Redacţia „Foii româneşti", ziarul reprezentativ al comunitatii romanesti din Ungaria, a câştigat în instanţă judecătorească procesul civil intentat de către Autoguvernarea Românească pe Capitală (ARC), privind editorialul cu titlul „Suntem ochii, urechile şi gura comunităţii", din 2 octombrie 2009. Avocatul părţii pârâte, dr. Gheorghe Ruja din Jula, a primit pe 5 februarie în scris sentinţa Curţii de Apel din Seghedin, din data de 20 ianuarie 2010.

Curtea de Apel a decis că redacţia „Foii româneşti" a câştigat procesul în toate punctele, iar ARC, ca parte reclamantă, este obligată să achite toate cheltuielile de judecată de gradul I şi II ale părţii pârâte. Sentinţa e definitivă, nu se admite recurs, transmite Romanian Global News.

ARC a cerut pe cale judecătorească rectificare de presă în legătură cu următoarea parte a editorialului semnat de Eva Iova: „Nu mai trebuie să stăm cu mâinile la sân şi să privim neputincioşi la ceea ce se întâmplă - în numele nostru şi din banii noştri - de peste 10 ani în capitală. Avem dreptul să ştim cine şi pentru ce cheltuie aproape 20 de milioane anual la Autoguvernarea Românească pe Capitală. Împiedica (încă) nu putem ca etnobişniţarii să ducă acasă banii noştri, ai românilor din Ungaria, dar dacă avem o gazetă care să scrie adevărul, avem acces la informaţie şi drept la opinie. Avem dreptul să-i judecăm şi (la anul) să-i schimbăm pe cei care uzurpă numele de român." Reclamanta a avut trei obiecţii: 1. că ARC cheltuie anual aproape 20 de milioane; 2. că membrii ARC sunt „etnobişniţari"; 3. că deputaţii ARC duc acasă/folosesc pentru scopuri personale banii românilor.

Instanţa de grad I, Tribunalul Judeţean Bichiş, în mod parţial a dat dreptate redacţiei „Foii româneşti": a recunoscut că, pe baza documentelor înaintate de către partea pârâtă, jurnalistul poate să aibă părerea că ARC cheltuie anual 20 de milioane de forinţi şi că deputaţii ARC cheltuiesc majoritatea banilor autoguvernării în scopuri proprii. Tribunalul Judeţean a recunoscut că prin documente s-a dovedit existenţa „etnobusiness"-ului, dar acesta nu poate fi demonstrat la Autoguvernarea Românească pe Capitală.

Redacţia „Foii româneşti" a înaintat recurs contra acestei decizii la Curtea de Apel din Seghedin, care în sentinţa datată în 20 ianuarie stabileşte: „Recursul reclamantei este nefondat, recursul pârâtei este justificat."

În dezbaterea recursului, Curtea de Apel a analizat în primul rând dacă părţile articolului de presă contestate de reclamantă conţin comunicări ale unor stări de fapt sau exprimări de opinie.

În sentinţă se stabileşte: „Faptele fac parte din lumea reală, ele reprezintă momente obiective ale acesteia - independente de voinţa umană, fenomene perceptibile, stări, evenimente, întâmplări sau acţiuni ce au avut loc în trecut sau există în prezent. Spre deosebire de acestea, opinia reprezintă o categorie subiectivă, o luare de poziţie, o evaluare sau o concluzie referitoare la un fapt. Realitatea faptului poate fi dovedită sau negată, spre deosebire de opinie, cu care ne putem identifica sau o putem respinge, dar nu o putem lega de criteriul »realităţii«.

Analizând declaraţiile care fac obiectul prezentului recurs, în lumina celor enunţate anterior, fiecare dintre acestea se poate califica drept exprimare de opinie, conform celor ce urmează.

Afirmaţia din articol, contestată de reclamantă, conform căreia membrii Autoguvernării Româneşti din Capitală (Budapesta) sunt acuzaţi de etnobusiness, se referă incontestabil la neapartenenţa propriu-zisă a consilierilor din autoguvernarea reclamantă la minoritatea românească şi la participarea lor la alegerile locale numai din interese materiale. Apartenenţa la minoritatea română - sau la oricare altă minoritate - nu este însă determinată de criterii obiective, nu există evidenţe oficiale şi autentice, prevăzute prin lege, despre apartenenţa la minorităţile naţionale sau etnice. (...) Asumarea în sine a apartenenţei la un grup minoritar nu înseamnă, implicit, că persoana respectivă posedă acele calităţi şi însuşiri legate de origine, zestre culturală şi lingvistică, sentiment naţional, identitate, însuşiri ce ar califica-o drept membru al comunităţii, sau că o asemenea declaraţie ar fi suficientă pentru ca membrii grupului minoritar să primească în rândurile lor pe cel care îşi asumă respectiva identitate. De aici rezultă că acceptarea sau contestarea apartenenţei la o minoritate este rezultatul unei aprecieri subiective, fiind astfel o opinie a cărei veridicitate nu se poate nici confirma, nici infirma, deci nu poate fi considerat un fapt.

De asemenea, nu se poate demonstra, deci nu se va trata ca fapt, ci ca opinie, acea constatare a autorului articolului, conform căreia consilierii autoguvernării reclamante au candidat la alegeri numai cu scopul de a obţine avantaje materiale.

Cea de-a doua expresie contestată în recurs a scrierii ce face obiectul procesului, conform căreia cei implicaţi în etnobusiness - respectiv consilierii autoguvernării reclamante - »duc acasă banii românilor din Ungaria«, prin semnificaţia ei textuală este o afirmaţie demonstrabilă, deci o declaraţie factuală. Însă această afirmaţie nu este neadevărată, deoarece nici reclamanta nu contestă faptul că aproape jumătate din bugetul total al autoguvernării se alocă pentru plata onorariului consilierilor.

Prin analizarea în context a afirmaţiei contestate, putem concluziona că propoziţia anterioară sugerează ideea că onorariile consilierilor nu sunt acordate pe merit, afirmaţie al cărei conţinut nu mai este demonstrabil, prin urmare ea constituie o opinie ce nu poate reprezenta obiectul unei rectificări.

Luând în considerare toate acestea, Curtea de Apel a modificat sentinţa de gradul I a tribunalului, pe baza Procedurii penale Pp 253 § (2) şi a respins în totalitate cererea de recurs."

Autoguvernarea Românească pe Capitală şi preşedinta acesteia, Ana Roxin, a intentat şi două procese penale - pentru calomnie şi insultă - redactorului şef al „Foii româneşti", Eva Iova. Prima dezbatere a avut loc pe 3 februarie, la Tribunalul Orăşenesc Jula, fără să se fi luat însă vreo decizie. În ziua de 3 februarie încă nu a stat la dispoziţia tribunalului sentinţa scrisă a Curţii de Apel din Seghedin. Judecătorul a amânat procesul până pe 31 martie 2010.