede, nu crede

La început mi-a părut totul minunat. În Portugalia era cald şi mult soare. Reveria a ţinut până la primul semafor. În timp ce maşina staţiona am zărit, un grup de muncitori care asfaltau şoseaua. După felul cum vorbeau, mi-am dat uşor seama că erau din R. Moldova. Soarele era în puterea zilei. Feţele compatrioţilor mei exprimau doar indiferenţă. Aveau mâini mari şi bătătorite. Acesta a fost primul impact cu "diaspora moldovenească" de acolo.
Al doilea impact cu realitatea m-a întristat şi m-a pus, totodată, şi mai mult pe gânduri.
E greu să vezi cum o familie de profesori sau medici îşi acceptă umil soarta. Când vine vorba de "acasă" trag adânc aer în piept, înghit în sec şi lasă vorbele sa stea ascunse undeva în adâncul sufletului fără a le expune. Ei doar oftează. De altfel, acel oftat înăbuşit trebuie să îl audă fiecare din noi, de la omul simplu de la ţară, până la cei care conduc R. Moldova. Oftatul moldovenilor plecaţi, pare, uneori, sinistruâ€¦.

Profesorii noştri "predau" la construcţii

Am stat de vorbă cu o familie. Ambii, învăţători de la ţară, cu copii rămaşi acasă, cu inima sfârtecată şi cu gândurile îndreptate şi pline de îngrijorare către ei. Mi-au permis sa le iau un interviu înregistrat, din care am reprodus aici câteva fragmente.
Ce ar mai fi de spus?

Noi privim sondajele, iar ei - buzunarele

Revenim la cifre, acum. Aşa cum am mai precizat, numărul real al concetăţenilor noştri plecaţi la munci peste hotare nu îl cunoaştem sigur nici până astăzi. Ştim ceva despre remitenţe, dar nici despre asta cu exactitate.
Investigaţia recent realizată de către Agenţia de Rating şi Investigaţii "Fin-Consultant RI", deja menţionată, ne spune că banii trimişi în ţară, de către cei care muncesc peste hotare, reprezintă aproximativ 36,2% din Produsul Intern Brut (PIB). Astfel, susţin sociologii, Republica Moldova este plasată în clasamentul remitenţelor, alcătuit de Banca Mondiala, pe locul II printre ţările incluse în top. Dincolo de toate, deşi remitenţele intră în ţară, se pare că nici cu ajutorul acestora moldovenii nu se descurcă foarte bine.
Potrivit ultimului Barometru al Opiniei Publice, din martie - aprilie 2008, la care au participat 1435 de persoane, se atestă că veniturile actuale ale unei familii, pentru 45% din respondenti, nu ajung doar pentru strictul necesar, iar pentru alţi 29,8% veniturile nu acoperă nici măcar strictul necesar. Conform aceluiaşi studiu, doar 19,7% dintre intervievaţi spun că ceea ce le intră în buzunar ajunge pentru un trai decent. Dar şi în acest caz, atenţie, intervievaţii remarcp faptul că nu îşi pot cumpăra bunuri mai scumpe. Numărul celor care reuşesc să aibă tot ce le trebuie, fără să se limiteze la ceva, este infim de mic - 0,6%.
Noi privim aici sondajele, iar cei plecaţi la munci peste hotare, îşi privesc buzunarele şi îşi fac zi de zi calcul la cât, şi cum sa cheltuie, ca să poată trimite şi celor rămaşi în Moldova. Anume ei sunt cei care resimt cel mai bine situaţia economică "înfloritoare" din ţară.

Ei pentru cine votează, domnule?

Se interesează puţin de situaţia politică din ţară. Când vine vorba despre ceva legat de asta, dau a lehamite din mână şi nu mai speră. Pentru ei viaţa politică de la Chişinău, cu tot cu alianţele ei înfiripate în culise, înainte de campaniile electorale, sau "progresul" economic (care se face tot din remitenţele trimise de ei) mai puţin contează. Ei ştiu un lucru : trebuie să muncească şi să trimită bani pentru cei de acasă.
I-am întrebat dacă votează în ziua alegerilor? Au râs de mine. Un om de prin Cahul mi-a răspuns "Matale domnişoară, îţi arde de glume! Te-aş vedea eu cum ai mai merge la vot după o săptămână de cărat la saci de ciment şi cotileţi din zori şi până în noapte". Zadarnic am încercat să explic că este extrem de important aportul lor în acest caz şi că cei de acasă, conform datelor statistice, cred că toţi împreună pot schimba ceva în ţară. Nu cred că m-au înţeles. Mi-am dat seama că păream din alta lume... Unele idei care se aud prin Chişinău despre implicarea emigranţilor moldoveni în politică sunt utopii. Cel puţin în ziua de astăzi.
Pe cei cât de cât interesaţi în viaţa politică, nu îi mobilizează nimic să meargă la vot. Cred că votul lor nu contează şi nu văd rostul pentru participare. Paradoxul este însă în R. Moldova. La fel ca şi cei plecaţi peste hotare, cei rămaşi acasă îşi dau seama şi ei perfect de faptul că glasul lor nu prea contează. O atestă chiar datele BOP din 2008. Întrebaţi în ce măsură pot influenţa hotărârile importante care se iau la nivelul întregii ţări, tocmai 81,9% răspund cu "deloc" sau "în mică măsură" şi doar 7,5% cred că în mare sau foarte măsură.
Aşadar,â€¦..

Ce sunt ei, de fapt? Între R. Moldova şi Occident

După cum e şi firesc, moldovenii, ca toţi oamenii normali, în situaţii anormale, încearcă să se descurce şi ei cum pot. Ce-i drept, nu prea le este în fire întrajutorarea caracteristică evreilor, dar de keep in touch ştiu. De altfel, încearcă să nu uite şi de tradiţii. La sfârşit de săptămână se adună la un pahar de vin şi pomenesc de bine sau de suflet pe cei rămaşi acasă.
Am întâlnit oameni care nu şi-au văzut familiile de ani buni de zile. Cineva îmi spunea că îşi cunoaşte nepotul, în vârstă de patru ani, doar din fotografii. Un altul, la aproximativ doua luni de la căsătorie, a plecat şi el din ţară. Acum are o fiica în clasa a 5-a şi o alta în a 4-a. Acasă a fost de doua ori, iar copii îi spun la telefon "nene".
Deşi stau în Occident, dacă stai de vorbă cu ei, realizezi că, de fapt, nu sunt nici aici, nici acolo. Sunt altceva! Ceva ce nici ei nu conştientizează, se pare. Pentru ei este insa greu sa se integreze în societatea de acolo. S-ar părea că scepticismul european vine în contradicţie cu spiritul mioritic caracteristic neamului nostru. Astfel că, de obicei, timoraţi şi de necunoaşterea limbii, moldovenii preferă să stea izolaţi, în comunităţi mici şi dispersate care nu fac decât să le amintească de unde au pornit. Din cauza problemelor de limbă, scad şi şansele de a obţine cetăţenia portugheză. Examenul e din ce în ce mai greu de trecut, iar cei care reuşesc sunt tot mai puţini.

"Carne de tun" pentru supravieţuirea unui regim

Când stai între cei plecaţi te ia fiorul. Înţelegi că aceşti oameni sunt de fapt jertfele unei perioade istorice nereuşite, a unui regim retardat, a unei ambiţii naţionale incerte şi a unei politici neclare şi falimentare.
Te uiţi în ochii lor şi îţi dai seama că toţi aceştia sunt într-un fel out of game. Le cer iertare că trebuie sa o spun, poate prea dur, dar asta e: ei sunt ca un fel de "carne de tun" la război; pe spinarea lor - a se citi banii lor - se ţine republica şi, pe republică, guvernarea.
Ceea ce nu înţeleg toţi cei de acasă: copii, fraţi, surori, etc. etc., este că cei plecaţi la munci, indiferent de cât şi unde lucrează, se jertfesc! Ei câştigă fiecare ban cu preţul propriei sănătăţi sau chiar vieţi, în condiţii grele de imaginat şi suportat! Mai mult, sunt cazuri când cei plecaţi nu ajung să se mai întoarcă deloc sau, chiar daca revin, sunt schilodiţi şi mutilaţi. Accidentele la locul de muncă sunt cu duiumul, iar riscul mult prea mare!
Dincolo de toate viaţa îşi urmează cursul ei firesc. Oamenii se întâlnesc, se plac, se căsătoresc şi fac copii. Îşi duc crucea mai departe, aşa greu cum e...

Emigraţia şi declinul demografic

Studiile de specialitate ne dau informaţii seci, dar care trebuie şi ele citate. Pe lângă diminuarea natalităţii şi creşterea mortalităţii şi a avorturilor, exodul populaţiei peste hotare este principala cauză a declinului demografic din Moldova - arată rezultatele investigaţiei realizate de către Agenţia de Rating şi Investigaţii "Fin-Consultant RI". Potrivit autorilor investigaţiei, rezultatelor studiului efectuat, ar trebui să pună în gardă faptul că circa 80 la suta din populaţie tinde să părăsească Republica Moldova, motivele de baza fiind nu doar obţinerea de venituri şi condiţiile nesatisfăcătoare de trai, dar şi atmosfera social-politică insuportabilă şi nivelul scăzut de educaţie şi cultură.
Este semnificativ că nimeni dintre respondenţi nu a apreciat eforturile autorităţilor în ceea ce priveşte gestionarea fenomenelor demografice. în schimb, 371 de persoane (56,4%) au calificat aceste eforturi că fiind sub orice nivel, şi abia 210 persoane (31,9%) le consideră satisfăcătoare. Studiul mai arată că "se conturează ideea că autorităţile ar trebui să-şi schimbe atitudinea şi modul de management al proceselor de asigurare, menţinere şi sporire a numărului populaţiei, precum şi să amelioreze substanţial dirijarea fenomenelor demografice în ansamblu".

Statisticile cu inimi şi carne

Dincolo de statistici, exista oamenii. Cine se preocupă, cu adevărat, de ei? Instituţiile statului? Nici vorbă de asta, cel puţin aşa mi-au spus toţi cu cei care am stat de vorbă. Faptul este confirmat şi de datele Raportului "O analiză a legăturilor existente între comunităţile moldoveneşti de peste hotare şi patria lor" (Asdi, Oim, mai 2007).
Drama celor plecaţi este mai mult decât una "naţională", după cum o califică specialiştii de la noi. Dacă am pune toate aceste sute de mii de inimi la un loc, am face o organizaţie a inimilor care bat dureros şi cu dor neîncetat pentru acasă. O organizaţie fără interes, apolitica, dar realmente eficientă şi care chiar ar avea un rol în viitorul R. Moldova. O organizaţie a oamenilor suferinzi, pentru că s-au pomenit într-o zi rămaşi fără loc de alegere şi care, după ce că au trecut la ei acasă prin mulţimi de nevoi, au apucat, mai mult de nevoie, drumurile străinătăţurilor.

Autor: Stela Popa
Sursa: www.unimedia.md

#3710

Draga Stela, "aceşti oameni sunt de fapt jertfele unei perioade istorice nereuşite, a unui regim retardat, a unei ambiţii naţionale incerte şi a unei politici neclare şi falimentare?"
(am folosit cuvintele tale pentru a schimba o constatare de-a ta intr-o intrebare).
Acesti oameni, cei pe care ii jelesti si care se jelesc ei insisi sunt niste victime ale propriei ignorante, fie ca au ignorat cartea la scoala, sau ignora societatea in care muncesc, in cazul dat cea portugheza. Din ambitia nationala incerta, una din ambitiile de baza ale unui individ in societatea moderna, nu se poate coagula nici o alta ambitie. Daca nu stii carte, orbecaiesti prin viata fara sa stii cine esti, de unde vii si incotro te indrepti. Sunt sigur ca exista suficienti oameni care, acolo in Portugalia, nu-si plang de mila spiritului lor mioritic, ci constient isi asuma riscul de a realiza ceva, chiar daca se simt victime ale unei perioade istorice nereusite sau ale unei politici neclare si falimentare. Restul, cum au fost asa si vor ramane niste ignoranti. N-ai de ce sa-i jelesti. Din pacate ei sunt majoritatea, din cauza asta avem ce avem in Republica Moldova.

A comentat Gummy Bear 13 octombrie 2008, 12:04